- Citesc, meditez si iau seama la ceea ce citesc, dar nu cred in vorbe si in ce citesc, ci cred in Dumnezeu.
Sa ne rugam bine
Rugaciune, "Ne descopera pe noi noua insine" si este si vorbirea cu Tatal Ceresc, transmiterea dorintelor si multumirii nostre Tatalui Ceresc.
Rugaciunea, puterea gandului in credinta.
La acestea cuget, la cuvintele mantuitorului Iisus Hristos celor ce-i vindeca, "Credinta ta te-a mantuit", sau, "Intra in camaruta ta cea tainica si acolo roaga-te in ascuns Tatalui Ceresc, care vede toate care-s in ascuns ...", si ma intreb, "Cum sa ma rog bine? Cum sa vorbesc cu Tatal Ceresc, in ce grai?". Raspunsul pe care acum l-am gasit (sau primit, dupa cuvintele "Cereti si veti primi. Cautati si veti afla.") il transmit si aici, cu gandul sa fie de folos macar cat luminita de la un licurici.
Taine si adevaruri pe care le avem fiecare in noi.
Rugaciunea prin cuvinte sunt cuvinte, sunete cu intelesuri ce poate ajuta mintea care le cunoaste sensul. Dar sunt cuvinte, care pot fi intelese diferit de la om la om si nepricepute deloc de cei care vorbesc o alta limba.
Rugaciunea in minte, cu gandul, poate parea mai apropiata de rugaciunea adevarata. Dar suntem invatati bine, sa ne rugam in "camaruta noastra tainica", iar minte este un "loc" strabatut continuu de ganduri (precum vanturile si curenti de aer afara).
Cugetand la acestea, cu dorinta de a gasi raspunsul cel bun, adevarat, gasesc la masura mea, adevarul pentru mine (fiindca toate sunt la masura fiecaruia), ca acea "camaruta tainica" (ce indica un sens de lniste si pace) este in inima /sufletul nostru, unde se nasc si avem sentimentele, iar graiul prin care sa ne rugam, cuvintele, sunt sentimentele curate nascute dintr-o stare de spirit pozitiva, care sunt aceleasi pentru toti oamenii si pentru fiecare, idiferent de limba, cultura sau orice alta separatie etichetata). Iar ca aceste "cuvinte" sa fie transmise, trebuie scrise cu "cerneala" simpla pe ceva curat.
Pe scurt, "Sa ne rugam bine", asi spune:
- Sa "scriem" rugaciunea noasta in linistea sufleteasca pe o inima curata, dorinta noastra transpusa in sentimente bune asternuta cu gandul simplu si smerit si asa transmise cu credinta in pace Tatalui Ceresc.
Asa cred ca poate ajunge cererea sau /si multumirea noastra la Tatal Ceresc.
Dar precum un copil, pana invata sa scrie cum trebuie, face intai multe linii si bastonase simple, litere si cuvinte strambe, perseverand; asa e si cu rugaciunea adevarata si curata, se invata prin staruinta si dorinta in fiecare zi, dupa cum spun duhovnici luminati si cunoscatori: "Roagate cum poti ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie".
In fiecare exista, dupa putinta noastra, modul de a ne ruga cu adevarat, trebui-e doar sa dorim si sa cautam, rugandu-ne cu speranta asa cum putem, cu lumina si credinta in suflet.
Amintirile si Visteria inimii - 03-03-2011
Am inceput sa citesc o carte "Din viata si invataturile Maestrilor din Extremul Orient", scrisa de Baird T. Spalding. In primul volum (pe la pagina 10) este urmatoarea invatatura (aici doar un fragment):
Traieste astfel incat sa dobandesti constiinta copilariei. Vizualizeaza Copilul Divin dinlauntrul tau. inainte sa adormi, sugereaza constiintei tale : Acum realizez ca exista in mine un fericit corp spiritual, vesnic tanar, ... Repeta aceasta afirmatie si mediteaza la ea in liniste, pana cand adormi.
Aceasta mi-a adus aminte de o afirmatie lasata de mantuitorul Iisus in evanghelie, "Pana cand nu va veti intoarce sa fiti precum pruncii, nu veti putea intra in imparatia cerurilor".
Inainte de culcare am inceput sa meditez la aceste invataturi, la EU copilul. Rezultatul a fost ca in minte au inceput sa apara amintiri din copilarie, dar cele negative, si oricat incercam sa ma concentrez pe ceva pozitiv, predominau tot amintirile unor lucruri negative facute in copilarie. Acest fapt mi-a atras atentia spre alta afirmatie din evanghelii, "Omul cel bun scoate cele bune din visteria inimii sale, ...".
Gandindu-ma la acestea, mi-am dat si mai mult seama de cat adevar este in invataturile mantuitorului Iisus si ca ele au fost date pentru binele nostru a fiecaruia. Amintirile sunt printre ceea ce adunam in inima noastra. Lucrurile bune pe care le facem (mai ales pentru altcineva) devin amintiri frumoase in inima noastra. Precum un om aduna in visteria lui obiecte frumoase, margaritare de pret, iar cand le priveste ii incanta privirea, asa si cele adunate in inima noastra, daca sunt amintiri frumoase ne incanta sufletul, ne creaza o stare pozitiva de bine care poate avea efect benefic si in planul fizic.
De aceea e bine sa fim cu gand si dorinta de bine in orice lucru pe care-l facem, el devine o amintire in visteria inimii noastre, si, precum corpul este sustinut de ceea ce ca hrana bagam in el, asa si sufletul e afectat de ceea ce punem in inima. In plus, daca vrem sa fim cat mai mult inconjurati de bine in drumul vietii, trebuie sa facem bine in jurul nostru, si pe langa recunostinta si ajutorul celorlalti pentru ceea ce facem, obtinem si amintiri nepretuite in visteria inimii care ne incanta si ajuta sufletul.
- La aceste lucruri am meditat in legatura cu constiinta si puterea gandului pozitiv. Le-am scris aici cu dorinta de a fi de folos celui care citeste, meditand la ele, descoperind poate lucruri noi, dupa masura si folosul fiecaruia.