Dorintele ma tot purtau;
Obosit de joaca si ratacire in ale uitarii iluzii,
In liniste stand tacut, intelesuri mi-se aduc,
Sa ma poarte pe calea catre pace.
Natura lor am priceput-o ca fiind
Cuvintele vocii linistii, ascultate cu urechile tacerii.
Cand vocea ei va inceta,
Intelesurile vor disparea
Fara ganduri, pacea insasi ma va purta.
Deocamdata sunt orb, ghidat de intelesuri,
Dar cand la Pace voi ajunge,
In lumina ei voi vedea, ceea ce intelesurile doar indicau.
Sa cunosc, Adevarul care El insusi ma duce Acasa,
La iubirea ce ma cheama,
Sa primesc daruind ale sale daruri:
Suprema libertate si fericire,
Daruite in lumina pacii si sfinteniei iubirii.