Asa e si in viata, mai placut si de apreciat e ca ceea ce facem bine sa fie facut din suflet ca ceva firesc, fara a cerceta si cauta vreun scop; asa va fi si placut la Dumnezeu.
Sunt fapte bune si viata traita in bine fiindca asa e felul nostru de a fi (sufletul din noi), si viata traita urmand cele bune fiindca asa am invatat din scolile la care am cautat sa mergem sau ca e demonstrat prin stiinta ca daca traiesti asa rasplata va fi o viata buna.
Ambele situatii sunt bune, important e sa faci bine, dar aceasta diferenta care e data de firescul sufletului si intentie, are valoarea iei, care poate fi inteleasa din pilda din evanghelie ramasa de la Domnul Iisus Hristos, cea despre omul care si-a cladit casa pe stanca si omul care-si construieste casa pe nisip. Cand se schimba vremea si vin valurile mari, casa de pe stanca va rezista si va adaposti pe cel care a construit-o, iar casa de pe nisip va fi daramata si luata de valuri.
Asa e si cu viata, in care faptele noastre reprezinta casa, si locul pe care este construita e temelia (baza) faptelor, iar valurile apei sunt stinta si invatatura din timpul in care traim. Apa fiind ca un element in care se inregistreaza viata si rezultatele ei.
Un om a caror fapte bune sunt pornite din sufletul lui, din iubirea si bunatatea care sunt de la Dumnezeu si nu din invataturi ale lumii, e precum omul care si-a construit faptele (casa) din temelia bunatatii din sufletul lui, care e precum stanca ce exista dinaintea apei, iar nisipul e un rezultat adus de apa in timp, de diferite valuri si curenti ale vietii, dupa cum se schimba si influenteaza invatatura lumii. Cand vor veni valuri mari, timpuri cu lume si invataturi distrugatoare, faptele lui vor rezista si dainui, chiar ele oferindu-i adapostul necesar. Pe cand omul a caror fapte sunt construite pe nisip, temelie care e rezultata din valurile schimbatoare ale lumii, cand vor veni alte valuri mai mari, perioade ale lumii rezultate din alte stiinte si invataturi, faptele lui vor fi luate de aceste valuri. Asa e cel ce cauta si cerceteaza ca faptele lui sa fie doar pe cum crede lumea si stiinta timpului respectiv ca e bine, si nu dupa cum e pe constiinta din sufletul lui, care e baza de la Dumnezeu.
Astfel, cel care isi cladeste faptele pe temelia si in baza sufletului, precum primul om din relatarea de la inceput, va face aceleasi fapte de ajutor indiferent de starea lumii si a societatii prezente. Pe cand cel care se poarta dupa cum ii indica starea schimbatoare a lumii, oportunitatea societatii, faptele lui pe care se bazeaza vor fi luate de valuri si in general se darama.
Multe lucruri bazate pe ceea ce era acceptat de societate din alta epoca acum nu mai sunt potrivite si la fel se va intampla si cu cele moderne din prezent, fiindca astea sunt valurile vietii, iar faptele cladite pe baza si principiile (nisipul) create de aceste valuri vor fi daramate de un alt val; pe cand faptele care sunt facute pe baza sufletului bun din noi vor dainui fiindca sufletul e intotdeauna in oameni si fiinte in general.
Tot din invatatura crestina se cunosc doua indemnuri care par contrarii, si anume: "cautati si veti afla" si "crede si nu cerceta". Considerate si luate separat, le putem intelege contrare daca nu facem deosebire intre "a cauta" si "a cerceta". Dar lund aceste 2 invataturi intr-una singura, astfel "Cauta si vei afla apoi crede si nu cerceta" vom descoperii intelesul comun, si anume: dupa ce am aflat ceea ce am cautat, sa credem ce am gasit si sa nu incepem sa-l cercetam in diferite feluri ca sa-l demonstram cu tot felul de metode moderne.