Un invatator spiritual invata pe cei prezenti despre iertare, ca e singurul leac adevarat. Asa cum vindeca relatiile dintre oameni, acest dar divin are putere sa vindece mintea si afectiuni ale trupului.
Un tanar i-se adreseaza sincer:
- Invatatorule, cum sa iert pe fratele meu, si chiar pe mine insumi? Invata-ma si ajuta-ma sa cunosc cu adevarat, pentru pacea mea, cum pot sa iert?
- Poti sa ierti recunoscand adevarul.
- Ce adevar? Pai uite cate mi-a facut ...
- Ceea ce e simplu, clar, neschimbator, fara judecata undei de ganduri.
Ceea ce a trecut nu mai e.
Ce a trecut in nefiinta nu e nici bine nici rau, ci pur si simplu nu e; restul e interpretare.
Binele e unul singur, tot ceea ce exista, asa cum e, fara interpretarea vreunui gand din trecut.
Rau e doar faptul (gandul) de a crede ca exista ceva rau.
Meditand la asta, intelege si recunoaste adevarul, asa te vei elibera de orice gand care judeca gresit.
Prezentul nu are nici o vina fata de cele din trecut, este neprihanit, cu toate cele care sunt acum in el.
Adu-ti aminte de asta cand te intalnesti cu fratele tau, atunci e prezentul.
Daruind iertare fratelui tau, iti dai tie. In sinea ta sa-i multumesti caci datorita iertarii pe care el o primeste, tu inveti sa ierti, acest dar divin care iti da vindecare, pace si bucuia eliberarii de trecut. Apoi iarta trecutul si pe tine insuti.
Prezentul e singurul timp care exista.
Retine si uita: asa numitele amintiri din trecut, sunt doar o visare a prezentului netrezit.
Nefiind inca complet luminata, mintea vede in somnul noptii ei forme si umbre pe care judecandu-le ca fiind aievea, sta in iluzia intelesului pe care ea il da lor; dar cel luminat, in locul iluziei umbrelor din minte vede lumina si puritatea adevarului.
Cand se va trezi, visul si cele din el dispar de la sine ca si cum nu a fost: precum trecutul in nefiinta.
Alta persoana intreaba:
- Cum poate iertarea sa vindece?
- Iertarea lasa intreaga minte sa uite cele trecute in nefiintare, in prezentul ei sa nu mai fie ceea ce nu e. Iertarea anuleaza aici efectele iluziei, gandului care credea in ce nu exista.
Viitorul devine o extensie a unui prezent liber, detasat de trecut.