I. Directia programei

Motivatia învatarii acestui curs nu e cunoasterea. Ci pacea. Aceasta e conditia preliminara cunoasterii pentru simplul motiv ca cei aflati în conflict nu sunt într-o stare de pace, iar pacea e conditia cunoasterii pentru ca e conditia Împaratiei. Cunoasterea poate fi restabilita doar când îi satisfaci conditiile. Nu e vorba de un târg încheiat de Dumnezeu, Care nu Se târguieste. Ci doar de rezultatul întrebuintarii gresite a legilor Lui în folosul unei voi închipuite care nu este a Lui. Cunoasterea e Voia Lui. Daca te opui Voii Lui, cum poti sa ai cunoastere? Ti-am spus ce îti ofera cunoasterea, dar poate nu îl consideri înca un lucru întru totul dezirabil. Daca l-ai considera, nu ai fi atât de gata sa îl arunci de îndata ce îti cere eul sa i te supui.
Desi distragerile eului par sa îti conturbe învatarea, eul nu are puterea sa te distraga daca nu îi dai tu puterea sa o faca. Vocea eului e o halucinatie. Nu te poti astepta sa îti spuna: "Nu sunt real". Nu ti se cere însa sa îti spulberi halucinatiile de unul singur. Ti se cere doar sa le evaluezi în functie de rezultatele pe care le au pentru tine. Daca nu le vrei pe motivul pierderii pacii, îti vor fi înlaturate din minte.
Fiecare reactie la eu e o chemare la razboi, iar razboiul chiar ca te vaduveste de pace.
Numai ca în acest razboi nu exista adversar. Iata cum trebuie sa reinterpretezi realitatea ca sa îti asiguri pacea - singura reinterpretare pe care trebuie sa o efectuezi vreodata. Cei pe care îi percepi ca adversari fac parte din pacea ta, la care renunti când îi ataci. Cum poti sa ai lucrul la care renunti? Îl împartasesti ca sa îl ai, dar nu renunti la el tu însuti. Când renunti la pace, te excluzi din ea. Asta e o conditie atât de straina de Împaratie, încât nu poti întelege starea care domneste în interiorul ei.
Învatatura ta de pâna acum trebuie sa te fi învatat gresit, pur si simplu pentru ca nu te-a facut fericit. Chiar si numai pe aceasta baza i-ar trebui contestata valoarea. Daca învatarea urmareste producerea unei schimbari, acesta fiind scopul pe care îl urmareste întotdeauna, esti multumit oare de schimbarile pe care ti le-a adus ce-ai învatat? Nemultumirea de rezultatele învatarii e un indiciu ca învatarea a esuat, de vreme ce înseamna ca nu ai dobândit ce ai vrut.
Programa Ispasirii este opusul programei pe care ti-ai stabilit-o tu, dar si rezultatul ei e tot asa. Daca rezultatul programei tale te-a facut nefericit si vrei altul, e evident ca se impune o schimbare de programa. Prima schimbare ce trebuie introdusa e o schimbare de directie. O programa care are sens nu poate fi inconsecventa. Daca e conceputa de doi profesori care cred în idei diametral opuse, nu poate fi integrata. Daca e implementata simultan de acesti doi profesori, ei nu vor reusi decât sa se conturbe. Se va ajunge astfel la fluctuatie, dar nu si la schimbare. Nestatornicii nu au directie. Nu pot sa aleaga una pentru ca nu pot sa renunte la cealalta, chiar daca aceasta nu exista. Programa lor contradictorie îi învata ca toate directiile exista, dar nu le da nicio baza rationala pe care sa aleaga.
Înainte de-a deveni posibila o adevarata schimbare de directie, trebuie recunoscuta pe deplin totala lipsa de sens a unei asemenea programe. Nu poti sa înveti simultan de la doi profesori care nu concorda absolut deloc, în nicio privinta. Programa lor reunita propune o materie imposibil de învatat. Ei îti predau lucruri total diferite în moduri total diferite, care ar fi posibile daca nu te-ar învata amândoi tocmai despre tine. Nicicare dintre ei nu îti afecteaza realitatea, dar - daca îi asculti pe amândoi - mintea îti va fi împartita în ce priveste realitatea ta.

II. Diferenta dintre întemnitare si libertate

Exista o baza rationala pe care sa alegi. Doar un singur Profesor cunoaste care e realitatea ta. Daca scopul programei e sa te învete cum sa înlaturi obstacolele din calea acestei cunoasteri, trebuie sa înveti asta de la El. Eul nu cunoaste ce încearca sa predea. Încearca sa te învete ce esti fara a sti ce esti. E expert doar în deruta. Nu întelege altceva. Ca profesor, asadar, eul e total derutat si total derutant. Chiar daca ai putea ignora Spiritul Sfânt cu totul - ceea ce e cu neputinta, tot nu ai putea sa înveti ceva de la eu, pentru ca eul nu stie nimic.
Ce motiv ai putea avea sa îti alegi un asemenea profesor? Nu are oare sens sa ignori total ce îti preda? Acesta sa fie oare profesorul la care trebuie sa recurga un Fiu de-al lui Dumnezeu ca sa se gaseasca? Eul nu ti-a dat niciodata un raspuns cu noima la ceva. Rezumându-te la propria ta experienta cu felul în care preda, nu ar trebui sa ti-l descalifice oare din rolul de viitor profesor chiar numai aceasta? Însa daunele pe care le-a adus eul învatarii tale nu se rezuma la atât. Învatarea e o bucurie daca te conduce pe fagasul tau firesc si te ajuta sa dezvolti ce ai. Când ti se preda însa împotriva firii tale, vei pierde învatând pentru ca ce înveti te va întemnita. Voia ta este în firea ta si, de aceea, nu poate merge împotriva acesteia.
Eul nu te poate învata ceva cât timp voia ta e libera, pentru ca nu îl vei asculta. Nu e voia ta sa fii întemnitat pentru ca voia ta e libera. Iata de ce eul e negarea libertatii de vointa. Nu Dumnezeu e Cel Ce te constrânge, caci împartaseste Voia Lui cu tine. Vocea Lui preda doar în acord cu Voia Lui,dar asta nu e lectia Spiritului Sfânt pentru ca asta esti. Lectia spune ca voia ta si cea dumnezeiasca nu pot sa nu concorde pentru ca sunt acelasi lucru. Asta desface tot ce încearca sa te învete eul. Prin urmare, nu numai directia programei trebuie sa fie lipsita de orice contradictie, ci si continutul.
Eul încearca sa te învete ca vrei sa te opui Voii lui Dumnezeu. Aceasta lectie nefireasca nu poate fi învatata, iar încercarea de-a o învata e o încalcare a propriei tale libertati, facându-te sa te temi de voia ta din cauza ca e libera. Spiritul Sfânt Se opune oricarei întemnitari a voii vreunui Fiu de-al lui Dumnezeu, cunoscând prea bine ca Voia Fiului e cea a Tatalui. Spiritul Sfânt te duce constant pe fagasul libertatii, învatându-te cum sa ignori sau sa privesti dincolo de tot ce te-ar retine.
Am spus ca Spiritul Sfânt te învata diferenta dintre durere si bucurie. Cu alte cuvinte, te învata diferenta dintre întemnitare si libertate. Nu poti face distinctia aceasta fara El pentru ca te-ai învatat ca întemnitarea este libertate. Crezând ca sunt acelasi lucru, cum poti sa le distingi? Poti oare sa îi ceri sa te învete cum se deosebesc partii mintii care te-a învatat sa crezi ca sunt acelasi lucru?
Predarea Spiritului Sfânt o apuca într-o singura directie si are un singur obiectiv. Directia Lui e libertatea si obiectivul Lui e Dumnezeu. Dar nu Îl poate concepe pe Dumnezeu fara tine, pentru ca nu e Voia lui Dumnezeu sa fie fara tine. Când vei învata ca voia ta e cea dumnezeiasca, nu vei mai putea voi sa fii fara de El, dupa cum nici El nu ar putea voi sa fie fara tine. Iata libertatea; iata bucuria.
Refuza-ti asta, si Îi refuzi lui Dumnezeu Împaratia Lui, caci tocmai pentru asta te-a creat.
Când am spus: "A ta este toata puterea si slava, pentru ca Împaratia este a Sa", iata ce am vrut sa spun: Voia lui Dumnezeu nu are limite, si toata puterea si slava se afla în ea. E nemarginita ca putere si iubire si pace. Nu are granite pentru ca extinderea ei e nelimitata, si cuprinde toate lucrurile pentru ca le-a creat pe toate. Creând toate lucrurile, le-a facut parte din ea. Tu esti Voia lui Dumnezeu pentru ca asa ai fost creat. Deoarece Creatorul tau creeaza numai dupa asemanarea Lui, esti ca El. Esti parte din Cel Care e toata puterea si slava, si esti, de aceea, la fel de nelimitat ca El.
La ce altceva poate face apel Spiritul Sfânt pentru a restabili Împaratia lui Dumnezeu, daca nu la toata puterea si slava? De aceea, El face apel doar la ce e Împaratia, pentru propria ei adeverire a ceea ce e. Când adeveresti acest lucru, le aduci automat aceasta adeverire tuturor, pentru ca i-ai adeverit pe toti. Prin recunoasterea ta o trezesti pe a lor si, printr-a lor, a ta se extinde. Trezirea strabate Împaratia cu usurinta si cu voiosie, ca raspuns la Chemarea pentru Dumnezeu. Asta e reactia fireasca a fiecarui Fiu de-al lui Dumnezeu la Vocea pentru Creatorul lui, fiind Vocea pentru creatiile lui si pentru propria lui extindere.

III. Sfânta întâlnire

Slava lui Dumnezeu de sus, si tie pentru ca asa a voit El. Cere si ti se va da, pentru ca s- a dat deja. Cere lumina si învata ca esti lumina. Daca vrei întelegere si luminare, le vei învata, pentru ca decizia ta de-a le învata e decizia de-a-L asculta pe Profesorul Care cunoaste ce e lumina si, de aceea, ti-o poate preda. Nu exista limite la învatarea ta pentru ca nu exista limite la mintea ta. Nu exista limite la predarea Lui pentru ca El a fost creat sa predea. Întelegându-Si functia la perfectie, El Si-o îndeplineste la perfectie, pentru ca asta e bucuria Lui si a ta.
Îndeplinirea perfecta a Voii lui Dumnezeu e singura pace si singura bucurie ce pot fi cunoscute pe deplin, fiind singura functie a carei experienta poate fi traita pe deplin. Prin urmare, când se realizeaza aceasta, nu mai exista alta experienta. Si totusi, dorinta unei alte experiente îi va împiedica realizarea, caci Voia lui Dumnezeu nu îti poate fi impusa, fiind experienta unei disponibilitati totale. Spiritul Sfânt întelege cum sa o predea, dar tu nu întelegi. Iata de ce ai nevoie de El si de ce ti L- a dat Dumnezeu. Numai predarea Lui îti va descatusa voia la cea dumnezeiasca, unind-o cu puterea sislava Lui, si stabilindu-le ale tale. Tu le împartasesti asa cum le împartaseste Dumnezeu, asta fiind consecinta fireasca a fiintei lor.
Voia Tatalui si cea a Fiului Una sunt, prin extinderea Lor. Extinderea Lor e rezultatul Unitatii Lor, tinându-Le laolalta prin extinderea Voii Lor îngemanate. Iata desavârsita creatie înfaptuita de cei desavârsit creati, în uniune cu desavârsitul Creator. Tatal trebuie sa îi dea paternitate Fiului Sau, pentru ca Propria Lui Paternitate trebuie extinsa în afara. Tu, al carui loc este în Dumnezeu, ai sfânta functie de a-I extinde Paternitatea neimpunându-i limite. Lasa Spiritul Sfânt sa te învete cum sa o faci, caci poti cunoaste ce înseamna asta numai de la Dumnezeu.
Când te întâlnesti cu cineva, aminteste-ti ca e o sfânta întâlnire. Cum îl vei vedea pe el, asa te vei vedea pe tine. Cum te vei purta cu el, asa te vei purta cu tine. Ce gândesti despre el, vei gândi despre tine. Nu uita asta niciodata, caci în el te vei gasi sau te vei pierde. De câte ori se întâlnesc doi Fii de-ai lui Dumnezeu, li se da o alta ocazie de mântuire. Nu te desparti de nimeni fara sa îi dai mântuire si fara sa o primesti. Caci sunt vesnic alaturi de tine, întru amintirea ta.
Obiectivul programei, indiferent ce profesor alegi, este: "Cunoaste-te pe tine însuti".
Altceva nu e de cautat. Fiecare se cauta pe sine, precum si puterea si slava pe care crede ca le-a pierdut. De câte ori esti cu cineva, ai un alt prilej sa le gasesti. Puterea si slava ta sunt în el pentru ca sunt ale tale. Eul încearca sa le gaseasca numai în tine, pentru ca nu stie unde sa se uite. Spiritul Sfânt te învata ca, daca te uiti numai la tine, nu te poti gasi, pentru ca nu asta esti. De câte ori esti cu un frate, înveti ce esti pentru ca predai ce esti. El va reactiona cu durere sau cu bucurie, în functie de profesorul pe care îl urmezi. Va fi întemnitat sau eliberat potrivit deciziei tale, si tu - la fel ca el. Sa nu îti uiti niciodata raspunderea fata de el, caci e raspunderea ta fata de tine. Da-i fratelui tau locul pe care îl are în Împaratie, si îl vei avea si tu pe al tau.
Împaratia nu poate fi gasita de unul singur, iar tu - care esti Împaratia - nu te poti gasi de unul singur. Prin urmare, pentru a înfaptui obiectivul programei, nu poti da ascultare eului, al carui scop e sa îsi zadarniceasca propriul obiectiv. Eul nu stie asta, caci nu stie nimic. Dar tu poti sa o cunosti si o vei cunoaste daca esti dispus sa vezi ce vrea sa faca eul din tine. Asta e raspunderea ta, pentru ca - odata ce-ai vazut-o cu adevarat - vei accepta Ispasirea pentru tine. Ce altceva ai putea sa alegi? Odata ce ai facut alegerea aceasta, vei întelege de ce, când te-ai întâlnit cu altcineva, ai crezut ca e altcineva.
Si fiecare sfânta întâlnire în care intri pe deplin te va învata ca nu e asa.
Te poti întâlni doar cu o parte din tine pentru ca esti o parte din Dumnezeu, Care este totul. Puterea si slava Lui sunt pretutindeni, si nu poti fi exclus din ele. Eul te învata ca forta ta e doar în tine. Spiritul Sfânt te învata ca toata forta e în Dumnezeu si deci în tine. Dumnezeu nu vrea sa sufere nimeni. Nu vrea sa sufere nimeni din cauza unei decizii gresite, inclusiv tu. Iata de ce ti-a dat mijloacele sa o desfaci. Prin puterea si slava Lui, toate deciziile tale gresite se desfac complet, eliberându-va pe tine si pe fratele tau de fiecare gând întemnitator pe care îl are orice parte a Fiimii. Deciziile gresite nu au putere, pentru ca nu sunt adevarate. Întemnitarea pe care par sa o produca nu e mai adevarata decât ele.
Puterea si slava Îi apartin doar lui Dumnezeu. La fel si tu. El da ce Îi apartine pentru ca da de la El si toate Îi apartin. Functia pe care ti-a dat-o e sa dai de la tine. Perfecta ei îndeplinire îti va permite sa îti amintesti ce ai de la El, si prin asta îti vei aminti si ce esti în El. Nu poti sa nu ai puterea sa o faci, pentru ca tocmai asta e puterea ta. Slava e darul pe care ti-l da Dumnezeu, pentru ca El tocmai asta si este. Vezi aceasta slava pretutindeni, sa îti amintesti ce esti.

IV. Darul libertatii

Din moment ce Voia lui Dumnezeu e sa ai bucurie si pace deplina, daca nu esti cuprins numai de asa ceva înseamna ca refuzi sa Îi adeveresti Voia. Voia Lui nu fluctueaza, fiind de-a pururi neschimbatoare. Când nu esti cuprins de pace, motivul poate fi doar faptul ca nu te crezi în El. Dar El e Totul întru toate. Pacea Lui este deplina, iar tu trebuie sa fii inclus în ea. Legile Lui te guverneaza pentru ca ele guverneaza totul. Nu te poti scuti de legile Lui, desi poti sa nu le respecti. Daca o faci însa, si numai daca o faci, te vei simti singur si neputincios, pentru ca îti refuzi totul.
Eu am venit ca o lumina într-o lume care îsi refuza totul. O face pur si simplu disociindu-se de absolut totul. Ea este, de aceea, o iluzie a izolarii, mentinuta prin frica aceleiasi singuratati care e iluzia ei. Am spus ca sunt vesnic cu tine, chiar pâna la capatul lumii. Iata de ce sunt lumina lumii. Daca sunt cu tine în singuratatea lumii, singuratatea dispare. Nu poti mentine iluzia singuratatii daca nu esti singur. Scopul meu, atunci, e mereu acela de-a birui lumea. Nu o atac, dar lumina mea precis o risipeste, fiind ceea ce e. Lumina nu ataca întunericul, ci îl spulbera. Daca lumina mea vine cu tine pretutindeni, tu îl spulberi cu mine. Lumina devine a noastra, si locul tau nu poate fi în întuneric, dupa cum nici întunericul nu îsi poate avea locul oriunde mergi. Amintirea mea e amintirea ta si a Celui Care m-a trimis la tine.
Ai fost în întuneric pâna s-a înfaptuit complet Voia lui Dumnezeu de catre orice parte a Fiimii. Când s-a înfaptuit, s-a realizat în mod desavârsit de catre toti. Cum altfel s-ar putea realiza în mod desavârsit? Misiunea mea a fost pur si simplu aceea de-a uni voia Fiimii cu Voia Tatalui fiind eu însumi constient de Voia Tatalui. Iata constienta pe care am venit sa ti-o dau, iar problema pe care o ai cu acceptarea ei este problema acestei lumi. Mântuirea e spulberarea ei; si, în acest sens, eu sunt mântuirea lumii. Lumea trebuie, asadar, sa ma dispretuiasca si sa ma respinga, caci lumea e credinta ca iubirea e imposibila. Daca vrei sa accepti faptul ca sunt cu tine, negi lumea si Îl accepti pe Dumnezeu. Voia mea este a Lui, iar decizia ta sa ma auzi e decizia de a-I auzi Vocea si de-a-ti gasi salasul în Voia Lui. Asa cum Dumnezeu m-a trimis la tine, tot asa te voi trimite si eu la altii. Si voi merge la ei cu tine, sa îi învatam pacea si unirea.
Nu crezi ca lumea are nevoie de pace tot atât cât ai si tu? Nu vrei sa i-o dai lumii tot atât cât vrei sa o primesti si tu? Caci, de nu, nu o vei primi. Daca vrei sa o primesti de la mine, trebuie sa o dai. Vindecarea nu vine de la altcineva. Trebuie sa accepti calauzirea din interior. Calauzirea trebuie sa fie ce vrei, caci altfel nu va avea înteles pentru tine. Iata de ce vindecarea e o initiativa întreprinsa în cooperare. Îti pot spune ce sa faci, dar trebuie sa cooperezi crezând ca stiu ce sa faci. Numai atunci va alege sa ma urmeze mintea ta. Fara aceasta alegere, nu vei putea fi vindecat pentru ca vei fi decis în defavoarea vindecarii, si aceasta respingere a deciziei mele pentru tine face vindecarea imposibila.
Vindecarea reflecta voia noastra îngemanata. E un lucru evident când te gândesti la ce serveste vindecarea. Vindecarea e modul în care se înfrânge separarea. Separarea se înfrânge prin unire. Nu poate fi înfrânta prin separare. Decizia unirii trebuie sa fie neechivoca, pentru ca altfel mintea însasi e împartita si neîntreaga. Mintea ta e mijlocul prin care iti determini propria conditie, caci mintea e mecanismul de decizie. E puterea prin care separi sau unesti, resimtind durere sau bucurie, în consecinta. Decizia mea nu o poate înfrânge pe a ta, caci a ta e ca a mea de tare. Daca nu ar fi asa, Fiii lui Dumnezeu ar fi inegali. Toate lucrurile sunt posibile prin decizia noastra comuna, dar a mea singura nu te poate ajuta. Voia ta e ca a mea de libera, si Dumnezeu Însusi nu ar merge împotriva ei. Nu pot voi ce nu voieste Dumnezeu. Îmi pot oferi puterea sa o fac pe a ta de neînvins, dar nu ma pot opune deciziei tale fara sa ma întrec cu ea si fara sa încalc, prin urmare, Voia lui Dumnezeu în ce te priveste.
Nimic din ce a creat Dumnezeu nu se poate opune deciziei tale, dupa cum nimic din ce a creat Dumnezeu nu se poate opune Voii Sale. Dumnezeu a dat voii tale puterea pe care o are si pe care nu pot decât sa o adeveresc în cinstea alei Sale. Daca vrei sa fii ca mine, te voi ajuta, stiind ca suntem aidoma. Daca vrei sa fii diferit, voi astepta pâna te razgândesti. Te pot învata, dar numai tu poti sa alegisa asculti ce predau. Cum ar putea sa fie altfel, daca Împaratia lui Dumnezeu e libertatea? Libertatea nu poate fi învatata prin niciun fel de tiranie, iar egalitatea desavârsita a tuturor Fiilor lui Dumnezeu nu poate fi recunoscuta prin dominarea unei minti de catre alta. Fiii lui Dumnezeu sunt egali ca vointa, fiind cu totii Voia Tatalui lor. Asta e singura lectie pe care am venit sa o predau.
Daca voia ta nu ar fi a mea, nu ar fi nici a Tatalui nostru. Ar însemna ca ai întemnitat-o pe a ta si nu ai lasat-o libera. De la tine nu poti sa faci nimic, pentru ca - de la tine - nu esti nimic. Eu nu sunt nimic fara Tatal si tu nu esti nimic fara mine, pentru ca, negându-ti Tatal, te negi pe tine.
Mereu îmi voi aduce aminte de tine, si în amintirea ta de catre mine sta amintirea ta de catre tine. În amintirea noastra reciproca ne sta amintirea lui Dumnezeu. Si în aceasta amintire sta libertatea ta, pentru ca libertatea ta este în El. Vino, atunci, sa Îl laudam si sa te laudam pe tine, cel creat de El.
Acesta e darul de recunostinta pe care I-l aducem si pe care îl va împartasi cu toate creatiile Lui, carora le da, în egala masura, orice Îi este acceptabil Lui. Fiindu-I acceptabil Lui, e darul libertatii, care e Voia Lui pentru toti Fiii Lui. Oferind libertate, vei fi liber.
Libertatea e singurul dar pe care îl poti oferi Fiilor lui Dumnezeu, fiind o adeverire a ce sunt ei si a ce este El. Libertatea e creatie, pentru ca e iubire. Pe cei pe care cauti sa îi întemnitezi nu îi iubesti. De aceea, când urmaresti sa întemnitezi pe cineva, inclusiv pe tine, nu îl iubesti si nu poti sa te identifici cu el. Când te întemnitezi pe tine, pierzi din vedere adevarata ta identificare cu mine si cu Tatal. Identificarea ta este cu Tatal si cu Fiul. Nu poate fi cu Unul, dar nu cu Celalalt. Daca faci parte dintr-Unul, trebuie sa faci parte din Celalalt, pentru ca Ei sunt Una. Sfânta Treime e sfânta pentru ca e Una. Daca te excluzi din aceasta uniune, percepi Sfânta Treime separata. Trebuie sa fii inclus în Ea, caci Ea e totul. Daca nu îti preiei locul în Ea si nu îti îndeplinesti functia ca parte a Ei, Sfânta Treime e la fel de vaduvita ca tine. Nicio parte a Ei nu poate fi întemnitata daca e sa I se cunoasca adevarul.

V. Voia neîmpartita a Fiimii

Poti oare sa fii separat de identificarea ta si sa fii într-o stare de pace? Disocierea nu e o solutie, ci o idee deliranta. Delirantii cred ca adevarul îi va asalta, si nu îl recunosc pentru ca prefera delirul. Considerând adevarul ceva ce nu vor sa aiba, ei îsi percep iluziile care blocheaza cunoasterea.
Ajuta-i oferindu-le mintea ta unificata în numele lor, dupa cum ti-o ofer si eu pe a mea în numele alei tale. Singuri, nu putem face nimic, dar mintile noastre îngemanate se contopesc într-un tot a carui putere depaseste cu mult puterea partilor lui separate. Nefiind separata, Mintea lui Dumnezeu e stabilita într-a noastra si ca a noastra. Aceasta Minte e de neînvins pentru ca este neîmpartita.
Voia neîmpartita a Fiimii e desavârsitul creator, fiind întru totul dupa asemanarea lui Dumnezeu, a Carui Voie este. Nu poti fi scutit de ea daca vrei sa întelegi ce este si ce esti. Prin credinta ca voia ta e separata de a mea, te scutesti de Voia lui Dumnezeu care e totuna cu tine. A vindeca însa e tot a întregi. De aceea, a vindeca înseamna a te uni cu cei ce sunt ca tine, pentru ca perceperea acestei asemanari înseamna sa îti recunosti Tatal. Daca desavârsirea ta este în El si numai în El, cum poti sa o cunosti fara sa Îl recunosti pe El? Sa Îl recunosti pe Dumnezeu înseamna sa te recunosti pe tine. Nu exista separare între Dumnezeu si creatia Lui. Îti vei da seama de asta când întelegi ca nu exista separare între voia ta si a mea. Lasa Iubirea lui Dumnezeu sa se rasfrânga asupra ta prin acceptarea mea de catre tine. Realitatea mea este a ta si a Lui. Unindu-ti mintea cu a mea, arati ca esti constient de faptul ca Voia lui Dumnezeu e Una singura.
Unitatea lui Dumnezeu si a noastra nu sunt separate, pentru ca Unitatea Lui o cuprinde pe a noastra. A te uni cu mine înseamna a restabili în tine puterea Lui pentru ca o împartasim. Îti ofer doar recunoasterea puterii Lui în tine, dar în asta sta tot adevarul. Unindu-ne, ne unim cu El. Slavauniunii lui Dumnezeu si a sfintilor Lui Fii! În Ei e toata slava pentru ca sunt uniti. Miracolele pe care le facem marturisesc Voia Tatalui pentru Fiul Lui si bucuria noastra de-a ne uni cu Voia Lui pentru noi.
Când te unesti cu mine, te unesti fara eu, pentru ca am renuntat la eu în mine si, de aceea, nu ma pot uni cu al tau. Uniunea noastra este, asadar, modul de-a renunta la eu în tine.
Adevarul din noi doi e mai presus de eu. Succesul de-a transcende eul ne este garantat de Dumnezeu, iar eu împartasesc aceasta încredere pentru noi doi si noi toti. Eu readuc pacea lui Dumnezeu tuturor copiilor Lui pentru ca am primit-o de la El pentru noi toti. Nimic nu poate birui voile noastre unite pentru ca nimic nu o poate birui pe a lui Dumnezeu.
Vrei sa cunosti Voia lui Dumnezeu în ce te priveste? Întreaba-ma pe mine, care o cunosc pentru tine, si o vei gasi. Nu îti voi refuza nimic, dupa cum nici Dumnezeu nu îmi refuza nimic. Calatoria noastra e, pur si simplu, calatoria înapoi la Dumnezeu, Care este casa noastra. De câte ori se insinueaza frica în orice punct al calatoriei catre pace, de vina este eul, care a încercat sa vina si el cu noi si nu poate. Simtindu-se înfrânt si furios din cauza aceasta, eul se considera respins si devine razbunator. Esti invulnerabil la razbunarea lui pentru ca sunt cu tine. În aceasta calatorie, m-ai ales pe mine tovaras de drum în locul eului. Nu încerca sa tii de amândoi, caci vei încerca sa mergi în directii diferite si vei rataci drumul.
Drumul eului nu e al meu, dar nici al tau nu este. Spiritul Sfânt are o singura directie pentru toate mintile, iar cea pe care mi-a predat-o mie e a ta. Sa nu Îi pierdem din vedere directia prin iluzii, caci numai iluziile unei alte directii o pot ascunde pe cea pentru care vorbeste în noi toti Vocea lui Dumnezeu. Niciodata sa nu îi acorzi eului puterea sa împiedice calatoria. Nu are asa ceva, caci calatoria e drumul spre ce e adevarat. Lasa toate iluziile în urma si treci de toate încercarile eului de-a te retine.
Eu merg înaintea ta pentru ca am depasit eul. Ia-ma, asadar, de mâna, pentru ca vrei sa depasesti eul.
Puterea mea nu va lipsi niciodata si, daca alegi sa o împartasesti, o vei face. O dau de bunavoie si cu voiosie, pentru ca am nevoie de tine tot atât cât ai si tu de mine.

VI. Comoara lui Dumnezeu

Suntem voia îngemanata a Fiimii, a carei Întregime este pentru toti. Ne începem calatoria înapoi pornind împreuna si adunându-ne fratii pe masura ce înaintam împreuna. Fiecare câstig de putere pe care îl dobândim li se ofera tuturor, sa îsi poata lepada si ei slabiciunea si sa ne sporeasca puterea, adaugând-o pe a lor. Întâmpinarea lui Dumnezeu ne asteapta pe toti, iar El ne va întâmpina asa cum te întâmpin eu. Nu uita Împaratia lui Dumnezeu pentru nimic din ce are lumea de oferit.
Lumea nu poate spori cu nimic puterea si slava lui Dumnezeu, si a sfintilor Sai Fii, dar îi poate face orbi pe Fii fata de Tata daca îsi opresc privirile asupra ei. Nu poti sa vezi lumea, si sa Îl cunosti pe Dumnezeu. Numai unul e adevarat. Am venit sa îti spun ca nu de tine depinde care e adevarat. Daca ar depinde, te-ai fi distrus. Dumnezeu însa nu a voit distrugerea creatiilor Sale, din moment ce le-a creat pe vecie. Voia Lui te-a mântuit, nu de tine, ci de iluzia ta de sine. El te-a mântuit pentru tine.
Sa Îl slavim pe Cel pe Care Îl neaga lumea, caci lumea nu are putere asupra Împaratiei Lui. Cei creati de Dumnezeu nu îsi pot gasi bucuria decât în cele vesnice; nu pentru ca ar fi vaduviti de altceva, ci pentru ca nimic altceva nu e demn de ei. Ce creeaza Dumnezeu si Fiii Lui e vesnic, iar bucuria Lor sta numai si numai în acest fapt.
Asculta povestea fiului risipitor si învata care e comoara lui Dumnezeu si a ta: Fiul unui tata iubitor a plecat de acasa si a crezut ca a risipit totul pe lucruri lipsite de valoare, desi nu le-a înteles lipsa de valoare la momentul respectiv. I-a fost rusine sa se întoarca la tatal sau, gândindu-se ca îlranise tare. Dar, când a venit acasa, tatal l-a întâmpinat cu bucurie, pentru ca fiul însusi era comoara tatalui sau. Nu îsi dorea nimic altceva.
Dumnezeu îsi doreste numai Fiul pentru ca Fiul Lui e singura Lui comoara. Tu îti doresti creatiile, asa cum Si le doreste si El pe ale Lui. Creatiile tale sunt darul pe care îl faci Sfintei Treimi, creat drept recunostinta pentru crearea ta. Ele nu te parasesc, asa cum nici tu nu ti-ai parasit Creatorul, dar ele îti extind creatia, asa cum S-a extins la tine Dumnezeu. Pot oare creatiile lui Dumnezeu Însusi sa gaseasca bucurie în ce nu este real? Si ce e real oare, daca nu creatiile lui Dumnezeu si cele create ca ale Lui? Creatiile tale te iubesc, asa cum îti iubesti si tu Tatal pentru darul creatiei. Nu exista alt dar care sa fie vesnic si, de aceea, nu exista alt dar care sa fie adevarat. Cum poti, atunci, sa accepti altceva sau sa dai altceva, si sa te astepti la bucurie în schimb? Si ce altceva ti-ai putea dori decât bucurie? Nu te-ai facut nici pe tine, nici functia ta. Ai luat doar decizia sa fii nedemn de ambele lucruri. Dar nu te poti face nedemn pentru ca esti comoara lui Dumnezeu si pe ce pune El valoare este valoros. Nu poate încapea îndoiala de valoarea sa, pentru ca valoarea sa sta în faptul ca Îl împartaseste cu Dumnezeu pe Dumnezeu Însusi si ca Dumnezeu Însusi îi stabileste valoarea pentru totdeauna.
Functia ta este sa sporesti comoara lui Dumnezeu creând-o pe a ta. Voia Lui catre tine e Voia Lui pentru tine. El nu îti refuza creatia pentru ca bucuria Lui e în ea. Nu îti poti gasi bucuria decât asa cum Si-o gaseste Dumnezeu. Bucuria Lui a stat în crearea ta, iar El Îsi extinde Paternitatea la tine ca sa ti-o poti extinde si tu pe a ta cum Si-a extins-o El. Nu întelegi acest lucru pentru ca nu Îl întelegi pe El. Nimeni nu îsi poate întelege functia daca nu si-o accepta, si nimeni nu îsi poate accepta functia daca nu stie ce e el. Creatia e Voia lui Dumnezeu. Voia Lui te-a creat sa creezi. Voia ta nu a fost creata separat de-a Lui si, de aceea, trebuie sa voiesti cum voieste El.
Expresia "vointa ne-voitoare" nu are niciun înteles, fiind o contradictie în termeni care, de fapt, nu înseamna nimic. Când gândesti ca nu voiesti sa voiesti cu Dumnezeu, nu gândesti. Voia lui Dumnezeu este Gândire. Nu poate fi contrazisa prin gândire. Dumnezeu nu Se contrazice, iar Fiii Lui, care sunt ca El, nu se pot contrazice nici pe ei, nici pe El. Gândirea lor însa e atât de puternica, încât ei pot chiar sa întemniteze mintea Fiului lui Dumnezeu, daca se hotarasc sa o faca. Aceasta hotarâre îi face functie necunoscuta Fiului, dar niciodata Creatorului sau. Si din moment ce nu Îi e necunoscuta Creatorului sau, îi poate fi cunoscuta lui de-a pururi.
Nu exista decât o întrebare pe care ar trebui sa ti-o pui vreodata: "Vreau sa cunosc Voia Tatalui meu în ce ma priveste?" El nu ti-o va ascunde. Mi-a revelat-o mie pentru ca I-am cerut-o si am învatat despre ce deja daduse. Functia noastra e sa lucram împreuna, pentru ca nu putem functiona deloc separati unul de altul. Întreaga putere a Fiului lui Dumnezeu sta în noi toti, si nu într-unui singur.
Dumnezeu nu vrea sa fim singuri pentru ca El nu vrea sa fie singur. Iata de ce l-a creat pe Fiul Lui si i-a dat puterea de-a crea cu El. Creatiile noastre sunt ca noi de sfinte, iar noi suntem Fiii lui Dumnezeu, ca El de sfinti. Prin creatiile noastre ne extindem iubirea si sporim astfel bucuria Sfintei Treimi. Tu nu întelegi acest lucru, pentru ca tu, care esti comoara lui Dumnezeu, nu te consideri valoros. Crezând acest lucru, nu poti întelege nimic.
Eu împartasesc cu Dumnezeu cunoasterea valorii pe care ti-o atribuie. Daruirea mea fata de tine e a Lui, nascuta din faptul ca ma cunosc si Îl cunosc. Nu putem fi despartiti. Ce a unit Dumnezeu nu poate fi despartit, iar Dumnezeu Si-a unit cu Sine toti Fiii. Poti oare sa fii despartit de viata ta si de fiinta ta? Calatoria pâna la Dumnezeu e doar redesteptarea capacitatii de-a cunoaste unde esti mereu si ce esti de-a pururi. E o calatorie fara distanta spre un obiectiv vesnic neschimbat.
Adevarul poate fi cunoscut doar prin experienta. Nu poate fi descris, nici explicat. Te pot face constient de conditiile adevarului, dar experienta tine de Dumnezeu. Împreuna îi putem satisface conditiile, dar adevarul va miji în mintea ta el singur.10. Ce a voit Dumnezeu pentru tine e al tau. El Si-a dat Voia comorii Sale, a carei comoara este. Inima ta, ca a Lui, e unde îti este si comoara. Tu, cel iubit de Dumnezeu, esti întru totul binecuvântat. Învata asta de la mine si elibereaza voia sfânta a tuturor celor ce sunt la fel de binecuvântati ca tine.

VII. Trupul ca mijloc de comunicare

Atacul e întotdeauna fizic. Când îti trece prin minte orice forma de atac, te echivalezi cu un trup, din moment ce asta e interpretarea pe care o da eul trupului. Nu trebuie sa ataci fizic pentru a accepta aceasta interpretare. O accepti pur si simplu prin credinta ca atacul îti poate obtine ceva ce îti doresti. Daca nu ai crede acest lucru, ideea de atac nu te-ar atrage absolut deloc. Când te echivalezi cu un trup, te vei simti întotdeauna deprimat. Când un copil de-al lui Dumnezeu gândeste despre el în felul acesta, se minimalizeaza singur si îsi vede fratii la fel de minimalizati. Din moment ce nu se poate gasi pe el decât în ei, s-a rupt singur de mântuire.
Aminteste-ti ca, în interpretarea Spiritului Sfânt, trupul nu e decât un mijloc de comunicare. Fiind Legatura care asigura comunicarea dintre Dumnezeu si Fiii Lui separati, Spiritul Sfânt interpreteaza tot ce ai faurit în lumina a ce e El. Eul separa prin trup. Spiritul Sfânt ajunge prin el la altii.
Tu nu îti percepi fratii cum îi percepe Spiritul Sfânt, pentru ca nu consideri trupurile doar un mijloc de împreunare a mintilor si de unire a lor cu a ta si a mea. Aceasta interpretare a trupului te va face sa te razgândesti total în privinta valorii lui. De la el, nu are niciuna.
Daca folosesti trupul ca sa ataci, ti-e daunator tie. Daca îl folosesti doar ca sa ajungi la mintile celor ce cred ca sunt trupuri si sa îi înveti prin trup ca nu e asa, vei întelege puterea mintii care e în tine. Daca folosesti trupul numai si numai în acest scop, nu îl poti folosi ca sa ataci. În slujba unirii, el devine o frumoasa lectie de comuniune, care are valoare pâna va fi comuniune. Iata cum face Dumnezeu ceva nelimitat din ce ai limitat tu. Spiritul Sfânt nu vede trupul ca tine, stiind ca singura realitate a oricarui lucru e serviciul pe care I-l face lui Dumnezeu în numele functiei pe care i-o da El.
Comunicarea pune capat separarii. Atacul o promoveaza. Trupul e frumos sau urât, linistit sau înversunat, folositor sau daunator, în functie de folosul care i se da. Si, în trupul altuia, vei vedea folosul pe care l-ai dat trupului tau. Daca trupul devine un mijloc pe care I-l dai Spiritului Sfânt sa îl întrebuinteze în folosul unirii Fiimii, nu vei vedea ceva fizic decât drept ce este. Foloseste-l pentru adevar, si îl vei vedea în mod adevarat. Foloseste-l gresit, si îl vei întelege gresit, pentru ca ai facut-o deja prin folosirea lui gresita. Interpreteaza orice independent de Spiritul Sfânt, si nu vei avea încredere în el. Asa vei ajunge la ura si la atac si la pierderea pacii.
Si totusi, toata pierderea vine doar din propria ta neîntelegere. Orice fel de pierdere e cu neputinta. Dar, când îti vezi fratele ca entitate fizica, puterea si slava lui se "pierd" în ochii tai, laolalta cu ale tale. L-ai atacat, dar trebuie sa te fi atacat mai întâi pe tine. De dragul propriei tale mântuiri, care trebuie sa i-o aduca si lui pe a lui, sa nu îl vezi asa. Nu îl lasa sa se minimalizeze în mintea ta, ci da-i dezlegarea de credinta lui în micime si scapa si tu asa de a ta. Ca parte din tine, el este sfânt. Ca parte din mine, tu esti asa. Sa comunici cu o parte din Dumnezeu Însusi înseamna sa ajungi dincolo de Împaratie, la Creatorul ei, prin Vocea Lui pe care a stabilit-o parte din tine.
Bucura-te, atunci, ca nu poti face nimic de la tine. Nu esti de la tine. Cel de la Care esti ti-a voit puterea si slava, cu care poti înfaptui în mod desavârsit sfânta Lui Voie în ce te priveste, când o accepti tu însuti ca a ta. El nu Si-a retras darurile de la tine, dar tu crezi ca I le-ai retras. De dragul Numelui Sau, nu lasa sa ramâna ascuns niciun Fiu de-al lui Dumnezeu, pentru ca Numele Lui e al tau.
Biblia spune: "Si Cuvântul (sau gândul) trup s-a facut". La drept vorbind, nu e un lucrucu putinta, de vreme ce pare sa implice traducerea unui ordin al realitatii într-altul. Diferite ordine ale realitatii, exact ca diferite ordine ale miracolelor, nu exista decât în aparenta. Gândirea nu se poate face trup decât prin convingere, din moment ce gândirea nu este fizica. Gândirea însa e comunicare, pentru care trupul poate fi folosit. Iata singurul folos firesc care i se poate da. A folosi trupul în mod nefiresc înseamna a pierde din vedere scopul Spiritului Sfânt si a confunda, asadar, obiectivul programei Sale.
Nu exista lucru mai frustrant pentru un student decât o programa pe care nu poate sa o învete. Simtul adecvarii îi va avea de suferit si se va deprima cu siguranta. Confruntarea cu imposibilitatea de-a învata e cel mai deprimant lucru din lume. De fapt, iata de ce, în ultima instanta, lumea însasi e un lucru deprimant. Programa Spiritului Sfânt nu deprima niciodata, fiind o programa a bucuriei. De câte ori reactionezi cu deprimare la învatare, ai pierdut din vedere adevaratul obiectiv al programei.
În lumea aceasta, nici macar trupul nu e perceput întreg. Rostul i se vede fragmentat în multe functii cu slabe legaturi sau fara legaturi între ele, asa ca pare stapânit de haos. Îndrumat de eu, chiar e. Îndrumat de Spiritul Sfânt, nu e. Caci devine un mijloc prin care partea mintii pe care ai încercat sa o separi de spirit îsi poate depasi distorsiunile si poate reveni la spirit. Templul eului devine astfel templul Spiritului Sfânt, unde devotiunea fata de El înlocuieste devotiunea fata de eu. În acest sens, trupul chiar devine un templu închinat lui Dumnezeu; Vocea Lui sta în el dirijând folosul care i se da.
Vindecarea e rezultatul folosirii trupului exclusiv pentru comunicare. Firesc fiind, acest lucru vindeca întregind, un lucru la fel de firesc. Toata mintea e întreaga, iar credinta ca o parte a ei e fizica, sau neminte, e o interpretare fragmentata sau bolnava. Mintea nu poate fi prefacuta în fizic, dar poate fi facuta sa se manifeste prin fizic daca foloseste trupul sa se autodepaseasca. Întinzându-se în afara, mintea se extinde. Nu se opreste la trup, caci ar bloca tocmai ce urmareste sa faca. O minte care a fost blocata si-a îngaduit sa fie vulnerabila la atac, caci s-a întors împotriva ei însesi.
Îndepartarea blocajelor, atunci, e singurul mod de-a garanta ajutor si vindecare. Ajutorul si vindecarea sunt expresiile firesti ale unei minti ce lucreaza prin trup, dar nu în trup. Daca mintea crede ca trupul e obiectivul ei, va distorsiona felul cum percepe trupul si, blocându-si extinderea dincolo de el, va induce boala prin provocarea separarii. Perceperea trupului ca entitate separata nu poate sa nu provoace boala, pentru ca nu e adevarata. Un mijloc de comunicare îsi pierde utilitatea daca e folosit pentru altceva. Folosirea unui mijloc de comunicare ca mijloc de atac e o evidenta confuzie de scop.
A comunica înseamna a uni; a ataca înseamna a separa. Cum poti sa le faci simultan pe amândoua cu acelasi lucru, si sa nu suferi? Perceperea trupului poate fi unificata doar de un singur scop. Acesta elibereaza mintea de tentatia de-a vedea trupul în mai multe lumini si îl cedeaza în întregime Singurei Lumini în care poate fi înteles cu adevarat. Confundarea unui instrument didactic cu un obiectiv didactic e o confuzie fundamentala ce blocheaza întelegerea amândurora. Învatarea trebuie sa duca dincolo de trup, la restabilirea puterii mintii în el. Lucrul acesta poate fi realizat doar daca mintea se extinde la alte minti si nu îsi sisteaza extinderea. Aceasta sistare e cauza tuturor bolilor, caci numai extinderea e functia mintii.
Opusul bucuriei e depresia. Când învatarea îti provoaca depresie în loc de bucurie înseamna ca nu Îl asculti pe bucurosul Profesor dumnezeiesc si nu Îi înveti lectiile. Sa vezi un trup altfel decât ca mijloc de comunicare înseamna sa îti limitezi mintea si sa îti faci rau. Sanatatea nu e, asadar, decât un scop unit. Adus sub scopul mintii, trupul devine întreg pentru ca scopul mintii e unul singur.
Atacul nu poate fi decât un scop asumat al trupului, caci - independent de minte - trupul nu are niciun scop.
Tu nu esti limitat de trup si gândul nu se poate face carne. Dar mintea se poatemanifesta prin trup daca trece de el si nu îl interpreteaza ca limitare. De câte ori îl vezi pe altul limitat la trup sau de trup, îti impui aceasta limita tie. Esti dispus oare sa o accepti, când scopul învatarii tale ar trebui sa fie acela de-a scapa de limitari? Conceperea trupului ca mijloc de atac si credinta ca rezultatul poate fi o stare de bucurie e un indiciu clar de student slab. Acesta a acceptat un obiectiv didactic în contradictie evidenta cu scopul unificat al programei; un obiectiv care îi perturba capacitatea de-a accepta scopul acesteia ca scop al sau.
Bucuria e scop unificat, iar scopul unificat tine doar de Dumnezeu. Când al tau e unificat, e al Sau. Crede ca poti sa Îi perturbi scopul, si ai nevoie de mântuire. Te-ai condamnat, dar condamnarea nu tine de Dumnezeu. De aceea, nu e adevarata. Dupa cum nu sunt nici rezultatele ei aparente. Când îti vezi fratele ca trup, îl condamni pentru ca te-ai condamnat pe tine. Dar, daca toata condamnarea nu este reala - si trebuie sa nu fie de vreme ce e o forma de atac -, atunci ea nu poate sa aiba rezultate.
Nu îti îngadui sa suferi din cauza rezultatelor închipuite ale neadevarului. Elibereaza-ti mintea de credinta ca e posibil. În totala lui imposibilitate îti sta singura speranta de eliberare. Dar ce alta speranta ti-ai putea dori? Eliberarea de iluzii sta doar în a nu le crede. Nu exista atac, dar exista comunicare nelimitata, si deci putere nelimitata si întregime nelimitata. Puterea întregimii e extinderea.
Nu îti opri gândirea în aceasta lume, si îti vei deschide mintea la creatie în Dumnezeu.

VIII. Trupul ca mijloc sau ca scop

Atitudinile fata de trup sunt atitudini fata de atac. Definitiile pe care le da eul fiecarui lucru sunt puerile si se bazeaza întotdeauna pe rostul pe care crede ca îl are lucrul respectiv. Caci e incapabil sa generalizeze cu adevarat si echivaleaza ce vede cu functia pe care i-o atribuie. Nu echivaleaza lucrul respectiv cu ce este. Pentru eu, trupul e ceva cu care se poate ataca. Echivalându-te cu trupul, te învata ca tu esti ceva cu care se poate ataca. Trupul deci nu este sursa propriei lui sanatati. Conditia trupului sta doar în felul în care îi interpretezi functia. Functiile fac parte din fiinta de vreme ce decurg din ea, dar raportul nu e unul de reciprocitate. Întregul defineste partea, dar partea nu defineste întregul. A cunoaste în parte însa înseamna a cunoaste în totalitate datorita diferentei fundamentale dintre cunoastere si perceptie. În perceptie, întregul e alcatuit din parti ce pot fi separate si reasamblate în diferite constelatii. Dar cunoasterea nu se schimba niciodata si, de aceea, constelatia ei e permanenta. Ideea relatiilor dintre parte si întreg are înteles doar la nivelul perceptiei, unde schimbarea e posibila. Altfel, nu exista nicio diferenta între parte si întreg.
Trupul exista într-o lume ce pare sa contina doua voci încaierate pentru posesia lui. În aceasta constelatie perceputa, trupul e considerat capabil sa îsi transfere loialitatea de la una la cealalta, dând înteles ambelor notiuni de sanatate si boala. Ca întotdeauna, eul face o confuzie fundamentala între mijloc si scop. Considerând trupul un scop, eul nu are ce întrebuintare reala sa îi dea pentru ca nu e un scop. Precis ai observat o trasatura distinctiva a fiecarui scop acceptat de eu ca scop al sau. Când l-ai atins, nu te-a satisfacut. Iata de ce eul e nevoit sa sara necontenit de la un obiectiv la altul, ca tu sa continui sa speri ca îti mai poate oferi ceva.
Credinta eului ca trupul e un scop a fost deosebit de greu de depasit, pentru ca este sinonima cu credinta ca atacul e un scop. Eul a investit profund în boala. Daca esti bolnav, cum poti obiecta la ferma credinta a eului ca nu esti invulnerabil? E un argument atragator din punctul de vedere al eului, caci ascunde atacul evident ce sta la baza bolii. Daca ai recunoaste acest lucru si ai si decide în defavoarea atacului, nu ai putea depune aceasta marturie falsa în favoarea eului.
E greu sa percepi boala ca marturie falsa, caci nu realizezi ca nu se potriveste nicidecumcu ce vrei. Acest martor, asadar, pare inocent si demn de încredere pentru ca nu l-ai supus unui serios contrainterogatoriu. Daca ai fi facut-o, nu ai considera boala un martor atât de puternic în favoarea opiniilor eului. O afirmatie mai onesta ar fi aceea ca cei ce vor eul sunt predispusi sa îl apere. Prin urmare, felul în care îsi aleg martorii trebuie sa fie suspect de la bun început. Eul nu recurge la martori care i-ar prejudicia cauza, dar nici Spiritul Sfânt nu o face. Am spus ca judecata e functia Spiritului Sfânt, o functie pe care e perfect dotat sa o îndeplineasca. Eul, pe post de judecator, nu emite nicio judecata impartiala. Când cheama un martor, eul si-a facut deja un aliat din martorul respectiv.
Nu e mai putin adevarat ca trupul nu are functie de la sine, pentru ca nu e un scop. Eul însa îl stabileste ca scop pentru ca poate ascunde astfel adevarata functie a acestuia. Iata ce scop are tot ce face eul. Unicul lui obiectiv este sa piarda din vedere functia tuturor lucrurilor. Un trup bolnav nu are niciun sens. Nu ar putea sa aiba sens pentru ca boala nu e rostul trupului. Boala are înteles doar daca sunt adevarate doua premise fundamentale care stau la baza interpretarii pe care o da eul trupului: ca rostul trupului este atacul si ca tu esti un trup. Fara aceste premise, boala este de neconceput.
Boala e un mod de-a demonstra ca poti sa fii lezat. Este o marturie a fragilitatii tale, a vulnerabilitatii tale si a nevoii tale extreme de-a depinde de o calauzire exterioara. Eul o foloseste ca argument suprem pentru a arata ca ai nevoie de calauzirea lui. El dicteaza retete nesfârsite pentru evitarea consecintelor catastrofale. Spiritul Sfânt, perfect constient de aceeasi situatie, nu Se sinchiseste sa o analizeze. Daca datele sunt lipsite de înteles, nu are rost sa le analizezi, functia adevarului e sa adune informatii care sunt adevarate. Indiferent cum tratezi greseala, rezultatul e nul. Cu cât devin mai complicate rezultatele, cu atât poate fi mai dificil sa le recunosti nulitatea, dar nu e necesar sa examinezi toate consecintele posibile la care dau nastere premisele, ca sa le judeci adevarat.
Un instrument didactic nu e un profesor. Nu îti poate spune cum te simti. Nu stii cum te simti pentru ca ai acceptat confuzia eului si crezi, prin urmare, ca un instrument didactic îti poate spune cum te simti. Boala e doar un alt exemplu al insistentei cu care ceri calauzire de la un profesor care nu stie raspunsul. Eul nu e în stare sa stie cum te simti. Când am spus ca eul nu stie nimic, am spus singurul lucru despre eu care e total adevarat. Exista însa si un corolar: daca numai cunoasterea are fiinta si eul nu are cunoastere, atunci eul nu are fiinta.
Te poti întreba, pe buna dreptate, cum poate fi atât de insistenta vocea a ceva inexistent. Te-ai gândit oare ce putere de distorsiune are un lucru dorit, chiar daca e un lucru fara realitate? Exista multe exemple din care poti sa vezi cum lucrul pe care îl doresti distorsioneaza ce percepi. Nimeni nu se poate îndoi de dibacia eului când e vorba sa înjghebe argumente false. Si nimeni nu se poate îndoi ca esti dispus sa asculti, pâna nu alegi sa nu accepti decât adevarul. Când te lepezi de eu, o sa dispara. Vocea Spiritului Sfânt e tot atât de tare pe cât esti de dispus sa asculti. Nu poate fi mai tare fara sa îti încalce libertatea optiunii, pe care Spiritul Sfânt urmareste sa o restabileasca, si nu sa o submineze.
Spiritul Sfânt te învata sa îti folosesti trupul doar pentru a ajunge la fratii tai, ca El sa îsi poata preda mesajul prin tine. Asta îi va vindeca pe ei si, de aceea, te va vindeca pe tine. Tot ce e folosit în concordanta cu propria-i functie, dupa cum o vede Spiritul Sfânt, nu poate fi bolnav. Tot ce e folosit altfel, este. Nu lasa trupul sa fie o oglinda a unei minti scindate. Nu îl lasa sa fie imaginea felului în care îti percepi micimea. Nu îl lasa sa îti reflecte decizia de-a ataca. Când lasi interpretarea în seama Spiritului Sfânt, Care nu percepe niciun atac asupra vreunui lucru, vezi ca sanatatea e starea fireasca a tuturor lucrurilor. Sanatatea e rezultatul renuntarii la toate încercarile de-a folosi trupul într-un mod neiubitor. Sanatatea e începutul perspectivei corecte asupra vietii, sub îndrumarea singurului Profesor Care stie ce e viata, fiind chiar Vocea pentru Viata.

IX. Vindecarea ca perceptie corectata

Am spus mai înainte ca Spiritul Sfânt este Raspunsul. El e Raspunsul la toate, caci stie care e raspunsul la toate. Eul nu stie ce este o întrebare adevarata, desi pune un numar nesfârsit de întrebari. Tu însa poti sa înveti ce este, când înveti sa pui sub semnul întrebarii valoarea eului si sa îti stabilesti astfel capacitatea de a-i evalua întrebarile. Când te ispiteste eul la boala, nu Îi cere Spiritului Sfânt sa îti vindece trupul, caci ar însemna sa accepti credinta eului ca trupul e adevarata tinta a vindecarii. Cere-I, în schimb, sa te învete perceptia corecta a trupului, caci numai perceptia poate fi distorsionata. Numai perceptia poate fi bolnava, pentru ca numai perceptia poate fi gresita.
Perceptia gresita este dorinta ca lucrurile sa fie cum nu sunt. Realitatea tuturor lucrurilor e total inofensiva, caci inofensivitatea totala e conditia realitatii lor. Ea este, totodata, conditia constientizarii realitatii lor. Nu trebuie sa cauti realitatea. Te va cauta chiar ea si te va gasi când îi întrunesti conditiile. Conditiile ei fac parte integrala din ce este ea. Si numai partea aceasta depinde de tine. Restul vine de la sine. Trebuie sa faci atât de putin pentru ca mica ta parte e atât de puternica, încât îti va aduce întregul. Accepta, atunci, mica ta parte si lasa întregul sa fie al tau.
Întregimea vindeca pentru ca tine de minte. Toate formele de boala, chiar pâna la moarte, sunt expresii fizice ale fricii de-a te trezi. Sunt încercari de-a întari somnul de frica trezirii. E un mod jalnic de-a încerca sa nu vezi vaduvind facultatile vederii de orice eficacitate. "Odihneste-te în pace" este o binecuvântare pentru vii, nu pentru morti, caci odihna vine din starea de trezie, nu din somn. Sa dormi înseamna sa te retragi; sa fii treaz înseamna sa te unesti. Visele sunt iluzii de unire, pentru ca reflecta notiunile distorsionate ale eului despre ce este unirea. Dar si Spiritul Sfânt are o întrebuintare pentru somn si poate folosi visele în scopul trezirii daca Îl lasi.
Felul în care te trezesti arata cum ai folosit somnul. Cui i l-ai dat? Sub ce profesor l-ai pus? De câte ori te trezesti abatut, nu I l-ai dat Spiritului Sfânt. Doar când te trezesti cu bucurie l-ai folosit potrivit scopului Sau. Chiar poti sa fii "drogat" de somn, daca îl folosesti gresit în scopul bolii.
Somnul nu e decât o forma de moarte, dupa cum si moartea nu e decât o forma de inconstienta. O inconstienta totala e cu neputinta. Te poti odihni în pace numai pentru ca esti treaz.
Vindecarea este eliberarea de frica trezirii si substituirea ei cu decizia de-a te trezi.
Decizia de-a te trezi e reflectarea vointei de-a iubi, din moment ce toata vindecarea implica înlocuirea fricii cu iubire. Spiritul Sfânt nu poate face distinctii între diferite grade de greseala, caci - daca ar preda ca o forma de boala e mai grava decât alta - ar preda ca o greseala poate fi mai reala decât alta.
Functia Lui e sa distinga doar între fals si adevarat, înlocuind falsul cu adevaratul.
Eul, care vrea întotdeauna sa slabeasca mintea, încearca sa o separe de trup într-o încercare de-a o distruge. De fapt, eul crede ca o protejeaza. Caci e convins ca mintea e periculoasa si ca a vaduvi de minte înseamna a vindeca. Dar a vaduvi de minte e cu neputinta, din moment ce ar însemna sa reduci la nimic ce a creat Dumnezeu. Eul dispretuieste slabiciunea, desi depune toate eforturile sa o provoace. Eul vrea numai ce uraste. Pentru eu, e un lucru cât se poate de rational.
Crezând în puterea atacului, eul vrea atac.
Biblia îti porunceste sa fii desavârsit, sa vindeci toate greselile, sa nu te gândesti la trup ca la un lucru separat si sa le înfaptuiesti pe toate în numele meu. Acesta nu e numai numele meu, caci identificarea noastra e împartasita. Numele Fiului lui Dumnezeu e unul singur, si ti se porunceste sa faci lucrarile iubirii pentru ca împartasim aceasta Unitate. Mintile noastre sunt întregi pentru ca sunt una.
Daca esti bolnav înseamna ca te retragi de la mine. Dar nu te poti retrage numai de la mine. Te poti retrage numai de la tine si de la mine.8. Ai început sa realizezi, precis, ca ai de-a face cu un curs foarte practic, unul care spune exact ce vrea sa spuna. Nu ti-as cere sa faci lucruri pe care nu le poti face, si e imposibil ca as putea sa fac lucruri pe care nu le poti face. Asta fiind dat - dat chiar literalmente -, nimic nu te poate împiedica sa faci exact ce îti cer si toate pledeaza pentru ca sa o faci. Nu îti dau limite caci Dumnezeu nu îti pune niciuna. Când te limitezi singur, nu suntem de o minte, iar asta este boala. Boala însa nu tine de trup, ci de minte. Toate formele de boala sunt semne ca mintea e scindata si nu accepta un scop unificat.
Unificarea scopului, atunci, e singurul mod în care vindeca Spiritul Sfânt. Caci e singurul nivel la care vindecarea înseamna ceva. Restabilirea întelesului într-un sistem de gândire haotic este modul de a-l vindeca. Sarcina ta e doar aceea de-a întruni conditiile necesare întelesului, din moment ce întelesul însusi tine de Dumnezeu. Dar revenirea ta la înteles e esentiala pentru al Lui, caci întelesul tau face parte dintr-al Lui. Însanatosirea ta, atunci, face parte din sanatatea Lui, din moment ce face parte din întregimea Lui. El nu o poate pierde, dar tu poti sa nu o cunosti. Ea ramâne însa Voia Lui în ce te priveste, iar Voia Lui trebuie sa tina în veci si în toate.

Un Test simplu in fiecare zi

HTML
CSS
JavaScript
PHP-MySQL
Engleza
Spaniola
Ce tag HTML5 este indicat sa contina meniul cu link-uri de navigare in site?
<section> <nav> <article>
<nav><ul>
 <li><a href="http://coursesweb.net/css/" title="CSS Course">CSS Course</a></li>
 <li><a href="http://www.marplo.net/jocuri/" title="Flash Games">Flash Games</a></li>
</ul></nav>
Ce proprietate CSS muta elementrul in dreapta sau stanga de la locul unde e?
text-align clear float
.some_class {
  width: 30%;
  float: left;
}
Clic pe metoda obiectului Math care rotunjeste numarul x descrescator la cel mai apropiat intreg.
Math.ceil(x) Math.abs(x) Math.floor(x)
var num = 12.34567;
num = Math.floor(num);
alert(num);       // 12
Indicati functia PHP care returneaza numarul de caractere dintr-un sir.
mb_strlen() count() stristr()
$str = "sir cu caractere utf-8 åèö";
$nrchr = mb_strlen($str);
echo $nrchr;        // 29
Clic pe raspunsul potrivit la intrebarea: "When it happened?".
On the 7th of July 1996 It is a quarter to 5. Nice weather.
When it happened? On the 8th of August 2001.
- Cand s-a intamplat? Pe 8 August 2001.
Indicati raspunsul potrivit la intrebarea: "¿Cuando sucedió?".
Hace buen tiempo. En el 8 de Agosto de 2001 Son las tres menos cuarto.
¿Cuando sucedió? En el 8 de Agosto de 2001.
- Cand s-a intamplat? Pe 8 August 2001.
Calatoria Înapoi

Last accessed pages

  1. Confusable words - Cuvinte confundabile - Test Engleza (1416)
  2. Trecutul simplu si continuu - Past Tense Simple and Continuous (35871)
  3. Prezentul simplu - Exercitii si teste incepatori (19146)
  4. Confusable words - Cuvinte confundabile (2962)
  5. Curs HTML gratuit Tutoriale HTML5 (32791)

Popular pages this month

  1. Prezentul simplu si continuu - Present Tense Simple and Continuous (3122)
  2. Cursuri si Tutoriale: Engleza, Spaniola, HTML, CSS, Php-Mysql, JavaScript, Ajax (2512)
  3. Gramatica limbii engleze - Prezentare Generala (2357)
  4. Prezent perfect si Prezent perfect continuu - Present perfect and Continuous (1961)
  5. Trecutul simplu si continuu - Past Tense Simple and Continuous (1611)