Pot câştiga numai recunoştinţa mea

197 - De câştigat, pot câştiga numai recunoştinţa mea.

Iată al doilea pas pe care îl facem pentru a-ţi elibera mintea de credinţa într-o forţă exterioară ridicată împotriva alei tale. Faci sforţări să fii bun şi iertător. Dar le prefaci din nou în atacuri, dacă nu găseşti gratitudine exterioară şi recunoştinţă din belşug.
Darurile tale trebuie primite cu cinste, altfel ţi le iei înapoi. Şi aşa ajungi să crezi că darurile lui Dumnezeu sunt nişte împrumuturi, în cazul cel mai bun, şi, în cazul cel mai rău, nişte înşelătorii care ţi-ar fura mecanismele de apărare, pentru a garanta că, atunci când dă El lovitura, va ucide fără doar şi poate.
Cât de uşor Îl confundă pe Dumnezeu cu vinovăţia cei care nu ştiu ce pot face gândurile lor. Neagă-ţi puterea, şi slăbiciunea trebuie să devină mântuire pentru tine.
Percepe-te încătuşat, şi gratiile devin casa ta. Şi nu îţi vei părăsi închisoarea, nici nu îţi vei reclama puterea, până nu vei vedea că vinovăţia şi mântuire a nu sunt totuna, şi până nu vei percepe că libertatea şi mântuirea sunt îngemănate, cu puterea alături de ele, să fie căutate şi revendicate, găsite şi recunoscute pe deplin.
Lumea trebuie să îţi aducă mulţumiri când o eliberezi de iluziile tale. Dar mulţumirile tale îţi revin şi ţie, căci eliberarea ei poate doar să o reflecte pe a ta.
Recunoştinţa ta e tot ce cer darurile tale, pentru a fi un prinos de durată unei inimi recunoscătoare, eliberate din iad pentru totdeauna. Oare asta vrei să desfaci când îţi iei darurile înapoi, pentru că nu ţi-au fost cinstite? Tu eşti cel ce le cinsteşte şi le aduce mulţumirile ce se cuvin, căci tu eşti cel care a primit darurile.
Nu contează dacă altul îţi crede darurile lipsite de valoare. În mintea lui există o parte care se uneşte cu a ta să îţi aducă mulţumiri. Nu contează dacă darurile tale par pierdute şi lipsite de efect. Se primesc unde se dau. Prin recunoştinţa ta, sunt acceptate universal şi adeverite cu mulţumită chiar de Inima lui Dumnezeu. Chiar vrei să ţi le iei înapoi, când El le-a acceptat cu atâta recunoştinţă?
Dumnezeu binecuvântează fiecare dar pe care i-1 dai Lui, şi fiecare dar I se dă Lui, pentru că ţi se poate da numai ţie. Iar ce Îi aparţine lui Dumnezeu trebuie să fie al Lui.
Dar, cât timp ierţi doar ca să ataci din nou, nu vei realiza niciodată că darurile Lui sunt sigure, veşnice, neschimbătoare, nelimitate, dăruind mereu, acordând iubire şi sporind bucuria ta fără sfârşit.
Ia înapoi darurile pe care le dai, şi vei considera că ţi s-a luat înapoii ce ţi s-a dat.
Dar învaţă să laşi iertarea să înlăture păcatele pe care consideri că le vezi în afara ta, şi nu vei putea considera nicicând că darurile lui Dumnezeu îţi sunt împrumutate doar o vreme, înainte de-a ţi le smulge iar prin moarte. Căci moartea nu va avea pentru tine niciun înţeles atunci.
Şi, cu isprăvirea acestei credinţe, frica se sfârşeşte pentru totdeauna. Multumeşte-I Sinelui tău pentru asta, căci Îi este recunoscător numai lui Dumnezeu şi Îşi aduce mulţumiri Lui Însuşi pentru tine. Cristos va veni la toţi cei ce trăiesc, căci fiecare trebuie să vieţuiască şi să se mişte în El. Fiinţa Lui în Tatăl Lui este în siguranţă, pentru că Voia Lor e Una singură. Recunoştinţa Lor faţă de tot ce au creat este neţărmurită, căci recunoştinţa rămâne o parte din iubire.
Mulţumiri ţie, sfinte Fiu al lui Dumnezeu. Căci, aşa cum ai fost creat, conţii lucrurile toate în Sinele tău. Eşti tot aşa cum te-a creat Dumnezeu. Şi nu poţi face să pălească lumina perfecţiunii tale. În inima ta e pusă Inima lui Dumnezeu. Şi Îi eşti drag, pentru că eşti chiar El. Toată recunoştinţa îţi revine ţie, pentru ce eşti.
Adu mulţumiri după cum le şi primeşti. Fii liber de toată nerecunoştinţa faţă de oricine îţi întregeşte Sinele. Şi nimeni nu e lăsat pe dinafara acestui Sine. Adu mulţumiri pentru toate canalele nenumărate care extind acest Sine. Tot ce faci I se dă Lui. Tot ce gândeşti poate fi doar Gândurile Lui, împărtăşind cu El sfintele Gânduri ale lui Dumnezeu. Câştigă acum recunoştinţa pe care ţi-ai negat-o când ţi-ai uitat funcţia ce ţi-a dat-o Dumnezeu. Dar să nu crezi niciodată că El a încetat vreodată să îţi aducă mulţumiri.