103 - Dumnezeu fiind Iubire, este şi fericire.
Fericirea este un atribut al iubirii. Ea nu poate fi despărţită de aceasta. Şi nici nu poate fi trăită în absenţa iubirii. Iubirea nu are limite, fiind pretutindeni. De aceea, bucuria este şi ea pretutindeni. Totuşi, mintea poate nega acest fapt, crezând că există goluri în iubire unde poate pătrunde păcatul, aducând durere în locul bucuriei. Această stranie credinţă ţine să limiteze fericirea, redefinind iubirea ca fiind limitată şi introducând contrariul în ceea ce nu are nici limită, nici contrariu.
Teama este astfel asociată iubirii, şi rezultatele sale devin moştenirea acelei minţi care îşi închipuie că ceea ce a plăsmuit este real. Aceste imagini, lipsite într-adevăr de orice realitate, stau mărturie fricii de Dumnezeu, uitând că, El fiind Iubire, trebuie să fie şi bucurie.
Astăzi vom încerca să aducem din nou această eroare fundamentală în faţa adevărului, instruindu-ne:
"Dumnezeu, fiind Iubire, este şi fericire. Frica de El înseamnă teama de fericire. "
Începeţi perioadele de exersare de astăzi cu această asociere, care corectează credinţa falsă că Dumnezeu este teamă. Ea subliniază, de asemenea, faptul că fericirea îţi aparţine, datorită a ceea ce este El.
Îngăduie-i acestei corecţii să-ţi fie întipărită în minte la începutul fiecărei ore active.
Primeşte apoi, cu drag, toată fericirea pe care aceasta o aduce, în timp ce adevărul înlocuieşte teama, iar bucuria devine ceea ce te aştepţi că-i va lua locul durerii.
Dat fiind că Dumnezeu este Iubire, aceasta îţi va fi dăruită. Întareşte-ţi această aşteptare deseori în cursul zilei, şi potoleşte-ţi orice frica cu această asigurare încurajatoare, blândă, şi pe de-a-ntregul adevărată:
"Dumnezeu, fiind Iubire, este şi fericire. Iar fericirea este ceea ce caut astăzi. Nu pot da greş, deoarece ceea ce caut este adevărul."