Aceasta este prima lectie din recapitularea a cincea. De data aceasta suntem gata sa dedicam mai mult timp si efort lucrului pe care îl întreprindem.
Iata gândul care va precede gândurile pe care le recapitulam. Fiecare dintre ele lamureste câte un aspect al acestui gând sau îl ajuta sa devina mai semnificativ, mai personal si mai adevarat, mai apt sa descrie sfântul Sine pe care Îl împartasim si pe care ne pregatim acum sa Îl cunoastem din nou:
Dumnezeu e numai Iubire si, de aceea, tot asta sunt si eu.
Doar Sinele acesta cunoaste Iubirea. Doar Sinele acesta e întru totul consecvent în Gândurile Sale; Îsi cunoaste Creatorul, Se întelege pe Sine, e perfect în cunoasterea Sa si în Iubirea Sa, si nu deviaza niciodata de la starea Sa constanta de uniune cu Tatal Sau si cu Sine Însusi.
Lasa recapitularea de fata sa devina un timp în care împartasim o noua traire pentru tine, si totusi una ca timpul de veche, si chiar mai veche.
Începe fiecare zi cu un rastimp dedicat cercetarii mintii tale, sa afle câta libertate si pace îti poate oferi fiecare idee pe care o vei recapitula în acea zi.
Cel putin un minut, goleste-ti mintea de alte gânduri, lasând doar acest singur gând sa o ocupe complet:
"Dumnezeu e numai Iubire si, de aceea, tot asta sunt si eu."
Apoi, repeta rar cele doua idei ale zilei, lasâ mintea sa patrunda intelesul lor, si încheie cu acelasi gând central.
Cu asta ne începem fiecare zi de recapitulare. Cu asta ne începem si ne încheiem fiecare interval practic. Si tot cu gândul acesta adormim, pentru a ne trezi din nou cu aceleasi cuvinte pe buze, sa salutam o noua zi.
Nu exista gând recapitulat pe care sa nu îl învaluim cu el, si folosim gândurile pentru a-l tine viu în minte si limpede în amintire pe tot parcursul zilei. In felul acesta, când vom încheia aceasta recapitulare, vom recunoaste adevarul cuvintelor pe care le rostim.
Ora de ora, adu-ti aminte gândul cu care a început ziua si petrece un moment de reculegere cu el. Apoi, gandeste-te cateva momente, fara graba, la cele doua idei ale zilei si gândul central care le inconjoara.
Încheiem fiecare zi de exersare din cadrul acestei recapitulari asa cum am început-o.
Cuvintele însa nu sunt decât niste auxiliare, care, cu exceptia începutului si sfârsitului intervalelor practice, trebuie folosite.doar pentru a rechema mintea, dupa nevoie, la scopul ei.
Ne punem credinta în trairea care ne vine exersând, si nu în mijloacele pe care le folosim. Asteptam trairea si recunoastem ca numai aici sta puterea de convingere.
Folosim cuvintele si încercam tot mereu sa trecem dincolo de ele si sa ajungem la întelesul lor, care le depaseste cu mult sunetul. Sunetul se stinge si dispare, pe masura ce ne apropiem de Sursa întelesului. Si Aici ne gasim odihna.
Dumnezeu e numai Iubire şi, de aceea, tot asta sunt şi eu.
Dumnezeu e numai Iubire şi, de aceea, tot asta sunt şi eu.
Dumnezeu e numai Iubire şi, de aceea, tot asta sunt şi eu.