Lectia 51, Recapitulare 1-5

Urmeaza zece zile de recapitulare in care sunt recapitulate cate cinci lectii din curs.

Începe ziua citind cele cinci idei, inclusiv comentariile.

Dupa aceea nu este nevoie sa reflectezi asupra lor într-o anumita ordine, dar fiecare trebuie reflectata macar o data.

Dupa ce ai citit ideea si comentariile aferente, exercitiile se vor face cu ochii închisi si, pe cât posibil, atunci când te afli într-un loc linistit.

Aceasta deoarece văd nimicul, iar nimicul nu are nici un înţeles.

Este necesar să recunosc lucrul acesta, pentru a putea învăţa să văd. Ceea ce gândesc că văd acum ocupă locul viziunii. Trebuie să slobozesc ceea ce cred că văd, dându-mi seama că nu are nici un înţeles, astfel încât viziunea să-i poată lua locul.

Am judecat toate lucrurile pe care le privesc şi nu văd decât asta şi nimic altceva.

Asta nu este viziune. Nu este decât o iluzie a realităţii, deoarece judecăţile mele au fost rostite cu totul în afara realităţii. Mă învoiesc să recunosc lipsa de validitate a judecăţilor mele, deoarece vreau să văd. Judecăţile mele mi-au pricinuit durere şi nu mai vreau să văd potrivit acestora.

Cum aş putea să înţeleg cele pe care le văd, de vreme ce le-am judecat anapoda? Ce văd reprezintă proiecţia propriilor mele erori de gândire.

Nu înţeleg ceea ce văd tocmai pentru că nu poate fi înţeles.

Nu are nici un sens să încerc s-o înţeleg. Dar am toate motivele să slobozesc ceea ce văd, făcând astfel loc pentru ceea ce poate fi văzut şi înţeles şi iubit. Pot face această schimbare prin simplul fapt că mă învoiesc să o fac. Nu este oare aceasta o alegere mai bună decât cea pe care am făcut-o înainte?

Gândurile de care sunt conştient nu înseamnă nimic, deoarece gândesc fără Dumnezeu.
Cele pe care le numesc gândurile "mele" nu sunt gândurile mele reale.

Gândurile mele reale sunt cele pe care le gândesc împreună cu Dumnezeu.

Nu sunt conştient de ele pentru că mi-am făcut propriile mele gânduri care să le ia locul. Mă învoiesc să recunosc faptul că gândurile mele nu înseamnă nimic şi să le slobozesc. Iau decizia ca ele să fie înlocuite de ceea ce erau menite să înlocuiască.

Gândurile mele sunt lipsite de înţeles, însă toată creaţia stă în gândurile pe care le gândesc cu Dumnezeu.

Nu sunt niciodată indispus din motivul presupus de mine, deoarece în permanenţă îmi justific gândurile.

Încerc în permanenţă să le fac adevărate. Toate lucrurile mi le fac duşmani, astfel ca mânia să-mi fie justificată şi atacurile garantate. Nu mi-am dat seama cât de greşit am folosit tot ce văd, atribuindu-i un asemenea rol. Am făcut-o pentru a apăra un sistem de gândire care mi-a pricinuit suferinţă şi pe care nu-l mai doresc. Mă învoiesc să mă dispensez de el.