Recapitularea de astăzi parcurge următoarele idei:
16 - Nu am nici un gând neutru.
Gândurile neutre sunt imposibile, deoarece toate gândurile au putere. Ele fie plăsmuiesc o lume falsă, fie mă conduc la cea reală. Gândurile însă nu pot fi fără efecte.
Aşa cum lumea pe care o văd răsare din erorile mele de gândire, tot aşa va răsări şi lumea reală în faţa ochilor mei, pe măsură ce permit corectarea erorilor mele. Gândurile mele nu pot să nu fie nici adevărate, nici false. Ele trebuie să fie ori una, ori alta. Ceea ce văd îmi arată de care fel sunt gândurile mele.
17 - Nu văd lucruri neutre.
Ceea ce văd atestă ceea ce gândesc. Dacă nu aş gândi, nu aş exista, deoarece viaţa este gând. Să privesc lumea pe care o văd ca fiind reprezentarea stării propriei mele minţi.
Ştiu că starea minţii mele se poate schimba. Şi astfel, mai ştiu că lumea pe care o văd se poate schimba şi ea.
18 - Nu resimt de unul singur efectele vederii mele.
De vreme ce nu am gânduri particulare, nu pot vedea o lume particulară. Până şi ideea nebunească a separării a trebuit să fie mai întâi împărtăşită, înainte de a putea alcătui baza lumii pe care o văd. Dar această împărtăşire a fost împărtăşirea nimicului. Pot, de asemenea, să apelez la gândurile mele reale, care împărtăşesc totul cu fiecare. Aşa cum gândurile mele de separare apelează la gândurile de separare ale celorlalţi, tot aşa gândurile mele reale trezesc gândurile reale din ei. Şi zorile lumii pe care mi-o arată gândurile mele reale vor miji atât în văzul lor, cât şi în al meu.
19 - Nu resimt de unul singur efectele gândurilor mele.
Nu sunt de unul singur, orice aş face. Tot ce gândesc, spun sau fac constituie o lecţie demonstrativă pentru întregul univers. Un Fiu al lui Dumnezeu nu poate gândi, vorbi sau acţiona în van. Orice ar face, el nu poate fi de unul singur. De aceea, stă în puterea mea să preschimb fiecare minte împreună cu a mea, căci puterea mea este puterea lui Dumnezeu.
20 - Sunt hotărât să văd.
Recunoscând natura împărtăşită a gândurilor mele, sunt hotărât să văd. Voi căuta cu privirea mărturiile care îmi arată că gândirea lumii a fost schimbată.
Voi contempla dovada că ceea ce s-a făcut prin mine a îngăduit iubirii să înlocuiască teama râsului să înlocuiască lacrimile şi abundenţei să ia locul lipsurilor. Voi privi lumea reală, lăsând-o să mă înveţe că voia mea este una cu cea a lui Dumnezeu.