Să recapitulăm aceste idei:
31 - Nu sunt victima lumii pe care o văd.
Cum aş putea fi victima unei lumi care poate fi complet desfăcută, dacă aşa hotărăsc?
Lanţurile-mi sunt slăbite. Le pot scutura prin simpla dorinţă de a o face. Uşa închisorii este deschisă.
Pot pleca, păşind, pur şi simplu, în afară. Nimic nu mă reţine în această lume. Numai dorinţa mea de a rămâne mă poate ţine prizonier. Voi renunţa la dorinţele mele şi voi păşi, în sfârşit, în lumina soarelui.
''
32 - Eu am inventat lumea pe care o văd.
Eu am născocit închisoarea în care mă văd. Tot ce am de făcut este să recunosc acest lucru şi de îndată sunt liber. M-am amăgit crezând că este posibil să-l întemniţezi pe Fiul lui Dumnezeu. M-am înşelat amarnic în această credinţă, credinţă pe care nu o mai vreau. Fiul lui Dumnezeu trebuie să fie liber pentru totdeauna. El este aşa cum l-a creat Dumnezeu şi nu ceea ce vreau eu să fac din el. El este acolo unde îl vrea Dumnezeu şi nu acolo unde credeam eu că îl ţin prizonier.
33 - Există un alt mod de a privi lumea.
De vreme ce rostul lumii nu este cel pe care i l-am conferit eu, trebuie să existe o altă cale de a o privi. Văd totul pe dos şi gândurile mele sunt opusul adevărului. Văd lumea ca pe o închisoare pentru Fiul lui Dumnezeu. Rezultă că lumea este, de fapt, un loc unde el poate fi eliberat. Vreau să privesc lumea aşa cum este de fapt, văzând-o ca un loc unde Fiul lui Dumnezeu îşi găseşte libertatea.
34 - Aş putea vedea pace în loc de ce văd.
Văzând lumea ca pe un loc al libertăţii, îmi dau seama că ea reflectă legile lui Dumnezeu în locul regulilor pe care le-am născocit pentru ca ea să li se supună. Şi voi percepe că pacea sălăşluieşte, de asemenea, în inimile tuturor celor ce împărtăşesc acest loc cu mine.
35 - Mintea mea este parte din Mintea lui Dumnezeu. Sunt foarte sfânt.
Pe măsură ce împărtăşesc pacea lumii cu fraţii mei, încep să înţeleg că această pace vine din adâncul meu lăuntric. Lumea pe care o privesc s-a îmbrăcat în lumina iertării mele şi reflectă iertare, înapoi, spre mine. În această lumină încep să văd ce au ţinut ascuns iluziile mele despre mine însumi. Încep să înţeleg sfinţenia tuturor vietăţilor, incluzându-mă pe mine şi faptul că ele sunt una cu mine.