Pentru această recapitulare, vom folosi următoarele idei:
79 - Să recunosc problema ca să poată fi rezolvată
Să-mi dau seama că problema este întotdeauna o formă de resentiment pe care o cultiv. Să înţeleg, de asemenea, că soluţia este întotdeauna un miracol cu care las ca resentimentul să fie înlocuit.
Astăzi, îmi voi reaminti simplitatea mântuirii, întărind lecţia care ne învaţă că există o singură problemă şi o singură soluţie. Problema este un resentiment, soluţia un miracol. Iar eu invit la mine soluţia, iertând resentimentul şi primind cu bucurie miracolul care îi ia locul.
Aplicări concrete ale acestei idei ar putea lua următoarele forme:
" Asta îmi pune o problemă pe care o vreau rezolvată."
"Miracolul dindărătul acestui resentiment va rezolva această problemă."
"Răspunsul la această problemă este miracolul pe care îl ascunde problema."
80 - Să recunosc că problemele mi-au fost rezolvate
Par să am probleme datorită faptului că folosesc timpul în mod greşit. Eu cred că mai întâi vine problema şi că trebuie să treacă un timp înainte ca ea să fie rezolvată.
Nu sesizez că problema şi răspunsul sunt simultane, şi aceasta pentru că încă nu îmi dau seama că Dumnezeu a aşezat răspunsul laolaltă cu problema, astfel încât să nu poată fi separate de timp. Sfântul Spirit mă va învăţa toate acestea, dacă Îl lăs. Iar eu voi înţelege că este cu neputinţă să am o problemă care să nu fi fost rezolvată deja.
În aplicaţiile specifice vor fi utile aceste forme ale ideii:
"Nu trebuie să aştept să se rezolve asta."
"Răspunsul la această problemă mi s-a dat deja, dacă vreau să îl accept."
"Timpul nu poate separa această problemă de soluţia ei."