Cuvintele vor însemna putin acum. Le folosim doar ca repere de care nu mai depindem acum. Caci cautam numai trairea directa a adevarului. Lectiile ce-au mai au ramas nu sunt decât simple prefete la momentele în care vom parasi lumea durerii si vom intra în inima pacii. Acum începem sa atingem obiectivul stabilit de curs, si sa gasim deznodamântul spre care au tins întotdeauna exercitiile noastre.
Ne propunem acum sa lasam exercitiile sa fie un simplu început. Tatal si Dumnezeul ne-a fagaduit ca va face chiar El ultimul pas. Si suntem siguri ca fagaduintele Lui se îndeplinesc.
Vom continua sa ne petrecem obisnuitul timp cu El în fiecare dimineata si seara atât cât ne face fericiti. Acum nu vom considera timpul o chestiune de durata. Vom folosi atât cât vom avea nevoie pentru rezultatul pe care îl dorim. Si nu vom uita, în rest, sa ne amintim ora de ora sa Îl chemam pe Dumnezeu când suntem tentati sa ne uitam obiectivul.
Vom continua sa avem un gând principal în toate zilele care urmeaza, si vom folosi gândul respectiv pentru a ne prefata momentele de odihna si a ne calma mintile la nevoie. Dar nu ne vom multumi cu simpla exersare în clipele sfinte care au mai ramas în încheierea anului dat lui Dumnezeu. Spunem câteva cuvinte simple de bun venit si asteptam sa ni Se reveleze Tatal, dupa cum ne-a fagaduit. L-am chemat, iar El a fagaduit ca Fiul Lui nu va ramâne fara raspuns când Îi invoca Numele.
Acum venim la El doar cu Cuvântul Lui în minti si inimi, si Îl asteptam sa faca spre noi pasul despre care ne-a spus, prin Vocea Lui, ca nu va ezita sa Îl faca atunci când Îl vom invita.
Asa ne vom petrece acum momentele cu El.
Rostim cuvintele de invitatie pe care ni le sugereaza Vocea Lui si apoi îl asteptam sa vina.
Sezi în liniste si asteapta-ti Tatal. El a voit sa vina la tine când recunosti ca este voia ta sa vina. Si nu ai fi putut ajunge atât de departe daca nu ai vedea, oricât de vag, ca este voia ta.
Tatal si Fiul, a Caror Voie sfânta a creat tot ce exista, nu pot da gres în nimic. Cu aceasta certitudine, facem acesti ultimi câtiva pasi spre Tine si ne bazam cu încredere pe Iubirea Ta, care nu va însela asteptarile Fiului care Te cheama.
Amintirea lui Dumnezeu licareste de-a lungul vastelor orizonturi ale mintilor noastre. Înca o clipita, si va rasari din nou. Înca o clipita, si noi, Fiii lui Dumnezeu, suntem cu bine acasa, unde vrea El sa fim.
Acum, nevoia de-a exersa e pe sfârsite. Caci, în aceasta sectiune de sfârsit vom ajunge sa întelegem ca nu e nevoie decât sa Îl chemam pe Dumnezeu ca toate tentatiile sa dispara. În loc de cuvinte, nu trebuie decât sa simtim Iubirea Lui. În loc de rugaciuni, nu trebuie decât sa invocam Numele Lui. În loc sa judecam, nu trebuie decât sa stam linistiti si sa lasam toate lucrurile sa fie vindecate. Vom accepta modul în care se va încheia planul lui Dumnezeu, dupa cum am primit si modul în care a început. Anul acesta ne-a adus la vesnicie.
Mai folosim cuvintele într-un alt scop. Din când în când, presarate printre lectiile noastre zilnice si intervalele de traire profunda, fara cuvinte, care urmeaza dupa ele, vor aparea instructiuni de relevata deosebita.
Aceste gânduri speciale trebuie recapitulate în fiecare zi, tinând-o tot asa cu fiecare în parte pâna ti se da gândul urmator. Citeste-le pe îndelete si gândeste-te un pic la fiecare înaintea uneia dintre clipele sfinte si binecuvâtate ale zilei.
Urmeaza acum prima dintre aceste instructiuni, apoi lectiile.
Vom lasa ultimele lectii cat mai libere de cuvinte. Le folosim la inceputul intervalului practic si doar pentru a ne aminti ca urmarim sa trecem dincolo de ele. Sa recurgem la Cel Care deschide calea si ne asigura pasii. Lui Ii lasam aceste lectii, dupa cum tot Lui Ii incredintam vietile noastre de aici incolo.
Calea Lui e singura cale de-a gasi pacea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Calea Lui e cea pe care trebuie sa o strabata fiecare in final, pentru ca acesta e finalul stabilit de Dumnezeu.
Ni s-a dat obiectivul de-a ierta lumea. E telul pe care ni l-a dat Dumnezeu.
Cautam finalul Lui la vis, nu pe al nostru. Tot ce iertam recunoastem ca parte din Dumnezeu Insusi. Asa ni se reda amintirea Lui, intreaga si in intregime.
E functia noastra sa ne aducem aminte de El pe pamant, dupa cum ne e dat sa Il intregim in totalitate. Sa nu uitam, asadar, ca obiectivul nostru e impartasit, caci tocmai aceasta aducere aminte contine amintirea lui Dumnezeu si arata calea spre El si spre Cerul pacii Sale.
Nu vom incheia anul acesta fara darul pe care l-a fagaduit Tatal nostru sfantului Sau Fiu. Suntem iertati acum. Si suntem mantuiti de toata mania care am crezut ca Ii apartine lui Dumnezeu si care am aflat ca e un vis. Suntem redati sanatatii mintale. Am fost mantuiti pentru ca am invatat ca am inteles gresit. NImic mai mult de atat.
Venim cu sinceritate la Dumnezeu si Ii spunem ca nu am inteles, si Ii cerem sa ne ajute sa Ii invatam lectiile, prin Vocea Propriului Sau Profesor.
"Acesta este Fiul Meu si tot ce am este al lui"
Fii sigur ca asa o sa rapsunda, caci acestea sunt Propriile Lui cuvinte adresate tie.