Lumea e perceptie falsa. Din eroare s-a nascut, si nu si-a parasit sursa. Si nu va ramane
mai mult decat gandul care i-a dat nastere. Cand gandul separarii se va preschimba
intr-unul de iertare adevarata, lumea se va vedea intr-o cu totul alta lumina: o lumina
care duce la adevar, unde toata lumea trebuie sa dispara si toate erorile ei pier. Acum
sursa ei a disparut, si efectele ei au disparut si ele.
Lumea a fost facuta ca atac impotriva lui Dumnezeu. Ea simbolizeaza frica. Si ce e frica,
daca nu absenta iubirii? Asa ca lumea s-a dorit a fi un loc in care Dumnezeu nu poate sa
intre si in care Fiul Lui poate fi separat de El. Aici s-a nascut perceptia, caci cunoasterea
nu poate cauza asemenea ganduri nesanatoase. Dar ochii insala si urechile aud gresit.
Asa ca acum greselile devin foarte posibile, caci certitudinea a disparut.
In locul ei, s-a dat nastere mecanismelor iluziei. Si acum ele cauta ceea ce le este dat sa
caute. Obiectivul lor este acela de a indeplini scopul pe care lumea sa il ateste si sa il faca
real. Deci mecanismele acestea nu pot vedea in iluziile lor decat o baza solida in care
exista adevarul sustinut in parte de minciuni. Dar tot ce relateaza ele nu e decat
minciuna tinuta departe de adevar.
Vazul, facut sa te deturneze de la adevar, poate fi redirectionat. Sunetele devin
chemarea catre Dumnezeu si astfel orice fel de perceptie poate dobandi un nou rost de la
Cel desemnat de Dumnezeu ca Mantuitor al lumii. Urmeaza lumina Lui si priveste
lumea asa cum o contempla El. De fiecare data cand ti se vorbeste, asculta vocea Lui. Si
lasa-L sa-ti redea pacea si certitudinea pe care le-ai aruncat, dar pe care Cerul le-a
pastrat in El pentru tine.
Sa nu fim multumiti pana ce lumea nu se alatura perceptiei noastre schimbate. Sa nu
fim satisfacuti pana cand iertarea nu este deplina. Sa nu incercam sa ne schimbam
functia. Trebuie sa salvam lumea. Caci noi, cei care am facut-o, trebuie sa o privim prin
ochii lui Cristos, ca tot ce a fost facut sa moara sa fie readus la viata vesnica.