În lumea pe care o văd, nu există nimic care să vreau

128 - În lumea pe care o văd, nu există nici un lucru pe care să-l vreau.

Lumea pe care o vezi nu are să-ţi ofere nimic din ceea ce ţi-ai dori, nimic din ceea ce ai putea folosi în vreun fel, absolut nimic din ceea ce ar putea să-ţi aducă bucurie.
Crede acest gând, şi eşti scutit de ani de suferinţă, de nenumărate decepţii şi de speranţe care se preschimbă în cenuşa amarnică a disperării. Nimeni nu poate lăsa lumea în urmă, înălţându-se deasupra orizontului ei mărginit şi a uzanţelor ei meschine, dacă nu acceptă acest gând ca fiind adevărat. Fiecare lucru pe care pui valoare (preţ) aici nu este altceva decât un lanţ care te leagă de lume, şi care nu va servi decât acestui scop.
Căci fiecare lucru trebuie să servească rostului pe care i l-ai conferit, până când nu îi vei desemna un altul.

Singurul rost demn de mintea ta, pe care îl deţine această lume, este acela de a trece pe lângă ea, fără a mai zăbovi pentru a percepe vreo speranţă acolo unde nu este nici una. Nu te mai lăsa amăgit. Lumea pe care o vezi nu deţine nici un lucru pe care să-l vrei.

Scapă-te de lanţurile în care îţi încătuşezi mintea atunci când percepi mântuirea ca aflându-se aici. Căci ceea ce preţuieşti faci să devină parte din tine, după cum te percepi tu însuţi. Toate lucrurile pe care le cauţi pentru aţi ridica valoarea în proprii tău ochi te limitează şi mai mult, ascund de tine propria-ţi valoare şi mai pun un zăvor uşii care duce spre conştienţa adevărată a Sinelui tău.

Nu lăsa nimic din ceea ce este legat de gânduri trupeşti să-ţi întârzie avansarea spre mântuire, şi nu lăsa ca ispita de a crede că lumea deţine vreun lucru pe care îl vrei, să te reţină. Nu este nimic aici care să-ţi fie scump. Aici nu este nimic vrednic de o singură clipă de amânare şi chin, de incertitudine şi îndoială. Ceva fără valoare nu poate oferi nimic. Certitudinea valorii nu poate fi găsită în lipsa de valoare.

Exersăm astăzi despovărarea de orice gând privitor la valori pe care le-am atribuit lumii. O eliberăm de rosturile pe care le-am dat diferitelor ei aspecte, fazelor şi viselor sale. O susţinem eliberată de orice rost în minţile noastre şi o dezlegăm de orice ne-am dorit ca ea să fie. Astfel ridicăm zăvoarele care au barat poarta către eliberarea de lume şi păşim dincolo de toate valorile mărunte şi ţelurile reduse.
Conteneşte şi stai puţin în linişte, vezi cât de departe te înalţi deasupra lumii, atunci când îţi eliberezi mintea de lanţuri şi o laşi să-şi caute nivelul unde se simte în largul ei.
Mintea va fi recunoscătoare să fie liberă pentru o vreme. Ea ştie unde îi este locul. Nu ai decât să-ţi dezlegi aripile, şi va zbura singură şi bucuroasă în întâmpinarea rostului său sfânt. Îngăduie-i să se odihnească în Creatorul ei, pentru ca acolo să fie restituită lucidităţii, libertăţii şi iubirii.