Mantuirea este o promisiune, facuta de Dumnezeu, ca vei gasi cum sa ajungi la El in cele din urma. Nu poate sa nu fie indeplinita. Ea garanteaza ca timpul va avea un sfarsit si ca toate gandurile care s-au nascut in timp se vor sfarsi si ele. Cuvantul lui Dumnezeu e dat fiecarei minti care considera ca are ganduri separate, si va inlocui aceste ganduri de conflict cu Gandul pacii.
Gandul pacii i-a fost dat Fiului lui Dumnezeu in clipa in care mintea lui a conceput razboiul. Inainte de asta nu fusese nevoie de un Gand ca acesta pentru ca pacea fusese data fara opus si exista pur si simplu. Dar, cand mintea e scindata, apare nevoia de vindecare. Asa ca Gandul care are puterea sa vindece scindarea a devenit o parte din fiecare fragment al mintii care continua sa fie una, dar nu isi recunoastea unitatea.
Acum nu se cunostea pe ea si credea ca si-a pierdut Identitatea.
Mantuirea e o desfacere in sensul ca nu face nimic, nesustinand lumea viselor si a rautatii. Asa se desprinde de iluzii. Nesprijinindu-le, le lasa pur si simplu sa devina pulbere si praf. Si ce au ascuns acum este vadit: un altar inchinat sfantului Nume al lui Dumnezeu, pe care e scris Cuvantul Lui, cu darurile iertarii tale dinainte si amintirea lui Dumnezeu nu cu mult in urma.
Sa venim zilnic la locul acesta sfant si sa ne petrecem o bucata de vreme impreuna. Aici ne impartasim visul final. E un vis in care nu exista intristare, caci ne lasa sa intrezarim toata slava pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Iarba tasneste din pamant, pomii inmuguresc acum si pasarile au venit sa stea in ramurile lor. Pamantul renaste intr-o perspectiva noua. Noaptea a trecut si ne-am adunat in lumina.
De aici dam mantuire lumii, caci tocmai aici s-a primit mantuire. Cantecul inveselirii noastre da de stire lumii intregi ca libertatea s-a intors, ca timpul e pe gata, ca Fiul lui Dumnezeu mai are de asteptat doar o clipita pana ce Tatal lui e amintit, visele gata terminate, lumea spulberata de stralucirea vesniciei, si numai Cerul mai exista acum.