99 - Mântuirea este unica mea funcţie aici.
Mântuirea şi iertarea sunt asemenea. Amândouă dau de înţeles că ceva merge anapoda; ceva de care trebuie să fii mântuit, pentru care trebuie să fii iertat spiritual; ceva eronat care are nevoie de schimbări corective; ceva aparte sau diferit de Voia lui Dumnezeu.
Astfel, ambii termeni implică ceva imposibil, dar care totuşi s-a întâmplat, rezultând o stare de conflict între ceea ce este şi ceea ce nu ar putea fi niciodată.
Iată că, astfel, adevărul şi iluziile se află pe picior de egalitate, căci fiecare dintre ele s-a întâmplat. Imposibilul devine acel lucru pentru care ai nevoie de iertare, de care ai nevoie să fii mântuit. Mântuirea devine acum zona de frontieră dintre adevăr şi iluzie.
Ea reflectă adevărul, fiind mijlocul prin care poţi scăpa de iluzii. Totuşi, ea nu este încă adevărul, deoarece desface ceea ce nu a fost făcut niciodată.
Cum ar putea exista vreodată vreun loc de întâlnire, unde Pământul şi Cerul pot fi reconciliate în cuprinsul unei minţi unde există ambele? Mintea care vede iluzii, le consideră reale. Ele au existenţă prin faptul că sunt gânduri. Şi totuşi nu sunt reale, fiindcă mintea care gândeşte aceste lucruri este separată de Dumnezeu. Ce uneşte oare mintea şi gândurile separate cu Mintea şi Gândul care sunt de-a pururi una? Ce plan ar putea păstra adevărul neatins, recunoscând totodată nevoia pe care o aduc iluziile şi oferind mijloace prin care acestea să fie desfăcute, fără atacuri şi fără pic de durere? Ce ar putea fi acest plan decât un Gând al lui Dumnezeu, prin care nefăcutul este trecut cu vederea şi prin care nişte păcate, care nu au fost niciodată reale, sunt uitate?
Sfântul Spirit păstrează acest plan al lui Dumnezeu, exact aşa cum l-a primit de la El, în Mintea lui Dumnezeu şi în propria ta minte. Acest plan este în afara timpului, dat fiind că Sursa lui este atemporală. Totuşi, el operează în cadrul timpului, datorită credinţei tale că timpul este real.
Sfântul Spirit priveşte neabătut ceea ce vezi tu: păcat, durere, moarte, mâhnire, despărţire şi pierdere. Cu toate acestea, El ştie că un lucru trebuie să fie în continuare adevărat: Dumnezeu este mereu Iubire, şi toate acestea nu sunt Voia Sa.
Acesta este Gândul care aduce iluziile în faţa adevărului şi le vede drept ceea ce sunt:
aparenţe, îndărătul cărora se află ceea ce este neschimbător şi sigur. Acesta este Gândul care mântuieşte şi iartă, deoarece nu-şi pune credinţa în ceea ce nu este creat de unica Sursă pe care-o cunoaşte. Acesta este Gândul a cărui funcţie este să mântuiască, dăruindu-ţi această funcţie ca fiind propria ta funcţie.
Mântuirea îţi este funcţia, asemenea Aceluia căruia I-a fost dat planul. Acum ţi s-a încredinţat acest plan, asemenea Lui. El are un singur răspuns la toate aparenţele, indiferent de forma, de mărimea, de profunzimea lor, sau de oricare alte atribute pe care pare să le aibă:
"Mântuirea este unica mea funcţie aici. Dumnezeu este mereu Iubire, iar toate acestea nu sunt Voia Sa."
Tu, cel care vei ajunge să făptuieşti miracole, încredinţează-te că exersezi temeinic ideea de astăzi. Încearcă să percepi tăria din cele ce le spui, pentru că acestea sunt cuvinte în care stă libertatea ta. Tatăl tău te iubeşte. Toată lumea durerilor nu este Voia Sa. Iartă-te pentru gândul că El ar fi dorit toate acestea pentru tine. Lasă apoi Gândul, prin care El ţi-a înlocuit toate greşelile, să pătrundă în cotloanele întunecate ale minţii tale care a gândit gândurile ce nu au fost niciodată Voia Sa.
Această parte a minţii aparţine lui Dumnezeu, ca şi restul, de altfel. Ea nu poate să-şi gândească gândurile solitară, nu poate să le realizeze ascunzându-le de El. Lasă să pătrundă lumina, şi nu vei mai vedea nici un obstacol în calea celor ce le voieşte El pentru tine.
Dezvăluie secretele tale luminii Sale binevoitoare, şi vezi cât de intens mai străluceşte această lumină în tine.
Exersează astăzi Gândul Său, şi lasă lumina Sa să descopere şi să lumineze toate ungherele întunecate şi, transfigurându-le, să le împreuneze cu restul. Este Voia lui Dumnezeu să nu aibă decât un singur Fiu. Este Voia lui Dumnezeu că singurul Său Fiu eşti tu.
Gândeşte-te la toate acestea astăzi, când exersezi, şi începe lecţia pe care o învăţăm, cu această îndrumare pe calea adevărului:
"Mântuirea este unica mea funcţie aici. Mântuirea şi iertarea sunt asemenea."
Apleacă-te apoi spre Cel cu care îţi împărtăşeşti funcţia aici, şi lasă-L să te înveţe tot ce ai nevoie să deprinzi pentru a lăsa toată teama deoparte şi aţi cunoaşte Sinele ca fiind iubire, iubire ce nu are contrariu în tine.
Iartă toate gândurile care s-ar opune adevărului împlinirii, unităţii şi păcii tale. Nu poţi pierde darurile hărăzite ţie de Tatăl tău. Tu nu vrei să fii alt sine. Nu ai nici o funcţie care nu vine de la Dumnezeu. Iartă-te de acea funcţie despre care crezi că ţi-ai creat-o singur. Iertarea şi mântuirea sunt asemenea.
Iartă ceea ce ai plăsmuit şi eşti mântuit.
Pentru astăzi avem un mesaj special care are puterea de aţi înlătura pentru totdeauna din minte orice formă de îndoială şi teamă. Dacă eşti tentat să crezi în realitatea lor, adu-ţi aminte că aparenţele nu pot ţine piept adevărului pe care-l conţin aceste preaputernice cuvinte:
"Mântuirea este unica mea funcţie aici. Dumnezeu este mereu Iubire, iar toate acestea nu sunt Voia Sa."
Unica ta funcţie îţi spune că eşti unul. Aminteşte-ţi de asta în timpul care se scurge între răgazurile de cinci minute pe care le dăruieşti spre a le împărtăşi cu El, Cel care împărtăşeşte cu tine planul lui Dumnezeu. Adu-ţi aminte:
"Mântuirea este unica mea funcţie aici. "
Astfel aşterni iertarea asupra minţii tale, lăsând să fie îndepărtată cu blândeţe toată teama, pentru ca iubirea să-şi găsească locul ce i se cuvine în tine şi să-ţi arate că eşti Fiul lui Dumnezeu.