25 - Nu ştiu menirea nici unui lucru.
Rostul e tot una cu înţeles. Ideea de astăzi explică de ce nimic din ceea ce vezi nu înseamnă nimic. Nu-i ştii menirea sau scopul, nu ştii la ce serveşte. De aceea pentru tine nu are înţeles.
Totul este în interesul tău. Aceasta le este menirea; acesta le este rostul; acesta le este înţelesul. Tocmai prin recunoaşterea acestui fapt, ceea ce vezi capătă înţeles.
Percepi lumea şi tot ce este în ea ca având înţeles în funcţie de scopurile eului. Aceste scopuri nu au nimic de-a face cu adevăratul tău interes, eul nefiind tu. Această identificare falsă te face incapabil să înţelegi menirea oricărui lucru. Ca rezultat, eşti nevoit să îl foloseşti greşit. Când vei înţelege acest fapt, vei încerca să îţi retractezi scopurile pe care le-ai atribuit lumii, în loc să le întăreşti.
Un alt mod de a descrie scopurile pe care le percepi acum este să spui că ele toate sunt preocupate de interese "personale".
Întrucât nu ai interese personale, scopurile tale nu urmăresc, de fapt, nimic.
Prin urmare, dedicându-te lor, nu ai nici un scop. Şi astfel nu ştii menirea nici unui lucru. Înainte de a putea înţelege ceva din exerciţiile de astăzi, să ne mai oprim asupra unui gând. La nivelele cele mai superficiale, recunoşti, desigur, rostul. Totuşi, rostul nu poate fi înţeles la aceste nivele. De exemplu, poţi înţelege că rostul telefonului este acela de a face posibilă o convorbire cu cineva care nu se află fizic în imediata ta apropiere.
Ceea ce nu înţelegi este rostul încercării de a intra în legătură cu el, şi tocmai lucrul acesta face contactul tău cu el semnificativ sau fără înţeles.
Este de o importanţă crucială pentru procesul tău de învăţare să fii dispus să renunţi la scopurile pe care le-ai fixat fiecărui lucru.
Recunoaşterea faptului că ele sunt mai degrabă fără înţeles decât "bune" sau "rele" este singurul mod de a realiza această renunţare. Ideea de astăzi este un pas în această direcţie.
Sunt necesare şase perioade de exersare, fiecare având durata de două minute. Fiecare să înceapă cu o repetare lentă a ideii de astăzi, urmată de rotirea privirii în jur şi oprirea ei asupra oricărui obiect care îţi atrage atenţia, fie el apropiat sau depărtat,"important ", sau "neimportant", "uman" sau "inuman". Cu ochii aţintiţi asupra fiecărui subiect selectat astfel, spune, de exemplu:
" Nu ştiu menirea acestui scaun."
" Nu ştiu menirea acestui stilou."
" Nu ştiu menirea acestei mâini."
Rosteşte aceste cuvinte rar, fără a-ţi lua ochii de la subiect până nu ai terminat afirmaţia despre el. Treci apoi la subiectul următor şi aplică ideea de astăzi ca mai înainte.