165 - Mintea mea să nu nege Gândul lui Dumnezeu.
Ce altceva face lumea aceasta să pară reală, decât propria ta negare a adevărului de dincolo de ea? Ce altceva îţi face obscure fericirea deplină şi viaţa veşnică pe care ţi le voieşte Tatăl tău, decât propriile tale gânduri ale chinului şi morţii? Şi ce altceva ar putea ascunde ce nu poate fi ascuns, decât iluzia? Ce altceva ar putea să nu îţi arate ce ai deja, decât propria ta decizie de-a nu vedea ce ai, negând că este.
Gândul lui Dumnezeu te-a creat. El nu te-a părăsit, şi nici tu nu te-ai separat de el nici măcar o clipă. Iţi aparţine. Prin el trăieşti.Sursa ta de viaţă, care te ţine una cu el, şi totul e una cu tine pentru că nu te-a părăsit. Gândul lui Dumnezeu te ocroteşte, îţi poartăilt grijă, îţi face moale locul de odihnă şi îţi netezeşte drumul, luminându-ţi mintea cu fericire şi iubire. Veşnicia şi viaţa eternă strălucesc in mintea ta, deoarece Gândul lui Dumnezeu nu te-a părăsit şi continua să stea cu tine.
Cine şi-ar refuza siguranţa şi pacea, bucuria,vindecarea şi pacea miţii, odihna liniştită, calma deşteptare, dacă ar recunoaşte unde îşi au ele locul? Nu s-ar pregăti pe loc să plece unde se găsesc, abandonând orice altceva ca lipsit de valoare în comparaţie cu ele?
Şi, odata ce le-a găsit, nu s-ar asigura că vor rămâne cu el şi el cu ele?
Nu nega Cerul. Îţi aparţine azi, doar trebuie să îl ceri. Şi nu este nevoie să percepi, înainte de venirea lui la tine, nici cât de mare este darul, nici cât de schimbată îţi va fi mintea. Cere să primeşti, şi ţi..e bun dat. Convingerea stă în el. Până nu îl primeşti bucuros ca al tău, incertitudinea rămâne. Dar Dumnezeu e drept. Certitudinea nu e o cerinţă pentru a primi ceea ce numai acceptarea ta îţi poate da.
Cere cu ardoare. Nu e nevoie să fii sigur că ceri singurul lucru pe care îl vrei. Dar, când vei primi, vei fi sigur că ai comoara pe care ai căutat-o întotdeauna. Ce ai da atunci în schimbul ei? Ce te-ar determina acum să o laşi să piară din viziunea ta cuprinsă de extaz? Căci vederea ei arată că ai dat orbirea ta pe ochii văzători ai lui Cristos; că mintea ta a ajuns să lepede negarea şi să accepte Gândul lui Dumnezeu ca moştenirea ta.
Acum, toată îndoiala a trecut, sfârşitul călătoriei a devenit lucru cert şi ţi s-a dat mântuire. Acum, puterea lui Cristos este in mintea ta, să vindece cum ai fost vindecat şi tu. Căci te numeri acum printre mântuitorii lumii. Acolo e destinul tău, şi nicăieri altundeva. Ar consimţi oare Dumnezeu să Îşi lase Fiul să rămână dea pururea înfometat pentru că neagă hrana de care are nevoie să trăiască? "Abundenţa îşi are locul în el, iar privaţiunea nu îl poate rupe de căminul lui şi de Iubirea lui Dumnezeu care îi asigură subzistenţa.
Exersează astăzi cu speranţă. Căci speranţa e într-adevăr justificata. Îndoielile tale nu au înteles, căci Dumnezeu e cert. Iar Gândul de Dumnezeu nu e absent niciodată.
Certitudinea trebuie să îşi aibă locul în tine, care eşti gazda Lui. Cursul acesta înlătură toate îndoielile pe care le-ai pus între El şi certitudinea ta în ce Îl priveşte.
Contăm pe Dumnezeu să ne dea certitudine, şi nu pe noi înşie. Şi exersăm în Numele Lui, după cum ne îndrumă Cuvântul Lui facem. Certitudinea Lui e mai presus de toate îndoielile noastre.Iubirea Lui rămâne mai presus de toate fricile noastre. Gândul de Dumnezeu continuă să fie mai presus de toate visele şi în minţile noastre, după cum e Voia Lui.