Nu voi preţui ce nu are valoare

133 - Nu voi preţui ce nu are valoare.

Câteodată, în procesul de instruire, mai ales după ce s-a trecut de faza ce pare teoretică şi foarte departe de ceea ce studentul a asimilat deja, este de folos ca el să fie readus la preocupări de ordin practic.
Asta vom face astăzi. Nu vom vorbi de idei măreţe, ce cuprind lumea întreagă, ci ne vom opri asupra unor beneficii care ţi se cuvin. Nu ceri prea mult de la viaţă, ci mult prea puţin. Atunci când îţi laşi mintea atrasă de preocupări trupeşti, de lucruri pe care le cumperi, de poziţia ta socială, tu cauţi de fapt, amărăciunea şi nu fericirea. Acest curs nu încearcă să ţii puţinul pe care îl ai. Nu încearcă să substituie nişte idei utopice unor satisfacţii pe care le conţine lumea. În lume nu există satisfacţii.
Vom alcătui astăzi o listă a criteriilor pe baza cărora să testezi toate lucrurile care crezi că le vrei. Dacă nu îndeplinesc aceste cerinţe sănătoase, ele nu merită să fie dorite de fel, căci nu fac altceva decât să ia locul acelor lucruri care oferă mai mult. Nu poţi stabili tu însuţi legile care guvernează alegerea, precum nu poţi stabili nici alternativele între care ai de ales. De ales, poţi să alegi; chir trebuie să o faci. Dar este înţelept să alegi atât legile pe care le pui în mişcare atunci când alegi, cât şi alternativele care-ţi sunt oferite.
Am subliniat deja că nu sunt decât două alternative, oricât de multe ar părea să existe.
Gama alegerilor este fixată, acest lucru nu-l putem schimba. Ar fi cât se poate de negeneros faţă de tine însuţi ca numărul alternativelor să fie nelimitat şi astfel să-ţi amâni alegerea finală până ce nu le vei fi luat în considerare pe toate în desfăşurarea timpului, în loc să fii adus, atât de limpede, în punctul unde nu există decât o singură alegere ce trebuie făcută.
O altă lege plină de bunăvoinţă, în relaţie directă cu cele de mai sus, este cea care spune că nu există nici un compromis cu privire la ceea ce trebuie să-ţi aducă alegerea pe care o faci. Ea nu îţi poate dărui doar un pic, căci aici nu există jumătăţi de măsură. Fiecare alegere pe care o faci îţi aduce totul, sau nimic. De acea, dacă înveţi testele cu autorul cărora poţi distinge totul, vei face alegerea cea bună.
Mai întâi, dacă alegi un lucru care nu va dăinui pentru totdeauna, ceea ce alegi este lipsit de valoare. O valoare temporară este totuna cu lipsa oricărei valori. Timpul nu poate şterge o valoare care este reală. Cele ce dispar nu au existat niciodată, şi nu au nimic de oferit celui care le alege. El este amăgit de nimicul ce se prezintă într-o formă oarecare după cum consideră el îi place.
Apoi, dacă vei alege să iei un lucru de la altcineva, cu nimic te vei alege. Aceasta deoarece, dacă îţi negi tot timpul dreptul de a avea totul, ţie însuţi ţi-ai negat acest drept. Nu vei recunoaşte, prin urmare, lucrurile pe care le ai cu adevărat, negându-le existenţa. Cine caută să priveze pe altcineva de vreun lucru, a fost amăgit de iluzia că pierderea poate oferi un câştig. Dar pierderea tot pierdere trebuie că oferă, nimic altceva.
Următoarea apreciere este cea pe care se bazează celelalte. De ce alegerea pe care o faci prezintă valoare pentru tine? Ce îţi atrage mintea către ea? Cărui scop serveşte? Aici poţi fi amăgit cel mai uşor.
Căci eul nu recunoaşte ceea ce doreşte. Nici măcar nu spune adevărul aşa cum îl percepe, pentru că trebuie să păstreze aura, pe care o foloseşte pentru a-şi proteja obiectivele împotriva ruginii, ca să vezi cât de "inocent" este el.
Dar camuflajul său este doar o poleială subţire, ce nu îi poate amăgi decât pe aceia care se complac în a fi amăgiţi. Obiectivele eului sunt evidente oricui îşi dă interesul să le examineze. Aici amăgirea este dublată, căci cel amăgit nu-şi va da seama că, pur şi simplu, nu a câştigat nimic. Ba mai mult, va crede că a servit obiectivelor ascunse ale eului.
Şi totuşi, cu toate că încearcă să păstreze aura eului nealterată în câmpul său vizual, nu poate să nu-i perceapă marginile murdare şi miezul ruginit. Greşelile sale lipsite de consecinţe îi apar drept păcate, fiindcă priveşte cocleala ca aparţinându-i şi rugina ca fiind un semn al unei adânci nevrednicii dinăuntrul său. Cel care doreşte să mai păstreze obiectivele eului şi să le slujească ca fiind propriile sale ţeluri nu face nicidecum greşeli, după cum declară dictatele ghidului său. Acest ghid propovăduieşte că este o eroare să crezi că păcatele sunt doar nişte greşeli, căci cine ar suferi pentru păcatele sale dacă ar fi aşa?
Şi astfel ajungem la criteriul de alegere care este cel mai greu de crezut, întrucât caracterul său vădit este înăbuşit de multe straturi de obscuritate. Dacă simţi cea mai mică urmă de vinovăţie în privinţa alegerii tale, ai permis obiectivelor eului să se amestece cu alternativele reale. Şi astfel nu îţi dai seama că ele nu sunt decât două, iar alternativa pe care crezi că ai ales-o pare înfricoşătoare şi prea periculoasă pentru a fi deşertăciunea care este de fapt.
Toate lucrurile sunt ori valoroase, ori lipsite de valoare, demne sau nu de a fi căutate, absolut de dorit sau nedemne de nici cel mai mic efort pentru a fi obţinute. Tocmai de aceea este uşoară alegerea. Complexitatea nu este altceva decât o perdea de fum, care ascunde simplul fapt că nici o decizie nu poate fi dificilă. Ce câştigi învăţând toate acestea? Câştigi mult mai mult decât doar putinţa de a lege cu lejeritate şi fără durere.
Cerul însuşi este dobândit cu mâinile goale şi cu minţile deschise, venind fără a poseda ceva, pentru a găsi totul, revendicându-i aparenţa. Astăzi vom încerca să atingem această stare, lăsând la o parte amăgirea de sine, şi având bunăvoinţa onestă de a preţui numai ceea ce este într-adevăr valoros şi real.

"Nu voi preţui ce nu are valoare. Căci ceea ce este valoros îmi aparţine."