39 - Sfinţenia mea îmi este mântuirea.
Dacă vinovăţia este iadul, care îi este opusul? Asemenea textului pentru care au fost scrise aceste exerciţii zilnice, ideile folosite pentru exerciţii sunt foarte simple, foarte clare şi lipsite de ambiguitate. Nu ne preocupă isprăvile intelectuale, nici jocurile de logică. Ne ocupăm numai de ceea ce este foarte evident, iar asta a fost trecută cu vederea în norii complexităţii în care socoţi că gândeşti.
Dacă vinovăţia este iadul, care îi este opusul? Desigur, răspunsul nu e greu. Ezitarea pe care o simţi nu se datorează ambiguităţii întrebării. Dar crezi oare că vinovăţia este iad? Dacă ai crede, ai vedea imediat cât de direct şi de simplu este textul şi nu ai mai avea deloc nevoie de exerciţii zilnice. Nimeni nu are nevoie de exersare pentru a dobândi ceea ce îi aparţine deja. Am afirmat deja că sfinţenia ta este mântuirea lumii. Dar propria ta mântuire? Nu poţi da ce nu ai. Un mântuitor trebuie să fie mântuit. Cum altfel ar putea el propovădui mântuirea?
Exerciţiile de astăzi ţi se vor adresa ţie, recunoscând faptul că mântuirea ta este de o importanţă hotărâtoare pentru mântuirea lumii. Aplicând exerciţiile la lumea ta, întreaga lume beneficiază de pe urma lor. Sfinţenia ta este răspunsul la fiecare întrebare care s-a pus vreodată, care se pune acum sau care se va pune în viitor. Sfinţenia ta înseamnă sfârşitul vinovăţiei şi, astfel, sfârşitul iadului. Sfinţenia ta este mântuirea lumii şi a ta. Cum ai putea fi exclus de la ea tocmai tu, căruia îi aparţine sfinţenia ta? Dumnezeu nu cunoaşte nesfinţenia. Se poate ca El să nu-şi cunoască Fiul?
Recomandăm insistent cinci minute încheiate pentru fiecare din cele patru perioade mai lungi de exersare, precum si exerciţii mai lungi şi mai frecvente. Dacă vrei să depăşeşti cerinţele minime, se recomandă şedinţe mai multe, nu mai lungi, cu toate că
propunem şi una şi alta.
Începe perioadele de exersare ca de obicei, repetând ideea de astăzi în sinea ta. Apoi, cu ochii închişi, caută gândurile neiubitoare, sub orice formă ar apare: sentimente de jenă, deprimare, mânie, teamă, îngrijorare, atac, nesiguranţă şi aşa mai departe. Şi, prin urmare, de ele este nevoie să fii mântuit.
Anumite situaţii, întâmplări sau persoane, pe care le asociezi cu gânduri neiubitoare de orice fel, constituie subiecte potrivite pentru exerciţiile de astăzi. Este imperativ pentru salvarea ta să le vezi într-un mod diferit. Iar binecuvântarea pe care le-o dai te va mântui şi îţi va dărui viziune.
Rar, fără vreo selecţie conştientă şi fără a da un accent deosebit vreuneia dintre ele, cercetează-ţi mintea pentru a găsi orice gând ce se pune între tine şi mântuirea ta.
Aplică ideea de astăzi la fiecare din ele, în felul următor:
"Gândurile mele neiubitoare despre ....... mă ţin în iad. Sfinţenia mea îmi este mântuirea."
Aceste perioade de exersare îţi vor părea, poate, mai uşoare, dacă vei adăuga între ele mai multe perioade scurte, în care să repeţi, în sinea ta, doar de câteva ori, fără grabă, ideea de astăzi.
De asemenea, s-ar putea să îţi fie de ajutor să incluzi câteva intervale scurte, în timpul cărora să nu faci nimic altceva decât să te relaxezi şi să nu te gândeşti, aparent, la nimic.
Menţinerea concentrării este dificilă la început. Va deveni mult mai uşoară însă, pe măsură ce mintea îţi va deveni mai disciplinată şi atenţia mai greu de abătut.
Până una alta, te poţi considera liber să introduci varietate în perioadele de exersare, în orice formă ţi se pare potrivit. Cu toate acestea, nu schimba ideea în sine atunci când variezi metoda în care o aplici. Oricum vei decide s-o foloseşti, ideea trebuie exprimată în aşa fel încât înţelesul ei să fie faptul că "
sfinţenia ta este mântuirea ta".
Încheie fiecare perioadă de exersare prin repetarea, încă o dată, a ideii în forma ei iniţială şi adaugă:
"Dacă vinovăţia este iadul, atunci care îi este opusul?"
În timpul aplicărilor mai scurte, care urmează să se facă de vreo trei sau patru ori pe oră şi chiar mai des, poţi să îţi pui această întrebare, să repeţi ideea zilei şi este de preferat să faci şi una şi alta. Dacă apar tentaţii, o formă deosebit de utilă a ideii este:
"Sfinţenia mea mă mântuieşte de asta."