Eu sunt lumina lumii

61 - Eu sunt lumina lumii.

Cine este lumina lumii, dacă nu Fiul lui Dumnezeu? Această afirmaţie, atunci, nu este decât o afirmare a adevărului despre tine însuţi. Este opusul afirmării orgoliului, aroganţei sau autoamagirii. Ea nu descrie conceptul sinelui plăsmuit de tine. Nu se referă la nici una din caracteristicile cu care ţi-ai înzestrat idolii. Se referă la tine, aşa cum ai fost creat de Dumnezeu. Ea, pur şi simplu, afirmă adevărul. Pentru eu, ideea de astăzi este chintesenţa preamăririi de sine.

Numai că eul nu înţelege smerenia, confundând-o cu înjosirea de sine. Smerenia constă în a-ţi accepta rolul pe care îl ai în mântuire, şi ne asumarea altui rol.

A insista pe ideea că nu poţi fi lumina lumii, dacă aceasta este funcţia pe care Dumnezeu ţi-a încredinţat-o, nu este smerenie. Numai aroganţa ar declara că această funcţie nu poate fi pentru tine, iar aroganţa este întotdeauna a eului.

Adevărata smerenie îţi cere să accepţi ideea de astăzi, pentru că Vocea lui Dumnezeu este Cea care îţi spune că ea este adevărată.

Acesta este un prim pas în acceptarea funcţiei tale reale pe pământ. Este un pas uriaş spre asumarea locului tău în mântuire. Este o aserţiune fermă a dreptului tău la mântuire şi, deopotrivă, o adeverire a puterii care îţi este dată pentru a-i mântui pe alţii.

Încercă să te gândeşti astăzi cât mai des la această idee.

Este răspunsul perfect la toate iluziile şi, ca atare, la toată ispita. Ea aduce în faţa adevărului toate imaginile pe care le-ai plăsmuit despre tine şi te ajută să porneşti la drum în pace, despovărat şi sigur de rostul tău.

"Eu sunt lumina lumii. Aceasta e singura mea funcţie. De aceea mă aflu aici."

Apoi gândeşte-te o vreme la aceste declaraţii, preferabil cu ochii închişi, dacă situaţia o permite. Lasă câteva gânduri aferente să-ţi vină în minte şi repetă ideea în sinea ta, dacă mintea se îndepărtează de la gândul central.

Ia aminte să începi, dar să şi sfârşeşti ziua cu o perioadă de exersare.

Astfel te vei trezi cu adeverirea adevărului despre tine, îl vei întări de-a lungul zilei şi vei adormi reafirmându-ţi funcţia şi singurul tău rost aici. Aceste două perioade de exersare pot fi mai lungi decât celelalte, dacă le găseşti utile şi vrei să le extinzi.
Ideea de astăzi depăşeşte cu mult părerile meschine ale eului despre ceea ce eşti şi despre rostul tău.
Fiind aducătoar de mântuire, acest lucru este în mod evident necesar. Cel de faţă este primul dintr-un număr de paşi uriaşi pe care îi vom face în următoarele câteva săptămâni. Încearcă să construieşti încă de astăzi o temelie solidă pentru aceste avansuri.
Eşti lumina lumii. Dumnezeu Şi-a clădit planul de mântuire a Fiului Său pe tine.