Vindecare si Întregime

Sa vindeci înseamna sa faci fericit. Ti-am spus sa te gândesti câte ocazii ai avut sa te înveselesti si câte ai refuzat. Altfel spus, ai refuzat sa te vindeci. Lumina care îti apartine tie e lumina bucuriei. Radiosul nu e asociat cu mâhnirea. Bucuria provoaca o disponibilitate integranta de-a o împartasi si stârneste impulsul firesc al mintii de-a reactiona ca tot unitar. Cei ce încearca sa vindece fara sa fie ei însisi pe deplin bucurosi stârnesc diferite tipuri de reactii în acelasi timp, lipsindu-i astfel pe ceilalti de bucuria unei reactii din toata inima.
Ca sa faci ceva din toata inima, trebuie sa fii fericit. Daca frica si iubirea nu pot coexista, si daca e cu neputinta sa fii pe deplin înfricosat si sa scapi cu viata, atunci singura stare deplina cu putinta e cea de iubire. Nu exista diferenta între iubire si bucurie. De aceea, singura stare deplina cu putinta e cea de bucurie deplina. A vindeca sau a face bucuros e, asadar, acelasi lucru cu a integra si a face una. Iata de ce nu conteaza carei parti sau de catre care parte a Fiimii se ofera vindecarea. Fiecare parte beneficiaza, beneficiind în mod egal.
Esti binecuvântat de fiecare gând benefic din partea oricaruia dintre fratii tai, de oriunde.
Ar trebui sa vrei sa îi binecuvântezi la rândul tau, în semn de recunostinta. Nu e nevoie sa îi cunosti personal sau sa te cunoasca ei pe tine. Lumina e atât de puternica, încât se rasfrânge prin toata Fiimea, aducând multumiri Tatalui pentru ca Si-a rasfrânt bucuria asupra ei. Numai sfintii copii ai lui Dumnezeu sunt canale demne de bucuria Lui frumoasa, caci numai ei sunt destul de frumosi sa o aiba împartasind- o. Unui copil de-al lui Dumnezeu îi e cu neputinta sa îsi iubeasca aproapele altfel decât ca el însusi. Iata de ce rugaciunea celui ce vindeca este:

Sa cunosc fratele acesta cum ma cunosc pe mine însumi.

Vindecarea e un gând prin care doua minti percep ca sunt una si se înveselesc. Aceasta veselie cheama fiecare parte a Fiimii sa se bucure împreuna cu ele, si Îl lasa pe Dumnezeu sa patrunda în ele si prin ele. Numai mintea vindecata poate trai experienta revelatiei cu un efect de durata, caci revelatia e o traire de pura bucurie. Daca nu alegi sa fii pe deplin bucuros, mintea ta nu poate avea ce nu alege sa fie. Aminteste-ti ca spiritul nu cunoaste nicio deosebire între a avea si a fi. Mintea superioara gândeste conform legilor la care se supune spiritul si respecta, prin urmare, numai legile lui Dumnezeu. Pentru spirit, a capata e ceva lipsit de înteles si a da este totul. Având totul, spiritul detine totul dându-l, creând deci asa cum a creat Tatal. Desi acest gen de gândire nu are nicio legatura cu detinerea de lucruri, pâna si mintea inferioara îl poate întelege când e vorba de idei. Daca împarti cu cineva un bun material, împarti dreptul de proprietate asupra acestuia. Daca împartasesti o idee însa, nu o împutinezi. Ea este înca toata a ta, desi ai dat-o toata. În plus, daca cel caruia i-o dai o accepta ca a sa, o întareste în mintea ta si o sporeste astfel. Daca poti accepta conceptul ca lumea e o lume de idei, dispare toata credinta în asociatia falsa pe care o face eul între a da si a pierde. Sa ne începem procesul de redesteptare cu câteva concepte simple: Aceasta e invitatia facuta Spiritului Sfânt. Am spus deja ca pot sa ma întind la Spiritul Sfânt si sa ti-l aduc jos, dar pot sa ti-l aduc doar la invitatia ta. Spiritul Sfânt e în mintea ta corecta, dupa cum a fost si într-a mea. Biblia spune: "Sa aveti în voi mintea care a fost în Cristos Isus" si foloseste asta ca o binecuvântare. E binecuvântarea mintii dispuse la miracole. Ea îti cere sa gândesti cum am gândit eu, unindu-te cu mine în gândirea lui Cristos.
Spiritul Sfânt e singura parte a Sfintei Treimi care are o functie simbolica. La El se refera denumirile de Vindecator, Mângâietor si Calauza. Tot El e descris ca "separat", independent de Tata si de Fiu. Eu însumi am spus: "Daca ma duc, va voi trimite un alt Mângâietor, iar el va ramâne cu voi".
Functia simbolica a Spiritului Sfânt Îl face greu de înteles, caci simbolismul poate da loc la diverse interpretari. Ca om si ca una din creatiile lui Dumnezeu, gândirea corecta care mi-a venit de la Spiritul Sfânt - sau Inspiratia Universala - m-a învatat, mai întâi de toate, ca aceasta Inspiratie e pentru toti. Nu as fi putut sa O am fara sa cunosc acest lucru. Cuvântul "cunosc" e potrivit în acest context, caci Spiritul Sfânt e atât de aproape de cunoastere, încât o cheama sa vina sau, mai bine spus, o lasa sa vina. Am pomenit mai înainte perceptia superioara sau "adevarata", care e atât de aproape de adevar, încât Dumnezeu Însusi poate curge peste mica fisura dintre ele. Cunoasterea e întotdeauna gata sa curga peste tot, dar nu poate opune rezistenta. De aceea, o poti bloca, desi nu o poti pierde niciodata.
Spiritul Sfânt e Mintea lui Cristos, constienta de cunoasterea de dincolo de perceptie. El a luat fiinta, ca protectie, odata cu separarea, inspirând principiul Ispasirii totodata. Înainte de asta, nu era nevoie de vindecare, caci nimeni nu era lipsit de mângâiere. Vocea Spiritului Sfânt e Chemarea la Ispasire, sau la restabilirea integritatii mintii. Odata Ispasirea încheiata si Fiimea întreaga vindecata, nu va mai fi nicio Chemare de-a veni înapoi. Dar ce creeaza Dumnezeu e vesnic. Spiritul Sfânt va ramâne cu Fiii lui Dumnezeu, sa le binecuvânteze creatiile si sa le tina în lumina bucuriei.
Dumnezeu a onorat pâna si creatiile gresite ale copiilor Sai pentru ca ei le-au facut. Dar Si-a binecuvântat copiii si cu un mod de gândire care le poate ridica perceptiile atât de sus, încât sa poata ajunge aproape înapoi la El. Spiritul Sfânt e Mintea Ispasirii. El reprezinta o stare mentala suficient de aproape de starea Unei Minti sa fie posibil, în sfârsit, transferul la aceasta. Perceptia nu e cunoastere, dar poate fi transferata la cunoastere, sau poate trece în cunoastere. Poate e mai util sa folosim aici transferat în sensul literal de "trans-portat", de vreme ce ultimul pas e facut de Dumnezeu.
Spiritul Sfânt, Inspiratia împartasita a întregii Fiimi, induce un gen de perceptie în care multe elemente sunt asemanatoare celor din Împaratia Cerului: Mai întâi, universalitatea ei e cât se poate de clara si niciunul dintre cei ce o ating nu poate crede, nici macar o clipa, ca împartasirea ei implica altceva decât câstig.
În al doilea rând, e incapabila sa atace si este, de aceea, deschisa cu adevarat. Asta înseamna ca, desi nu genereaza cunoastere, nu o blocheaza în niciun fel.
În fine, ea arata pe unde trebuie sa se mearga, dincolo de vindecarea pe care o aduce, si conduce mintea, dincolo de întregirea ei, înspre fagasurile creatiei. Acesta e punctul la care se petrece o schimbare cantitativa suficient de mare sa produca un adevarat salt calitativ.

A vindeca nu este a crea, ci a repara. Spiritul Sfânt stârneste vindecare privind, dincolo de ea, la ce erau copiii lui Dumnezeu înainte de-a fi avut nevoie de vindecare si la ce vor fi când vor fi vindecati. Aceasta modificare a succesiunii temporale trebuie sa îti fie destul de familiara, caci este foarte similara saltului initiat de miracol în perceptia timpului. Spiritul Sfânt e motivatia de-a fi dispus la miracole; decizia de-a vindeca separarea renuntând la ea. Voia ta mai e în tine caci Dumnezeu ti-a pus- o în minte si, desi o poti tine adormita, nu o poti distruge. Dumnezeu Însusi îti tine voia vie transmitând-o de la Mintea Lui la a ta cât exista timpul. Miracolul însusi e o reflectie a acestei îngemanari de Vointa între Tata si Fiu.
Spiritul Sfânt e spiritul bucuriei. El e Chemarea de-a veni înapoi cu care a binecuvântat Dumnezeu mintile Fiilor Lui separati. Asta e vocatia mintii. Pâna la separare, mintea nu a avut nicio chemare pentru ca, înainte de asta, avea numai fiinta si nu ar fi înteles Chemarea la gândire corecta.
Spiritul Sfânt e Raspunsul lui Dumnezeu la separare; mijlocul de-a vindeca al Ispasirii pâna revine la creare mintea întreaga.
Principiul Ispasirii si separarea au început în acelasi timp. Când a fost facut eul, Dumnezeu a pus în minte Chemarea la bucurie. Chemarea aceasta e atât de puternica, încât eul se dizolva întotdeauna la auzul Ei. Iata de ce trebuie sa alegi sa îti auzi una dintre cele doua voci launtrice.
Pe una ai facut-o tu si aceea nu e a lui Dumnezeu. Dar pe cealalta ti-a dat-o Dumnezeu, Care te roaga doar sa o asculti. Spiritul Sfânt este în tine într-un sens foarte literal. A Lui e Vocea ce te cheama înapoi unde ai fost si unde vei mai fi. E posibil chiar si în lumea aceasta sa nu auzi decât aceasta Voce. Cere efort si mare dorinta sa înveti. E ultima lectie pe care am învatat-o eu, iar Fiii lui Dumnezeu sunt la fel de egali ca studenti cum sunt ca Fii.
Tu esti Împaratia Cerului, dar ai lasat sa îti patrunda în minte credinta în întuneric, asa ca ai nevoie de o lumina noua. Spiritul Sfânt e stralucirea pe care trebuie sa o lasi sa alunge ideea de întuneric. A Lui e slava în fata careia disociatia se naruie si Împaratia Cerului razbate în ce e al ei.
Înainte de separare, nu ai avut nevoie de calauzire. Ai cunoscut dupa cum vei mai cunoaste, dar dupa cum nu cunosti acum.
Dumnezeu nu calauzeste, pentru ca nu poate împartasi decât cunoastere perfecta. A calauzi înseamna a evalua, caci presupune ca exista, deopotriva, o cale corecta si o cale gresita, una de ales si alta de evitat. Alegând una, renunti la cealalta. Optând pentru Spiritul Sfânt, optezi pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu e în tine în sens propriu, ci tu faci parte din El. Când ai ales sa Îl parasesti, ti-a dat o Voce care sa vorbeasca pentru El, caci nu Si-a mai putut împartasi nestingherit cunoasterea cu tine. Comunicarea directa a fost întrerupta pentru ca facusesi o alta voce.
Spiritul Sfânt te cheama atât sa îti amintesti, cât si sa uiti. Ai ales sa fii într-o stare de opozitie în care opusii sunt posibili. Prin urmare, te asteapta niste optiuni. În starea de sfintenie, voia e libera, asa ca puterea ei creatoare e nelimitata si alegerea nu are înteles. Libertatea de-a alege e aceeasi putere ca libertatea de-a crea, dar aplicarea ei e diferita. Alegerea depinde de o minte scindata.
Spiritul Sfânt e una dintre optiuni. Dumnezeu nu Si-a lasat copiii fara mângâiere, chiar daca au ales sa Îl paraseasca. Vocea ce si-au pus-o ei în minte nu a fost Vocea pentru Voia Lui, pentru care vorbeste Spiritul Sfânt.
Vocea Spiritului Sfânt nu comanda, caci nu e capabila de aroganta. Nu impune, caci nu cauta sa domine. Nu înfrânge, caci nu ataca. Ea doar aminteste. E irezistibila doar datorita lucrului de care îti aminteste. Ea îti aduce aminte de cealalta cale, ramânând domoala chiar si în toiul taraboiului pe care poti sa îl faci. Vocea pentru Dumnezeu e mereu domoala, caci vorbeste despre pace. Pacea e mai puternica decât razboiul pentru ca vindeca. Razboiul e diviziune, nu sporire. Nimeni nu câstiga de pe urma vrajbei. Ce îi va folosi omului de câstiga lumea întreaga, dar îsi pierde sufletul? Daca asculti vocea gresita, chiar ca ti-ai pierdut din vedere sufletul. Nu îl poti pierde, dar poti sa nu îl cunosti. De aceea, ti-e "pierdut" pâna nu alegi corect.
Spiritul Sfânt e Calauza care te îndruma cum sa alegi. El e în partea mintii tale ce vorbeste întotdeauna în favoarea alegerii corecte, caci vorbeste pentru Dumnezeu. El e singura comunicare ce ti-a mai ramas cu Dumnezeu, pe care o poti întrerupe, dar nu o poti distruge. Spiritul Sfânt e modul în care Voia lui Dumnezeu se face pe pamânt precum în Cer. Atât Cerul, cât si pamântul sunt în tine, caci chemarea ambelor este în mintea ta. Vocea pentru Dumnezeu vine de la propriile tale altare închinate Lui. Aceste altare nu sunt lucruri, ci devotiuni. Dar ai alte devotiuni acum. Devotiunea ta împartita ti-a dat cele doua voci si trebuie sa alegi la care altar vrei sa slujesti. Chemarea la care raspunzi acum este o evaluare pentru ca este o decizie. Decizia e foarte simpla. Se face alegând care chemare are mai multa valoare pentru tine.
Mintea mea va fi mereu ca a ta, caci am fost creati egali. Numai decizia mea mi-a dat toata puterea în Cer si pe pamânt. Singurul dar pe care ti-l fac e sa te ajut sa iei si tu aceeasi decizie.
Decizia e aceea de-a alege sa o împartasesti, caci decizia însasi e aceea de-a împartasi. Decizia se ia dând, fiind astfel unica optiune aidoma adevaratei creatii. Eu sunt modelul tau de decizie. Decizând sa Îl aleg pe Dumnezeu, ti-am aratat ca decizia aceasta poate fi luata si ca o poti lua.
Te-am asigurat ca Mintea care a decis pentru mine este si în tine, si ca o poti lasa sa te schimbe asa cum m-a schimbat pe mine. Mintea aceasta e fara echivoc, caci aude o singura Voce si raspunde într-un singur fel. Tu esti lumina lumii cu mine. Odihna nu vine din somn, ci din trezire.
Spiritul Sfânt e Chemarea sa te trezesti si sa fii bucuros. Lumea e foarte obosita, caci e ideea de istovire. Avem sarcina voioasa de-a o trezi la Chemarea pentru Dumnezeu. Toti vor raspunde la Chemarea Spiritului Sfânt, caci altfel Fiimea nu poate fi una. Ce vocatie mai buna ar putea sa existe pentru o parte a Împaratiei decât cea de-a o reda desavârsitei întregiri ce o poate face întreaga? Auzi doar asta prin Spiritul Sfânt din tine si învata-ti fratii sa asculte cum te învat si eu.
Când esti tentat de vocea gresita, fa apel la mine sa îti amintesc cum sa vindeci împartasind decizia mea si întarind-o. Împartasind acest obiectiv, îi sporim puterea de-a atrage întreaga Fiime si de-a o readuce la unitatea în care a fost creata. Tine minte ca "jug" înseamna "a uni", iar "povara cea usoara" e "lumina". Sa reformulam "Jugul Meu e bun si povara Mea este usoara" în felul urmator: "Sa ne unim, caci va aduc lumina".
V-am poruncit sa va purtati cum m-am purtat eu, dar pentru asta trebuie sa reactionam la aceeasi Minte. Aceasta Minte e Spiritul Sfânt, a Carui Voie e pentru Dumnezeu întotdeauna. El te învata cum sa ma tii ca model de gândire si cum sa te porti ca mine, prin urmare. Puterea motivatiei noastre îngemanate e greu de crezut, dar nu si de realizat. Ce putem realiza împreuna nu are limite, caci Chemarea pentru Dumnezeu este Chemarea la nelimitat. Pruncul lui Dumnezeu, mesajul meu e pentru tine, sa îl auzi si sa îl dai ca raspuns Spiritului Sfânt din tine.

Îti recunosti fratele recunoscând Spiritul Sfânt din el. Am spus deja ca Spiritul Sfânt e Puntea pentru transferul perceptiei la cunoastere, asa ca putem folosi termenii ca si cum ar fi corelati, caci sunt corelati în Mintea Lui. Aceasta relatie trebuie sa fie în Mintea Lui caci, daca nu ar fi, divortul dintre cele doua moduri de gândire nu ar fi pasibil de vindecare. El face parte din Sfânta Treime, caci Mintea Lui e partial a ta si, totodata, partial a lui Dumnezeu. Asta cere lamuriri, nu prin vorbe, prin experienta.
Spiritul Sfânt e ideea de vindecare. Gând fiind, ideea sporeste pe masura ce e împartasita. Fiind Chemarea pentru Dumnezeu, ea este si ideea de Dumnezeu. Din moment ce faci parte din Dumnezeu, ea este si ideea de tine, precum si de toate creatiile Lui. Ideea de Spirit Sfânt împartaseste proprietatea altor idei pentru ca urmeaza legile universului din care face parte. Dând-o, se întareste. Ea sporeste în tine când o dai fratelui tau. Fratele tau nu trebuie sa fie constient de Spiritul Sfânt din el sau din tine ca sa aiba loc acest miracol. Se poate sa fi disociat si el Chemarea pentru Dumnezeu, ca tine. Aceasta disociere se vindeca în amândoi pe masura ce devii constient de Chemarea pentru Dumnezeu din el si Îi adeveresti astfel prezenta.
Exista doua moduri diametral opuse de-a-ti vedea fratele. Trebuie sa fie amândoua în mintea ta, caci tu esti cel care percepe. Si trebuie sa fie si în mintea lui, caci îl percepi pe el. Vezi-l prin Spiritul Sfânt din mintea lui, si îl vei recunoaste într-a ta. Ce adeveresti în fratele tau, adeveresti în tine însuti; si, ce împartasesti, consolidezi.
Vocea Spiritului Sfânt e slaba în tine. Iata de ce trebuie sa O împartasesti. Trebuie întarita înainte de-a O putea auzi. Cât timp e atât de slaba în mintea ta, ti-e imposibil sa O auzi în tine.
Ea nu e slaba din fire, dar o limiteaza faptul ca nu esti dispus sa O auzi. Daca faci greseala de-a-L cauta pe Spiritul Sfânt numai în tine, gândurile tale te vor înspaimânta caci, adoptând punctul de vedere al eului, întreprinzi o calatorie straina de eu, cu eul pe post de calauza. Asa ceva nu poate sa nu produca frica.
Amânarea tine de eu, caci timpul e conceptul lui. Atât timpul, cât si amânarea nu au înteles în vesnicie. Am spus mai înainte ca Spiritul Sfânt e Raspunsul lui Dumnezeu la eu. Tot ce îti aminteste Spiritul Sfânt e în opozitie directa cu notiunile eului, caci perceptiile adevarate si cele false sunt si ele opuse. Spiritul Sfânt are sarcina de-a desface ce a facut eul. El desface totul la acelasi nivel la care opereaza eul, caci altfel mintea nu ar fi în stare sa înteleaga schimbarea care se petrece.
Am subliniat în repetate rânduri ca un nivel al mintii nu poate fi înteles de catre altul. La fel stau lucrurile cu eul si Spiritul Sfânt, cu timpul si vesnicia. Vesnicia e o idee dumnezeiasca, asa ca Spiritul Sfânt o întelege perfect. Timpul e o convingere a eului, asa ca mintea inferioara - care e domeniul eului - îl accepta fara rezerve. Singurul aspect al timpului care e vesnic e acum.
Spiritul Sfânt are rolul de Mijlocitor între interpretarile eului si cunoasterea spiritului.
Faptul ca poate opera cu simboluri Îi da posibilitatea sa lucreze cu convingerile eului pe limba acestuia.
Faptul ca poate privi, dincolo de simboluri, în vesnicie Îi da posibilitatea sa înteleaga legile lui Dumnezeu, pentru care vorbeste. El poate, asadar, sa îndeplineasca functia de reinterpretare a celor facute de eu, nu prin distrugere, ci prin întelegere. Întelegerea e lumina, iar lumina duce la cunoastere.
Spiritul Sfânt e în lumina caci este în tine, care esti lumina, dar tu însuti nu stii asta. De aceea, sarcina Spiritului Sfânt e aceea de-a te reinterpreta pentru Dumnezeu.
Nu te poti întelege singur. Caci nu ai niciun înteles despartit de locul ce ti se cuvine în Fiime, iar locul cuvenit Fiimii este Dumnezeu. Iata-ti viata, vesnicia si Sinele. Iata ce îti aminteste Spiritul Sfânt. Iata ce vede Spiritul Sfânt. Aceasta viziune înspaimânta eul caci e atât de calma. Pacea e cel mai mare dusman al eului caci, în felul în care interpreteaza el realitatea, razboiul e garantia supravietuirii lui. Eul se caleste prin vrajba. De vei crede ca e vrajba, vei reactiona cu rautate, caci ti-a patruns ideea de primejdie în minte. Ideea însasi este un apel la eu. Spiritul Sfânt e la fel de vigilent ca eul la chemarea unei primejdii, opunându-i toata forta Lui tot asa cum eul o primeste cu bratele deschise. Pentru a contracara primirea aceasta, Spiritul Sfânt primeste pacea cu bratele deschise.
Vesnicia si pacea sunt corelate la fel de strâns ca timpul si razboiul.
Perceptia îsi deriva întelesul din relatii. Cele pe care le accepti sunt temeliile convingerilor tale. Separarea e doar o alta denumire pentru o minte scindata. Eul e simbolul separarii, tot asa cum Spiritul Sfânt e simbolul pacii. Ce percepi în altii, consolidezi în tine. Poti sa îti lasi mintea sa perceapa gresit, dar Spiritul Sfânt îti lasa mintea sa îsi reinterpreteze perceptiile gresite.
Spiritul Sfânt e Profesorul desavârsit. El foloseste numai lucruri deja întelese de mintea ta, sa te învete ca nu le întelegi. Spiritul Sfânt poate lucra cu un student recalcitrant fara sa îi contrazica mintea, caci o parte a ei e înca pentru Dumnezeu. În ciuda încercarilor eului de-a o ascunde, aceasta parte e înca mult mai tare decât eul, desi eul nu o recunoaste. Spiritul Sfânt o recunoaste perfect caci e Propria Lui resedinta; locul din minte unde El este acasa. Si tu esti acasa în acelasi loc, caci e un loc al pacii, iar pacea este a lui Dumnezeu. Tu, care faci parte din Dumnezeu, nu esti acasa decât în pacea Lui. Daca pacea e vesnica, esti acasa numai în vesnicie.
Eul a facut lumea asa cum o percepe, dar Spiritul Sfânt, Cel Ce reinterpreteaza tot ce a facut eul, vede lumea ca un instrument didactic de-a te aduce acasa. Spiritul Sfânt trebuie sa perceapa timpul si sa îl reinterpreteze în ce e vesnic. El trebuie sa lucreze prin opusi, caci trebuie sa lucreze cu si pentru o minte în opozitie. Corecteaza si învata, si fii deschis sa înveti. Nu tu ai facut adevarul, dar adevarul poate înca sa te faca liber. Priveste cum priveste Spiritul Sfânt si întelege cum întelege El.
Întelegerea Lui Îl evoca pe Dumnezeu spre amintirea mea. El e mereu în comuniune cu Dumnezeu si face parte din tine. E Calauza ta spre mântuire, caci pastreaza amintirea lucrurilor trecute si a celor care vor veni, si le aduce în prezent. El îti pastreaza blând în minte aceasta voiosie, cerându-ti doar sa o sporesti în Numele Lui, împartasind-o sa sporeasca bucuria Lui în tine.

Ce a ascuns frica mai face parte din tine. Iar de frica scapi luând parte la Ispasire. Spiritul Sfânt te va ajuta sa reinterpretezi tot ce consideri înfricosator si te va învata ca numai ce e iubitor e adevarat. Nu ai capacitatea sa distrugi adevarul, dar ai toata capacitatea sa îl accepti. El îti apartine deoarece, ca extensie a lui Dumnezeu, l-ai creat împreuna cu El. E al tau pentru ca face parte din tine, asa cum faci si tu parte din Dumnezeu pentru ca te-a creat. Nimic din ce e bun nu se poate pierde pentru ca vine de la Spiritul Sfânt, Vocea pentru creatie. Nimic din ce nu e bun nu a fost creat vreodata si, de aceea, nu poate fi protejat. Ispasirea e garantia sigurantei Împaratiei, iar uniunea Fiimii e protectia ei. Eul nu poate birui Împaratia pentru ca Fiimea e unita. În prezenta celor ce aud Chemarea la unire a Spiritului Sfânt, eul paleste si e desfacut.
Eul tine pentru el tot ce face si, de aceea, lucrul facut de el e fara vlaga. Existenta lui e neîmpartasita. Nu moare, ci nici nu s-a nascut. Nasterea fizica nu e un început, ci o continuare. Tot ce continua s-a nascut deja. Si va spori în masura în care esti dispus sa restitui partea nevindecata a mintii tale partii superioare, redând-o neîmpartita creatiei. Am venit sa îti dau temelia, ca propriile tale gânduri sa te poata face liber cu adevarat. Ai purtat povara ideilor neîmpartasite, care sunt prea slabe pentru a spori, dar, odata ce le-ai facut, nu ti-ai dat seama cum sa le desfaci. Nu îti poti anula de unul singur greselile trecute. Ele nu vor disparea din mintea ta fara Ispasire, un remediu pe care nu l-ai facut tu. Ispasirea trebuie înteleasa ca pur act de împartasire. Iata ce am vrut sa spun când am afirmat ca e posibil chiar si în lumea aceasta sa asculti o singura Voce. Daca faci parte din Dumnezeu si Fiimea este una, nu poti fi limitat la sinele pe care îl vede eul.
Fiecare gând de iubire detinut în orice parte a Fiimii apartine fiecarei parti. E împartasit fiind un gând de iubire. Împartasirea e modul de-a crea al lui Dumnezeu, si totodata al tau. Eul te poate tine în exil, departe de Împaratie, dar în Împaratie el nu are putere. Ideile ce tin de spirit nu parasesc mintea care le gândeste, si nici nu pot fi în conflict unele cu altele. Dar ideile ce tin de eu pot fi în conflict pentru ca au loc la diferite niveluri si includ, totodata, gânduri opuse la acelasi nivel. E imposibil sa împartasesti gânduri care se contrazic reciproc. Poti împartasi doar gândurile care tin de Dumnezeu si pe care El le tine pentru tine. Din ele e alcatuita Împaratia Cerului. Celelalte ramân cu tine pâna le reinterpreteaza Spiritul Sfânt în lumina Împaratiei, facându-le si pe ele demne de-a fi împartasite. Când sunt destul de purificate. El te lasa sa le dai. Decizia de-a le împartasi e purificarea lor.
Eu am auzit o singura Voce pentru ca am înteles ca nu pot ispasi numai pentru mine.
Ascultarea unei singure Voci implica decizia de-a O împartasi ca sa O poti auzi tu însuti. Mintea care era în mine e înca irezistibil de atrasa de fiecare minte creata de Dumnezeu, pentru ca întregimea lui Dumnezeu e întregimea Fiului Sau. Nu ti se poate face niciun rau si nu vrei sa îi arati fratelui tau decât întregimea ta. Arata-i ca nu îti poate face rau si nu îi pune nimic la socoteala, caci altfel ti-o pui la socoteala tie însuti. Iata semnificatia cuvintelor "întoarce si celalalt obraz".
Predarea se face în multe feluri, dar mai ales prin exemplu. Predarea trebuie sa vindece, caci e împartasirea de idei si recunoasterea ca a împartasi idei e totuna cu a le întari. Nu îmi pot uita nevoia de-a preda ce-am învatat, care s-a stârnit în mine din cauza ca am învatat. Te chem sa predai ce ai învatat, caci numai asa poti conta pe aceasta învatatura. Fa-o sa se poata conta pe ea în numele meu, pentru ca numele meu e Numele Fiului lui Dumnezeu. Ce am învatat îti dau de bunavoie, iar Mintea care era în mine se bucura când alegi sa o auzi.
Spiritul Sfânt ispaseste în noi toti desfacând, ridicând astfel povara pe care ti-ai pus-o în minte. Urmându-L pe El, esti condus înapoi la Dumnezeu, unde ti-e locul; si cum ti-ai putea gasi calea, daca nu luându-l cu tine pe fratele tau? Rolul meu în Ispasire nu e împlinit pâna nu iei parte la ea si nu o dai. Cum predai, asa vei învata. Nu te voi parasi, nici nu ma voi lepada de tine, caci sa ma lepad de tine ar însemna sa ma lepad de mine si de Dumnezeu Care m-a creat. Tu te lepezi de tine si de Dumnezeu daca te lepezi de oricare dintre fratii tai. Trebuie sa înveti sa îi vezi asa cum sunt si sa întelegi ca Îi apartin lui Dumnezeu, ca tine. Oare cum te-ai putea purta mai bine cu fratele tau, decât dându-I lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu?
Ispasirea îti da puterea unei minti vindecate, dar puterea de-a crea tine de Dumnezeu.
De aceea, cei ce au fost iertati trebuie sa se dedice în primul rând vindecarii pentru ca, odata ce au primit ideea de vindecare, trebuie sa o dea ca sa o aiba. Puterea deplina a creatiei nu se poate exprima cât timp e exclusa din Împaratie oricare dintre ideile lui Dumnezeu. Voia îngemanata a Fiimii e singurul creator care poate crea ca Tatal, caci numai cei completi pot gândi complet, iar gândirii lui Dumnezeu nu îi lipseste nimic. În tot ce gândesti altfel decât prin Spiritul Sfânt exista o lipsa.
Cum poti sa suferi tu, cel atât de sfânt? Tot trecutul tau, cu exceptia frumusetii sale, a disparut si nu a mai ramas decât o binecuvântare. Ti-am pastrat toate gesturile de bunatate si fiecare gând de iubire pe care le-ai avut vreodata. Le-am purificat de greselile ce ascundeau lumina lor si le-am pastrat pentru tine în deplina lor stralucire. Sunt ferite de distrugere si de vinovatie. Au venit de la Spiritul Sfânt din tine, si stim ca tot ce creeaza Dumnezeu e vesnic. Chiar poti sa pleci în pace caci te-am iubit ca pe mine însumi. Pleci cu binecuvântarea mea si pentru binecuvântarea mea. Pastreaz-o si împartaseste-o, sa fie mereu a noastra. Asez pacea lui Dumnezeu în inima ta si în mâinile tale, sa o tii si sa o împartasesti. Inima e pura sa o tina si mâinile, puternice sa o dea. Nu putem pierde. Judecata mea e ca întelepciunea lui Dumnezeu de puternica, în a Carui Inima si în ale Carui Mâini ne avem fiinta.
Copiii Lui linistiti sunt Fiii Lui binecuvântati. Gândurile lui Dumnezeu sunt cu tine.

Poate ca unele dintre conceptele noastre vor deveni mai clare si mai semnificative la nivel personal daca lamurim cum foloseste eul vinovatia. Eul are un scop, exact ca Spiritul Sfânt. Scopul eului e frica, pentru ca numai cei cuprinsi de frica pot fi egoisti. Logica eului e la fel de impecabila ca logica Spiritului Sfânt, caci mintea ta are la dispozitie mijloacele necesare sa fie de partea Cerului sau a pamântului, dupa preferinta. Dar, înca o data, aminteste-ti ca amândoua sunt în tine.
În Cer nu exista vinovatie, caci Împaratia se atinge prin Ispasire, care te elibereaza sa creezi. "Creezi" e un cuvânt potrivit aici pentru ca, odata ce Spiritul Sfânt desface ce ai facut, reziduul binecuvântat se reface si continua, asadar, sa creeze. Ce e binecuvântat cu adevarat nu poate stârni vinovatie si trebuie sa stârneasca bucurie. Asta îl face invulnerabil la eu pentru ca este de o pace inatacabila. E invulnerabil la perturbari pentru ca e întreg. Vinovatia e întotdeauna perturbanta. Tot ce da nastere la frica duce la divizare pentru ca se supune legii diviziunii. Daca eul e simbolul separarii, e totodata si simbolul vinovatiei. Vinovatia nu e numai ceva nedumnezeiesc. E simbolul atacului asupra lui Dumnezeu. Acesta e un concept total lipsit de înteles, desi nu pentru eu, dar sa nu subestimam puterea credintei eului în acesta. Tocmai din aceasta credinta vine de fapt toata vinovatia.
Eul e partea mintii care crede în diviziune. Oare cum ar putea sa se desprinda o parte din Dumnezeu fara sa creada ca ÎI ataca? Am vorbit mai înainte despre complexul autoritatii si am spus ca se bazeaza pe conceptul uzurparii puterii lui Dumnezeu. Eul crede ca asta ai facut tu, caci se crede a fi tu. Daca te identifici cu eul, nu poti sa nu te percepi vinovat. De câte ori reactionezi la eu, te vei simti vinovat si te vei teme de pedeapsa. Eul e literalmente un gând înspaimântator. Oricât de ridicola i s-ar parea unei minti sanatoase ideea atacarii lui Dumnezeu, nu uita ca eul nu e sanatos la minte. El reprezinta un sistem delirant, pentru care si vorbeste. Sa asculti vocea eului înseamna sa crezi ca e posibil sa Îl ataci pe Dumnezeu si ca o parte din El a fost smulsa de tine. Urmeaza apoi frica de o riposta venita din afara, caci severitatea vinovatiei e atât de acuta, încât trebuie sa fie proiectata.
Ce accepti în mintea ta are realitate pentru tine. Tocmai acceptarea ta îi confera realitate. Daca îti întronezi eul în minte, faptul ca îl lasi sa intre îl face realitatea ta. Caci mintea e în stare sa creeze realitate sau sa faca iluzii. Am spus mai înainte ca trebuie sa înveti sa gândesti cu Dumnezeu. A gândi cu El înseamna a gândi ca El. Asta da nastere la bucurie, si nu la vinovatie, pentru ca e ceva firesc. Vinovatia e un semn sigur ca felul în care gândesti e nefiresc. Gândirea nefireasca va fi însotita întotdeauna de vinovatie, pentru ca e credinta în pacat. Eul nu percepe pacatul ca o lipsa de iubire, ci ca un adevarat act de agresiune. Asta e o necesitate pentru supravietuirea eului pentru ca, de îndata ce consideri pacatul o lipsa, vei încerca automat sa îndrepti situatia. Si vei reusi. Eul o vede ca fatalitate, dar tu trebuie sa înveti sa o vezi ca libertate.
Mintea lipsita de vinovatie nu poate suferi. Sanatoasa fiind, mintea vindeca trupul pentru ca a fost vindecata ea. Mintea sanatoasa nu poate concepe boala pentru ca nu poate concepe sa atace pe nimeni si nimic. Am spus mai înainte ca boala e o forma de magie. Mai bine spus, e o forma de solutie magica. Eul crede ca, pedepsindu-se pe el, va atenua pedeapsa lui Dumnezeu. Dar chiar si în asta este arogant. Caci îi atribuie lui Dumnezeu o intentie punitiva si apoi preia intentia aceasta ca propriul lui prerogativ. El încearca sa uzurpe toate functiile lui Dumnezeu, dupa cum le percepe el, caci recunoaste ca se poate încrede numai într-o supunere totala.
Eul nu se poate opune legilor lui Dumnezeu, dupa cum nici tu nu poti, dar le poate interpreta în functie de ce vrea, dupa cum poti si tu. Iata de ce trebuie sa se raspunda la întrebarea: "Ce vrei?" Raspunzi la ea în fiece minut si secunda, si fiecare moment de decizie e o judecata care numai ineficace nu este. Efectele ei vor urma automat pâna la schimbarea deciziei. Aminteste-ti însa ca alternativele însesi sunt nealterabile. Spiritul Sfânt, ca eul, e o decizie. Si, împreuna, acopera toate optiunile pe care mintea le poate accepta si asculta. Spiritul Sfânt si eul sunt singurele optiuni care ti se ofera. Dumnezeu a creat-o pe una dintre ele si, de aceea, nu o poti eradica. Tu ai facut-o pe cealalta si, de aceea, o poti eradica. Numai ce creeaza Dumnezeu este ireversibil si neschimbator. Ce ai facut tu poate fi schimbat pentru ca, atunci când nu gândesti ca Dumnezeu, nu gândesti deloc de fapt. Ideile delirante nu sunt adevarate gânduri, desi poti crede în ele. Dar gresesti. Functia gândirii vine de la Dumnezeu si e în Dumnezeu. Ca parte a Gândirii Sale, tu nu poti gândi separat de El.
O gândire irationala e o gândire dezordonata. Dumnezeu Însusi îti ordoneaza gândirea pentru ca gândirea ta a fost creata de El. Sentimentele de vinovatie sunt întotdeauna un semn ca nu stii acest lucru. Ele demonstreaza, totodata, si credinta ta ca poti sa gândesti separat de Dumnezeu si ca vrei sa gândesti în felul acesta. Fiecare gând dezordonat e însotit de vinovatie la începuturile lui si se mentine prin vinovatie pe toata durata lui. Vinovatia e inevitabila pentru cei ce cred ca îsi ordoneaza propriile gânduri, si trebuie, de aceea, sa se supuna dictatelor acestora. Asta îi face sa se simta responsabili de greselile lor, fara a recunoaste ca, acceptând aceasta responsabilitate, reactioneaza în mod iresponsabil. Daca unica responsabilitate a facatorului de miracole e aceea de-a accepta Ispasirea pentru el - si te asigur ca asta si este -, atunci responsabilitatea pentru ce se ispaseste nu poate sa îti revina tie. Dilema nu poate fi rezolvata decât acceptând solutia desfacerii. Ai fi responsabil de toate efectele gândirii tale gresite daca nu s-ar putea desface. Rostul Ispasirii e acela de-a pastra trecutul doar într-o forma purificata. Daca accepti remediul la gândirea dezordonata, un remediu a carei eficacitate e mai presus de îndoiala, cum pot sa îi persiste simptomele?
Neîncetarea deciziei de-a ramâne separat e singurul motiv posibil pentru neîncetarea sentimentelor de vinovatie. Am mai spus asta înainte, dar nu am subliniat rezultatele distructive ale deciziei. Orice decizie a mintii va afecta atât comportamentul, cât si experienta. La ce vrei, te si astepti.
Nu e o idee deliranta. Mintea ta chiar îti face viitorul si îl va reda creatiei depline în orice moment daca accepta Ispasirea mai întâi. Ea însasi va reveni la creatie deplina în clipa în care a facut-o. Odata ce a renuntat la gândirea ei dezordonata, ordonarea corecta a gândirii devine foarte evidenta.

Dumnezeu, în cunoasterea Lui, nu asteapta, dar Împaratia Lui e vaduvita cât timp astepti tu. Toti Fiii lui Dumnezeu îti asteapta întoarcerea, dupa cum o astepti si tu pe a lor. Amânarea nu conteaza în vesnicie, dar e tragica în timp. Ai ales sa fii în timp, nu în vesnicie, si crezi, de aceea, ca esti în timp. Dar alegerea ta e libera si modificabila, deopotriva. Locul tau nu e în timp. Locul tau e doar în vesnicie, unde Dumnezeu Însusi te-a pus pentru totdeauna.
Sentimentele de vinovatie sunt pastratoarele timpului. Ele provoaca frica de riposta sau de abandon, asigurându-te astfel ca viitorul va fi ca trecutul. Asta e continuitatea eului. Ea îi da eului un fals sentiment de siguranta facându-l sa creada ca nu poti scapa de el. Dar poti si trebuie. Dumnezeu îti ofera, în schimb, continuitatea vesniciei. Când alegi sa faci acest schimb, vei înlocui simultan vinovatia cu bucuria, rautatea cu iubirea si durerea cu pacea. Rolul meu e doar acela de-a-ti descatusa vointa si de-a te pune în libertate. Eul tau nu poate accepta aceasta libertate si i se va opune în toate clipele posibile si în toate felurile posibile. Si, ca zamislitor al lui, recunosti ce poate face pentru ca tu i-ai dat puterea sa o faca.
Aminteste-ti mereu Împaratia si aminteste-ti ca tu, care faci parte din Împaratie, nu poti fi pierdut. Mintea care era în mine este în tine, caci Dumnezeu creeaza cu desavârsita nepartinire. Lasa Spiritul Sfânt sa îti aduca mereu aminte de nepartinirea Lui si lasa-ma sa te învat cum sa o împartasesti cu fratii tai. Oare cum altfel ti se poate da sansa sa ti-o revendici? Cele doua voci vorbesc simultan pentru doua interpretari diferite ale aceluiasi lucru; sau aproape simultan, caci eul vorbeste întotdeauna primul. Alte interpretari nu au fost necesare pâna nu s-a facut cea dintâi.
Eul pronunta sentinte, iar Spiritul Sfânt îi revoca decizia, asa cum o instanta superioara are puterea sa revoce deciziile unei instante inferioare în aceasta lume. Deciziile eului sunt mereu gresite, pentru ca au la baza greseala pe care au fost facute sa o sustina. Nimic din ce percepe eul nu e interpretat corect. Eul nu numai ca citeaza Scriptura pentru a servi propriilor lui scopuri, ci chiar interpreteaza Scriptura pentru a-i servi drept marturie. Biblia e un lucru înfricosator dupa judecata eului. Percepând-o înspaimântatoare, o interpreteaza cu teama. Temându-te, nu faci apel la Instanta Superioara, crezând ca si judecata ei ar fi în defavoarea ta.
Exista multe exemple care arata cât de amagitoare sunt interpretarile eului, dar câteva vor fi de-ajuns sa îti arate cum le poate reinterpreta Spiritul Sfânt în Propria Lui lumina.
"Ce vei semana, aceea vei si secera", în reinterpretarea Lui, înseamna ca vei cultiva în tine ce consideri ca merita sa cultivi. Faptul ca judeci ca merita face sa merite în ochii tai.
"A Mea este razbunarea, zice Domnul" e usor de reinterpretat daca îti amintesti ca ideile sporesc numai prin împartasire. Afirmatia subliniaza ca razbunarea nu poate fi împartasita. Da-o deci Spiritului Sfânt, Care o va desface în tine caci nu îsi are locul în mintea ta, ce face parte din Dumnezeu.
"Voi pedepsi pacatele parintilor pâna la al treilea si al patrulea neam", în interpretarea eului, e o afirmatie deosebit de cruda. Ea devine o simpla încercare de-a garanta supravietuirea eului însusi. Pentru Spiritul Sfânt, afirmatia înseamna ca, si în generatiile urmatoare, El va putea sa reinterpreteze ce au înteles gresit generatiile anterioare, eliberând astfel gândurile de capacitatea de-a produce frica.
"Cei rai vor pieri" devine o afirmare a Ispasirii, daca prin "vor pieri" se întelege "vor fi desfacuti". Fiecare gând lipsit de iubire trebuie desfacut, un cuvânt pe care eul nici macar nu îl poate întelege. Pentru eu, sa fii desfacut înseamna sa fii distrus. Eul nu va fi distrus pentru ca face parte din gândirea ta, dar - lipsit fiind de capacitatea de-a crea, deci de-a împartasi - va fi reinterpretat pentru a te elibera de frica. Partea mintii tale pe care ai dat-o eului se va întoarce pur si simplu în Împaratie, unde îsi are locul mintea ta întreaga. Poti amâna întregirea Împaratiei, dar nu poti introduce în ea conceptul de frica.
Nu trebuie sa te temi ca Instanta Superioara te va condamna. Ea va respinge pur si simplu acuzatiile ce ti se aduc. Unui copil de-al lui Dumnezeu nu i se pot aduce niciun fel de acuzatii, si fiecare marturie la existenta vinovatiei în creatiile lui Dumnezeu marturiseste strâmb împotriva lui Dumnezeu Însusi. Defera bucuros tot ce crezi Instantei Superioare a lui Dumnezeu, caci vorbeste pentru El si vorbeste, de aceea, adevarat. Ea va respinge acuzatiile ce ti se aduc, indiferent cu câta grija le-ai fi construit. Desi par incontestabile, nu tin în fata lui Dumnezeu. Spiritul Sfânt nu le va da ascultare, caci nu poate marturisi decât adevarat. Verdictul Lui va fi mereu "A Ta e Împaratia", caci El ti-a fost dat sa îti amintesti ce esti.
Când am spus "Eu, Lumina am venit în lume", am vrut sa spun ca am venit sa împartasesc lumina cu tine. Aminteste-ti referirea pe care am facut-o la oglinda întunecoasa a eului si mai aminteste-ti ca am spus: "Sa nu privesti în ea". Mai e adevarat ca de tine depinde unde te uiti sa te gasesti. Rabdarea pe care i-o arati fratelui tau este rabdarea pe care ti-o arati tie. Nu merita rabdare un copil de-a lui Dumnezeu?
Am avut nesfârsita rabdare cu tine pentru ca voia mea e cea a Tatalui nostru, de la Care am învatat nesfârsita rabdare. Vocea Lui a fost în mine dupa cum este în tine, îndemnând la rabdare fata de Fiime, în Numele Creatorului ei.
Trebuie sa înveti acum ca numai o rabdare nesfârsita produce efecte imediate. Iata cum se schimba timpul cu vesnicia. O rabdare nesfârsita face apel la o iubire nesfârsita si, producând rezultate acum, face timpul sa nu fie necesar. Am spus în repetate rânduri ca timpul e un instrument didactic care va fi desfiintat când nu va mai fi util. Spiritul Sfânt, Care vorbeste pentru Dumnezeu în timp, stie si El ca timpul e lipsit de înteles. Îti aduce aminte de acest lucru în fiecare clipa ce se scurge în timp, caci functia Lui speciala e aceea de-a te readuce în vesnicie si de-a ramâne pentru a-ti binecuvânta creatiile acolo. El e singura binecuvântare pe care o poti da cu adevarat, caci e binecuvântat cu adevarat. Deoarece Dumnezeu ti L-a dat de bunavoie, trebuie sa Îl dai cum L-ai primit.

Chiar crezi ca poti face o voce care sa o înabuse pe a lui Dumnezeu? Chiar crezi ca poti inventa un sistem de gândire care sa te separe de El? Chiar crezi ca îti poti croi siguranta si bucuria mai bine decât o poate face El? Nu trebuie sa fii nici precaut, nici neprecaut; nu trebuie decât sa Îi lasi Lui toate grijile tale, caci El are grija de tine. Tu esti grija Lui pentru ca te iubeste. Vocea Lui îti aminteste mereu ca toata speranta e a ta datorita grijii Lui. Nu poti alege sa fugi de grija ce ti-o poarta caci asta nu e Voia Lui, dar poti alege sa Îi accepti grija si sa folosesti puterea nesfârsita a grijii Lui fata de toti pe care i-a creat prin intermediul ei.
2. Au fost multi vindecatori care nu s-au vindecat pe ei însisi. Nu au mutat muntii prin credinta lor, de vreme ce credinta lor nu a fost întreaga. Unii dintre ei i-au vindecat pe bolnavi uneori, dar nu i-au înviat pe morti. Daca nu se vindeca pe el, vindecatorul nu poate crede ca miracolele nu au o ordine a dificultatii. El nu a învatat ca fiecare minte creata de Dumnezeu merita la fel de mult sa fie vindecata pentru ca Dumnezeu a creat-o întreaga. Ti se cere pur si simplu sa Îi restitui lui Dumnezeu mintea pe care a creat-o. Te roaga sa Îi dai doar ce ti-a dat, stiind ca asta te va vindeca. Sanatatea mintii este întregime, iar sanatatea mintii fratilor tai este a ta.
De ce ai da ascultare nesfârsitelor chemari demente care crezi ca ti se adreseaza, când poti sa stii ca Vocea pentru Dumnezeu e în tine? Dumnezeu ti-a încredintat Spiritul Sau si te roaga sa I-l încredintezi si tu pe al tau. Vrea sa îl tina în desavârsita pace, caci esti de o minte si de un spirit cu El.
Excluderea ta din Ispasire e ultima încercare disperata a eului de a-si apara propria existenta. Ea reflecta atât nevoia eului de-a separa, cât si dorinta ta de-a fi de partea separarii sale. Aceasta dorinta înseamna ca nu vrei sa fii vindecat.
Dar a venit momentul. Nu ti s-a cerut sa întocmesti tu însuti planul mântuirii caci, dupa cum am mai spus, remediul nu poate fi facut de tine. Dumnezeu Însusi ti-a dat Corectia desavârsita pentru tot ce ai facut în dezacord cu Voia Lui preasfânta. Eu îti fac planul Lui cât se poate de explicit, si îti voi spune ce rol ai în cadrul lui si cât de imperios este sa îl duci la îndeplinire. Dumnezeu plânge la "sacrificiul" copiilor Lui care I se cred pierduti.
De câte ori nu esti pe deplin voios, ai reactionat cu lipsa de iubire la una dintre creatiile lui Dumnezeu. Percepând asta ca "pacat", devii defensiv pentru ca te astepti la atac. Decizia de-a reactiona în acest fel îti apartine si poate, de aceea, sa fie desfacuta. Nu poate fi desfacuta prin pocainta în sens obisnuit, caci asta implica vinovatie. Daca îti îngadui sa te simti vinovat, vei consolida greseala în loc sa o lasi sa îti fie desfacuta.
Decizia nu poate sa fie dificila. E un lucru evident daca îti dai seama ca trebuie sa fi decis deja sa nu fii pe deplin voios de vreme ce te simti astfel. De aceea, primul pas în desfacere e acela de-a recunoaste ca ai decis gresit în mod activ, dar ca poti decide altfel, la fel de activ. Fii foarte ferm cu tine si mentine-te pe deplin constient de faptul ca procesul de desfacere, care nu vine de la tine, e cu toate acestea în tine caci l-a pus acolo Dumnezeu. Rolul tau e doar acela de a-ti readuce gândirea la punctul în care s-a facut greseala si de-a o deferi în pace Ispasirii. Spune-ti cât poti de sincer, amintindu-ti ca Spiritul Sfânt va raspunde pe deplin la cea mai mica invitatie din partea ta: