101 - Voia lui Dumnezeu pentru mine e deplina fericire.
Astăzi vom continua să abordăm tema fericirii. Ideea de astăzi este o idee cheie pentru înţelegerea a ceea ce înseamnă mântuire. Încă mai crezi că mântuirea cere suferinţă, drept canon pentru "păcatele" tale. Nu este aşa. Totuşi, eşti nevoit să gândeşti astfel cât timp crezi că păcatul este real, şi că Fiul lui Dumnezeu poate păcătui.
Dacă păcatul este real, atunci pedeapsa este îndreptăţită şi nu poate fi evitată. Atunci mântuirea nu poate fi dobândită decât prin suferinţă. Dacă păcatul este real, fericirea trebuie să fie o iluzie, căci nu pot fi amândouă adevărate. Cei păcătoşi certifică doar moartea şi durerea, căci aşa ceva şi solicită. Pentru că ei ştiu că asta îi aşteaptă, că îi va căuta şi găsi undeva, cândva, într-o formă sau alta, echilibrând conturile pe care i le datorează lui Dumnezeu. În teama lor, ar vrea să scape de El. Însă El îi va urmări, ei neavând scăpare. Dacă păcatul este adevărat, mântuirea trebuie să fie durere. Durerea este plata păcatului, iar suferinţa nu poate fi evitată dacă păcatul este real. Astfel, mântuirea trebuie să fie un lucru de temut, fiindcă ea va ucide, încetul cu încetul, luând totul înainte de a acorda favoarea binevenită a morţii unor victime ce sunt abia puţin mai mult decât oase, înainte ca mântuirea să fie potolită. Mânia ei este nemăsurată, nemiloasă, dar pe deplin justificată. Cine şi-ar căuta o atât de sălbatică pedeapsă? Cine nu ar fugi de mântuire, încercând în fel şi chip să înăbuşe Vocea care i-o oferă? De ce ar încerca s-o asculte şi să-I accepte propunerea? Dacă păcatul este real, propunerea ei este moarte, administrată într-o formă cruntă, pentru a fi pe măsura dorinţelor cumplite în care se naşte păcatul. Dacă păcatul este real, mântuirea a devenit duşmanul tău înverşunat, blestem al lui Dumnezeu aruncat asupra ta, cel care I-a răstignit Fiul.
Ai nevoie de perioadele de exersare de astăzi. Exerciţiile te învaţă că păcatul nu este real, că tot ceea ce crezi că trebuie să vină ca urmare a păcatului nu se va întâmpla niciodată, pentru că nu are nici o cauză. Acceptă ispăşirea cu o minte deschisă, care nu se mai complace în credinţa muribundă că ai făcut un diavol din Fiul lui Dumnezeu. Nu există păcat. Vom exersa acest gând cât se poate mai des astăzi, deoarece el constituie baza pentru ideea zilei.
Voia lui Dumnezeu pentru tine e deplina fericire, deoarece nu există păcat, iar suferinţa este lipsită de cauză. Bucuria este îndreptăţită, iar durerea nu este altceva decât semnul că te-ai înţeles pe tine însuţi greşit. Nu te teme de Voia lui Dumnezeu. Mai degrabă apleacă-te către ea cu încrederea că te va elibera de toate consecinţele pe care păcatul le-a ţesut într-o plăsmuire halucinantă.
Spune:
"Voia lui Dumnezeu pentru mine e deplina fericire. Nu există păcat, nu are consecinţe."
Astfel ar trebui să-ţi începi perioadele de exersare, şi să încerci apoi din nou să găseşti bucuria pe care aceste gânduri o vor oferi minţii tale.
Dăruieşte aceste cinci minute cu dragă inimă, pentru a înlătura povara grea cu care te încarci prin credinţa dementă că păcatul este real. Te-ai aşternut la drumul libertăţii, iar acum ideea de astăzi îţi dă aripi şi speranţă de a ajunge mai repede la ţelul care te aşteaptă: pacea. Nu există păcat. Reţine aceasta astăzi, şi spuneţi cât de des posibil:
"Voia lui Dumnezeu pentru mine e deplina fericire. Acesta este adevărul, fiindcă nu există păcat."