Maestrul si ucenicul

[cata1241]

Ucenicul: Maestre, eu vreau sa fac lumea un loc mai bun, sa schimb lumea in bine!
Maestrul: Ce te retine, tinere ucenic?
Ucenicul: Maestre, este greu sa schimbi oamenii, ei sunt atat de diferiti si fiecare vrea sa obtina ceva in viata, viata a devenit o lupta pentru supravietuire...
Maestrul: Totusi, ce te retine, tinere ucenic?
Ucenicul: Pentru a schimba lumea, ai nevoie de bani, de putere, de infuenta, trebuie sa fii popular, astfel incat ceea ce spui si faci tu, sa fie un exemplu pentru celalalt.
Maestrul: Tinere ucenic, ce te retine?
Ucenicul: Maestre, nu inteleg ce vreti sa spuneti...
Maestrul: Ce te retine sa fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume?

- Maestre, ce este fericirea?
- Cand iti e foarte sete si primesti un pahar cu apa, acela e fericire.
Cand vrei foarte mult sa cunosti ceva si apoi afli cu certitudine adevarul, e fericire.

- Dar bucuria ce este maestre?
- Bucuria este exprimarea fericirii.

- Maestre, ce este iadul si raiul?
- Iadul este doar un cosmar; e "viata" mortii (paradoxul indica spre adevar).
Raiul este viata vietii.

- Dar moartea ce este?
- Moartea e trezirea din vis in alt vis.
- Dar visul ce este?
- Visul e lumea, e gand (Gandesc, deci visez).
- Si, viata ce este?
- Viata este Visatorul.

- E suficient. Cuget la astea, ma observ si am incredere ca Adevarul mi-se reveleaza din Sine.

- Maestre, Ce este destinul?
- Ceva care e atras de ceea ce esti. Ceea ce esti atrage ceea ce se numeste destn.
- Aveti un sfat pentru un tanar ca mine?
- Tine minte, soarta rea poate veni din cuvintele tale, iar cea buna din tacerea ta.