Senzatia de deformare a trupului in timpul meditatiei

[cata1241]

Marplo, ai avut vreodata senzatia, in timp ce meditai, ca trupul tau, fie devine foarte mare, infinit de mare, fie devine foarte mic, infinit de mic? Astfel, daca totusi continui sa meditezi si nu te lasi invins de teama creata de aceasta senzatie, ea dispare la fel cum apare, treptat.

Totul incepe prin a simti cum membrele tale, in special, apoi tot trupul, devine din ce in ce mai mare sau din ce in ce mai mic, astfel incat la un moment dat nu te mai identifici cu trupul tau, ci cu ceva foarte, foarte mare sau foarte, foarte mic.
Pentru ati face o idee, imagineaza-ti ca te afli in spatiu, intr-un anumit punct, si din acest punct, privesti totul in jurul tau, cu alte cuvinte, privesti infinitul, dar dupa o vreme, realizezi ca tot ceea ce vezi, esti defapt TU, insa te privesti dintr-un anumit punct.

Mai vreau sa adaug ca indiferent de ceea ce simti, fie ca percepi o crestere sau o micsorare, te duci catre infinit, cu alte cuvinte, esti mult mai mare decat tot ceea ce poti percepe in viata de zi cu zi.

Am avut o senzatie similara, prin faptul ca-mi percep corpul (dar nu ca ceva separat) si cele din jurul lui dintr-un loc exterior, ca si cum ma vad (sau ma stiu cu tot ce e) de deasupra. Ca si cum Clipa (sau Mintea) isi vede locul. Dar mintea nu rezista prea mult acestei trairi.