Forum

Calea cea îngustă

Dumnezeu i-a avertizat pe oameni de iminenţa unui cutremur care va înghiţi toate apele pământului. Apele care vor ieşi ulterior la suprafaţă nu vor fi potabile, aşa că oamenii care le vor bea vor înnebuni.
Singurul care l-a luat în serios pe Dumnezeu a fost Profetul. Acesta şi-a făcut provizii de apă în peştera în care trăia, care să-i ajungă până la moarte.
Aşa cum era de aşteptat, cutremurul s-a produs, apa a dispărut, fiind înlocuită de o apă nouă, care a invadat râurile şi lacurile. Câteva luni mai târziu, Profetul a coborât la câmpie. Într-adevăr, oamenii înnebuniseră. Ei l-au atacat pe Profet, convinşi că nu ei, ci el era nebun.
De aceea, Profetul s-a întors în munţii săi, fericit că a apucat să facă economii de apă. Nu şi-a putut suporta însă singurătatea, aşa că a coborât din nou la câmpie. Oamenii l-au respins din nou, căci nu mai semăna deloc cu ei.
Nefericit, Profetul a cedat. A aruncat rezervele de apă pe care le mai avea şi a băut din apa cea nouă. A devenit la fel ca ceilalţi oameni, care l-au acceptat în sfârşit ca fiind unul de-al lor.

- Calea către Adevăr este îngustă şi anevoioasă. Nu poţi călători pe ea decât singur.

Contractul din vis

La ora 9.00 dimineaţa, Nasruddin dormea încă. Soarele era sus pe cer, păsările ciripeau, iar
micul dejun începea să se răcească; de aceea, soţia sa s-a decis să îl trezească.
Mulla s-a trezit furios:
- Ce ţi-a venit să mă scoli tocmai acum din somn? a strigat el.
- Păi, i-a răspuns soţia, soarele este sus pe cer, păsările ciripesc, iar micul dejun începe să se
răcească.
- La naiba cu micul dejun! a urlat Mulla. Tocmai eram pe punctul de a semna un contract în valoare
de o tonă de aur!
După care şi-a închis la loc ochii, în speranţa că îşi va regăsi visul şi tona de aur.

- În realitate, visul său avusese o altă turnură. Se făcea că Nasruddin a încheiat un contract
fraudulos, iar partenerul său de afaceri era un tiran.
Încercând să îşi regăsească visul, el avea acum ocazia să devină un sfânt, cu condiţia să nu
mai încerce să-şi înşele partenerul.
Pe de altă parte, dacă se lupta să-i elibereze pe oameni de sub opresiunea tiranului, ar fi putut
deveni un erou.
Dacă ar fi realizat că visează chiar în mijlocul visului, ar fi atins iluminarea.

- Voi vă consideraţi sfinţi sau eroi, dar în realitate nu v-aţi trezit încă din somn.

Pescarul multumit

Industriaşul a descoperit că lângă şalupa lui luxoasă se afla un pescar, nefacand nimic.
- De ce nu eşti în larg, să pescuieşti? l-a întrebat el.
- Pentru că am prins suficient peşte pentru astăzi.
- De ce nu prinzi mai mult?
- De ce aş face-o?
- Ca să câştigi mai mulţi bani. În acest fel, îţi vei putea cumpăra un motor pentru barca ta, vei putea merge mai departe şi vei prinde astfel mai mult peşte. Vei obţine astfel şi mai mulţi bani, cu care îţi vei putea cumpăra o plasă de pescuit, cu care vei obţine şi mai mulţi bani. În curând, vei putea să-ţi permiţi o a doua barcă… ba chiar o întreagă flotilă. Şi astfel, ai putea ajunge la fel de bogat ca şi mine.
- Şi mai departe, ce se va întâmpla?
- Atunci te vei putea bucura de viaţă.
- Dar ce crezi că fac acum?

Ce v-ar plăcea mai mult: o avere sau capacitatea de a vă bucura de viaţă?

Meditare
Maestrul a început să râcâie cu o cărămidă podeaua camerei în care medita discipolul. La început, discipolul a fost chiar mulţumit, convins că Maestrul îi testează puterea de concentrare. Când zgomotul a devenit insuportabil, el a izbucnit însă:
- Ce, Doamne iartă-mă, faci? Nu vezi că meditez?
- Şlefuiesc această cărămidă, ca să fac o oglindă din ea, i-a răspuns Maestrul.
- Eşti nebun? Cum poţi face o oglindă dintr-o cărămidă?
- În nici un caz nu sunt mai nebun ca tine! Cum poate egoul să mediteze?

Cautare si Privire

- Nu îl căutaţi pe Dumnezeu, le-a spus Maestrul. Doar căutaţi, şi totul vi se va revela.
- Dar cum trebuie să căutăm?
- Atunci când priviţi ceva, uitaţi-vă numai la ceea ce este, fara considera dinainte ca stiti ce este, sau sa ganditi altceva.

Usor de spus, greu de facut; dar prin exersare orice greu devine usor.

Credinta

Guvernatorul s-a oprit din călătoria sa pentru a-i aduce un omagiu Maestrului.
- Afacerile de stat nu-mi permit să ascult o disertaţie prea lungă, i s-a adresat el. ai putea reda esenţa credintei într-un singur paragraf, pentru un om ocupat ca mine?
- Pentru Înălţimea Voastră, am s-o exprim într-un singur cuvânt.
- Incredibil! Şi care este acel cuvânt neobişnuit??
- Tăcerea.
- Dar care este calea către această tăcere?
- Meditaţia.
- Şi ce este această meditaţie, dacă îmi permiţi să întreb?
- Tăcerea.

Creştinul

Din păcate, în viaţa mea au existat o sumedenie de ghizi spirituali care au insistat să mă ajute.
Mi-au băgat în cap învăţăturile cu atâta insistenţă încât am ajuns să nu-ţi mai aud vocea decât cu mare greutate. Nu m-am gândit niciodată că Tu însuţi ai putea fi maestrul meu, căci ei mi-au repetat continuu: "Noi suntem singurii tăi ghizi. Cine ne ascultă pe noi, îl ascultă pe El".
Nu ei sunt însă de condamnat, ci eu. Căci mi-a lipsit fermitatea de a-i reduce la tăcere, curajul de a descoperi singur, răbdarea de a aştepta momentul potrivit şi încrederea că odată, când mă voi aştepta mai puţin, Tu vei rupe tăcerea şi mi te vei revela.

Doamne, eu sunt mulţumit, chiar dacă am auzit de Tine la mâna a doua: din Scripturi şi de la sfinţi, de la predicatori şi de la preoţi. Aş dori să pot spune şi eu: "Acum nu mai cred pentru că aşa mi-aţi spus voi, pentru că L-am auzit chiar pe El".

Vigilenţă si Prezenţă

- Pot face ceva pentru a deveni iluminat?
- Nu poţi face nimic, la fel cum nu poţi sili soarele să răsară dimineaţa.
- Atunci, la ce bun toate exerciţiile spirituale pe care le recomanzi?
- Ca să mă asigur că nu o să adormi atunci când răsare soarele.

- Unde trebuie să caut Iluminarea?
- Aici.
- Când se va petrece ea?
- Se petrece chiar acum.
- Atunci de ce nu o experimentez?
- Pentru că nu eşti atent.
- La ce ar trebui să fiu atent?
- La nimic, doar să fii atent.
- La ce?
- La orice îţi iese în faţa ochilor.
- Trebuie să privesc într-un fel anume?
- Nu. Este suficient să priveşti în mod obişnuit.
- Dar nu privesc întotdeauna în mod obişnuit?
- Nu.
- Cum adică?
- Ca să priveşti, trebuie să fii de faţă. De regulă, tu eşti cu mintea altundeva.

Proiectia Vederii

- De ce toată lumea de aici este atât de fericită, cu excepţia mea?
- Pentru că ei au învăţat să vadă frumuseţea şi bunătatea pretutindeni, i-a răspuns Maestrul.
- Dar eu de ce nu văd frumuseţea şi bunătatea pretutindeni?
- Pentru că nu poţi vedea în afară ceea ce nu vezi înlăuntrul tău.

Intelegand

- Cum aş putea să ajut lumea?
- Înţelegând-o, a răspuns Maestrul.
- Şi cum o pot înţelege?
- Îndepărtându-te de ea.
- Atunci, cum aş mai putea ajuta umanitatea?
- Înţelegându-te pe tine însuţi.

Natura

Un conferenţiar explica odată cum o mică parte din totalitatea sumelor cheltuite pe armament ar putea rezolva toate problemele materiale cu care se confruntă umanitatea.
După conferinţă, reacţia naturală a discipolilor a fost să întrebe:
- De ce sunt oamenii atât de proşti?
- Deoarece, a răspuns cu gravitate Maestrul, ei au învăţat să citească în cărţile tipărite, uitând arta de a citi cărţile netipărite.
- Dă-ne un exemplu de carte netipărită.
Dar Maestrul a refuzat să dea un asemenea exemplu.
Într-o zi, văzând insistenţele lor, el le-a spus:
- Cântecele păsărilor, zumzetul insectelor, toate acestea clamează cu voce tare Adevărul. Florile şi firele de iarbă vă arată calea. Ascultaţi! Priviţi! Acesta este modul corect de a citi!

Sa-ti amintesti cine esti

O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată, ea s-a simţit ridicată la cer şi s-a trezit în faţa Scaunului Judecăţii de Apoi.
- Cine eşti? a întrebat-o o Voce.
- Sunt soţia primarului, a răspuns ea.
- Nu te-am întrebat a cui soţie eşti, ci cine eşti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am întrebat a cui mamă eşti, ci cine eşti tu.
- Sunt învăţătoare.
- Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine eşti tu.
Şi dialogul a continuat în acelaşi fel. Orice ar fi răspuns femeia, cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea: "Cine eşti tu?"
- Sunt creştină.
- Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine eşti tu.
- Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi şi le-am dat de pomană celor sărmani.
- Nu te-am întrebat ce ai făcut, ci cine eşti tu.
în mod evident, ea nu a trecut de examen, căci a fost trimisă înapoi pe pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Şi astfel, întreaga ei viaţă s-a schimbat.

- Datoria voastră este să fiţi. Nu să fiţi cineva, nici să nu fiţi nimic; nu să fiţi cutare sau sa faci ceva anume - căci aşa deveniţi condiţionaţi, ci pur şi simplu să fiţi.