Forum

Picătură de cerneală, am căzut pe coala ta,
Într-o noapte gri de vară, când arșiţa ne topea
Te-ai uitat zâmbind la mine, ca un însetat de vers
Zilele curgeau în rime, cu noi doi prin Univers.

Dimineaţa totdeauna, îţi zâmbeam din călimară,
Seara iarăși m-așezam, pe peniţa ta ușoară
Fără să mă-mpotrivesc, eram picătură sfântă,
Dintr-o călimară neagră, poezie ce cuvântă.

Calimara parcă plânge, că am evadat din ea
Versul mă îmbrăţișează, când adorm pe coala-nea
Și-alergând mereu prin viaţă, ca un toc neînţeles
Mă tot picur pe hârtie, transformându-mă în vers.