Forum

A fi sau a nu fi
Nu este o dilemă pentru mine.
Să renunț la tot
Nu este mare lucru.
Să fiu inconștient de minunile
Care există în mine –
ACEASTA – da –
Este curată nebunie!

Această căutare este binecuvântată;
căutarea ta distruge obstacolele pe Calea
către Dumnezeu.
Căutarea ta este cheia a ceea ce cauți,
această căutare este armata ta și
victoria stindardului tău.

Aceasta este iubirea: să zbori spre un tainic cer,
să faci să cadă o sută de valuri
în fiece moment.
La început să lași viața să meargă înainte
La sfârșit să faci un pas fără să pășești.
Să privești această lume ca fiind invizibilă,
și să ignori ceea ce doar pare a fi Sinele.

Această lume este visul celui care
visează:
el își imaginează că este etern.
Până când apariția morții îl trezește
și se regăsește eliberat de
întunericul iluziei
și de greșeală.
Apoi văzndu-și casa sa eternă,
va râde de suferințele pe care le-a
îndurat.
Semnele lui sunt în inimă
în afară sunt doar semnele semnelor.
Adevăratele grădini și livezi sunt în inima
sufletului;
Imaginea exterioară este ca o reflexie
într-o apă curgătoare…
Adevăratele grădini și fructe sunt în
inimă.
Această lume exterioară reflectă
frumusețea lor.

Acest loc este un vis,
Numai cel care doarme îl consideră real.

Ai venit la noi dintr-o altă lume,
De dincolo de stele și de vidul spațiului,
Transcendent, pur, de o inimaginabilă frumusețe.
Aducând cu Tine esența iubirii.

Tu transformi tot ceea ce este atins de Tine,
Grijile lumești, problemele și supărările
Se dizolvă toate în prezența Ta,
Aducând bucurie guvernatorului și celui guvernat,
Regelui și cerșetorului.

Tu ne copleșești cu grația Ta.
Toate relele se transformă în lucruri bune,
Tu ești stăpânul sufletelor noastre,
Tu aprinzi focul iubirii,
Pe pământ și în cer, în inima și sufletul fiecărei finite.

Prin iubirea Ta
Existența și nonexistența se contopesc,
Toate contrariile se unesc,
Tot ceea ce este profane devine din nou sacru.

Când compasiunea îmi umple inima,
Liberă de toate dorințele,
Sunt tăcut ca pământul.
Tăcerea mea răspândește ecouri de tunet
În întregul univers.

Când pieptul ți se eliberează de eul tău limitat
Îți zărești persoana iubită fără vârstă, fară timp.
Nu te poți vedea pe tine însuți fără o oglindă.
Privește la persoana iubită. Ea este cea mai strălucitoare oglindă.

Când un bărbat și o femeie devin unu,
acel ”unu” ești Tu.
Și când acel ”unu” este distrus, acolo ești tot Tu.

Unde este acest ”noi” și acest ”eu”?
Împreună cu Preaiubitul.
Tu ai făcut și acest ”noi” și acest ”eu”
ca să joci jocul pețitului cu tine însuți;
toate ale ”tale” și toate ale ”mele” puteau deveni
un singur suflet
și în final duse în cel Preaiubit.

Această fiinţa umană este o casă de oaspeţi:

În fiecare dimineaţă, un nou venit.
O bucurie, o întristare, o josnicie,
O priză de conştiintţă trecătoare, toate apar
Precum un oaspete neaşteptat.

Întâmpină-i şi bucura-i pe toţi!
Chiar dacă sunt un grup de regrete,
Ce-ţi zguduie violent casa golită de mobilă.
Totuşi, tratează onorabil fiecare oaspete.
El te poate conduce spre o nouă încântare.
Gândul întunecat, ruşinea, răutatea,
Întâmpină-le la uşă râzând,
Şi invită-le înăuntru.

Fii recunoscător oricărui oaspete ce vine,
Căci fiecare a fost trimis
Ca un ghid de dincolo.

Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;

Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.

Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,

Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

Facerea de bine e vânatul şi prada oamenilor buni,
Un om bun caută în lume durerea să o lecuiască.
Acolo undei-i suferinţă, negreşit se va afla şi leacul
Acolo unde-i sărăcie, negreşit va veni şi alinarea.

Nu căuta apă, doar arată că ţi-e sete,
Şi apa va ţâşni pretutindeni în jurul tău.
Fie s-auzi cuvintele: "Domnul le dă de băut"
Fii însetat! Domnul ştie de ce ai trebuinţă.
Cauţi apa îndurării? Nu-ţi ascunde amărăciunea,
Şi te vei îmbăta cu-a milosteniei licoare.
În cele din urmă, îndurarea atrage după sine îndurarea.
De aceea, fiule, îndurător să te arăţi cu toţi!

De nu poţi călători singur până la Ka΄ba,
Arată-i Alinătorului neputinţa ta.
Plânsetele şi suspinele sunt un mijloc sigur,
Iar Atotputernicul este o doică pricepută.

Mama şi cu doica îşi văd de treburile lor,
Până ce copilul se-apucă să scâncească.
Şi în tine sădit-a Domnul nevoi de copilaş;
Când pruncii-încep să plângă, li se aduce lapte;
Şi Domnul zis-a: "Strigă-mă"; nu te sfii să plângi,
Şi laptele iubirii ce Ţi-o poartă va izbucni în clocot.

Singur El are dreptul de a frâge,
căci singur El are puterea de a repara.

Acela care știe cum să asambleze,
știe cum să dezmembreze.

Orice ar vinde, El cumpără
ceva mai bun în schimb.

El lasă casa în ruină,
apoi într-o clipă
o face mai locuibilă ca înainte.