Forum

Un simplu act de atenție datorita auto-observației, poate schimba starea ta interioara; poziția ta intru tine si te poate aduce într-o poziție mai buna in viată.
Știi multe de a fii in locul corect sau greșit in viață, dar foarte puțin despre a fii in locul corect sau greșit in sinele tău.
Dar adu-ți aminte! Sinele este chiar cauza si cu mult mai important decât exteriorul.
Nu te poți aștepta sa faci decizia corecta când ești in locul greșit in sinele tău, când nivelul tău de atenție este zero.
Când ești într-un loc rău, îngust, nefast in sinele tău, lumea care tu însuți ti-o proiectezi devine mai rece, densa, groasa, grea.
O economie cantitativa este bazata pe calculații, programe, planuri si matematica; si matematica nu poate avea de- a face cu calități ci doar cu cantități. Daca trăiești într-un univers cantitativ, nimic nu este posibil pentru tine - nici schimbare, nici transformare, pentru ca transformarea este o chestiune de calitate.
Viața poate fi transformată doar prin schimbarea visului tău – adică, prin transformarea a ceva de mai jos in ceva mai înalt.
Un om obișnuit, un om-mașină este o funcție a naturii-mașină, ghidat de natura si obedient naturii.
Un om al scolii începe sa muncească într-o direcție diferita, întoarce cu susul in jos propria-si viziune.
Un om al integrității, o persoana înțelegătoare, conține viață, si prin Voința descoperita poate muta munți in lumea evenimentelor.
Un om obișnuit vede totul ca opus – un nivel mai înalt de integritate vede toate pârțile unei întrebări simultan.
In economia calitativa, cantitatea efortului depus este nefolositor in comparație cu calitatea efortului.
Poziția ta si rolul in viață sunt determinate de calitatea propriei persoane.

O falsa, negativa asociație despre bani ar putea șterge toate abilitățile tale de a avea succes in orice domeniu in viață. Nu vei reuși niciodată sa te ridici deasupra unui anumit nivel de câștiguri sau sa ai succes financiar, daca adânc înăuntrul tău asociezi a avea bani cu lăcomie sau cu a fi judecat, sau sa fi stresat, sau cu imoralitatea sau lipsa de etici sau spiritualitate.

Te-au lăsat sa crezi daca iți dorești ceva destul de lung si destul de mult, mai devreme sau mai târziu , o vei realiza. Te-au lăsat sa crezi ca după ce ai plătit prețul si observat legile necesare, obiectul ambiției tale va fi într-o zi al tău. Te-au învățat sa crezi ca un individual de succes trebuie sa își vizualizeze succesul cu mult înainte sa devina realitate. Te-au lăsat sa crezi ca atenția constanta si dedicata obiectivului ales pentru tine, este singura formula pentru succes. Dar tine minte! Credințe, speranțe, așteptări si dorințe sunt toate in timp, si in timp nimic real nu poate fi realizat. Ceea ce tu numești succes, victorie, fericire, adevăr sau chiar putere financiara, poate fi produsa si eliberata doar in acest Acum, de cel mai real lucru care îl posezi:
Arta Visarii – cea mai practica metoda de a atinge ținta, câștiga toate luptele, depășii toate limitele si atinge neconceputul.

In prim-planul noului mileniu, rasa umana este încă o specie in tranziție intre trecut si viitor. Sub multe aspecte este la începutul conștiinței. Aceasta umanitate bătrâna are o psihologie învechita bazata pe o logica conflictuală, raționalitatea sa este armata si operează doar prin jocul opuselor, si civilizația sa este încă produsul războiului si unui spirit prădător. Chiar și știința este produsul juxtapunerii de concepte antagoniste: bun si rău (etica), frumusețe si urâțenie (estetica), adevăr si falsitate etc.

Atâta timp cat omenirea rămâne o specie conflictuala – victima fricii si durerii, sărăcia este economie, si crima este economie. Sărăcia si crima din vaste regiuni ale lumii va continua perpetuu pana când motivul omului rămâne armat, pana antagoniștii cum sunt sărăcia si bogăția vor continua sa se lupte intre ei, nu în lume ci în conștiința fiecărui om împreună cu binele si răul, durerea si plăcerea, frica și iubirea.

Economia este o metoda de gândire. Economia este reflexia modului nostru de gândire si simțire, a convingerilor noastre si a sistemului nostru de valori.

Atâta timp cât psihologie omului rămâne bolnavă, atunci războiul, sărăcia, crima si durerea vor continua sa fie mari stâlpi ai economiei lumii. Pentru acest motiv exista o economie a bolii așa cum este o economie a războiului si o economie a sărăciei. Legiuni de oameni tineri pregătiți in școli fără dragoste si fără libertate, se adaugă si ei la aceasta armata trista de adulți si perpetuează profesiile si rolurile disponibile într-o economie alimentată de durere și frică.

Gânditul este destinul. De modul nostru de gândire si simțire ne-am urzit destinul pana acum. Acum, daca suntem capabili sa gândim într-un nou mod, atunci avem puterea sa schimbam viitorul. Si mai mult putem schimba economia si destinul financiar al unei tari întregi.
Toate școlile si toate universitățile din lume perpetuează modul vechi de a gândi. Ei sunt paznici modului vechi de a gândi si simți al omenirii, a cărui element pivot este ideea ca moarte este ne neevitat.
Crezarea si crearea sunt unul si același lucru divizat doar de timp. Orice vad este creația credinței mele. A crede înseamnă a crea.

C+t=R Credința + timp = Realitate (Viată sau lume)

Daca nimic altceva nu ne omoară înainte, atunci ideea ca moarta este inevitabila va reuși. Asta explica cum încă astăzi o mare parte din economie este produsul industriei morții.

Raționalitatea omului este înarmata. Logica sa este conflictuala. Psihologia sa este incompleta.
Pentru acest motiv economia noastră este încă o activitate primitiva daca nu chiar criminala. Veche umanitate cunoaște doar sa câștige profit din divizare, nenorocirile si fricțiunea dintre contrarii. Imense mașinării precum războaie, genocide si sărăcie împinse de distrugere oarba, egoism si vanitate au fost, până acum, singura metoda cunoscuta de om si civilizație sa meargă spre niveluri mai ridicate de progres si prosperitate economica. Doar uitate la economiile tarilor învinse, aproape in totalitate distruse de al doilea război mondial: Germania, Japonia si Italia. Inconștient dar periodic, omenirea pornește mecanismul distructiv pentru a merge înainte. Nu cunoaște alta modalitate.

Economia viitorului, o economie a bunăstării trebuie sa fie creata de oameni care iubesc, de visători. Pentru a lupta si câștiga sărăciei din lume, trebuie sa facem abundenta inteligenta noastră, sa hrănim si sa elevam ființa noastră. Sărăcia si crima sunt boli ale ființei. Individul trebuie răsturnat: trebuie sa își elibereze psihologia de gânditul conflictual, emoții negative, în special de îndoieli si frica si conștiința din sărăcie. Aceasta este revoluția individuala, o revoluție a ființei. Cea mai mica creștere in nivelul ființei tale muta munți in lumea economiei si finanțelor, poate elimina sărăcia istorica a națiunilor și întregi civilizații, și poate conduce erele războiului si fricii către pace.

O noua specie, complet transformata va apărea pe scena. Un nou om, „omul vertical”, este omul care a distrus vortexul psihologic si modurile vechi de gândire care au încarcerat vechea umanitate. Noul om are o psihologie completa, libera de conflicte si care nu vede doar prin contrarii dar vede realitatea compusa din diferite straturi, nivelurile ființei. Rolul central pe care educația îl va avea in noua era a omului trebuie sa fie adâncită si asta este vital supraviețuirii si evoluției civilizației noastre. Noi scoli si universități care sunt capabile sa exprime un sistem vital de idei pentru a pregăti aceasta noua specie, o clasa guvernanta libera de conflict, oameni de afaceri si manageri capabili să redefinească conceptele centrale in jurul eticii, economiei si spiritualității, o generație de lideri care sunt capabili sa armonizeze aparentele antagonisme ale timpului: economie si etica, acțiunea si contemplarea, putere financiara si dragoste.

Scoli speciale si universități noi sunt necesare. Prima sarcina a lor este sa predea revoluția ființei si la centrul atenției lor si la vârful priorităților lor trebuie sa fie individul. Sămânța rezida in ființa individualului. Trebuie sa pornim dinăuntru. Este un proces din interior spre exterior la fel ca vindecarea unei răni.
Toate celelalte revoluții din istorie au eșuat. Adevărata transformare, soluția problemelor milenare a omului poate fi doar produsul unei revoluții mintale. Trebuie sa gândim diferit.
Cine comite o crima sau este sărac are o viziune distorsionata a lumii. El crede ca lumea externa îl poate face bogat si fericit dar adevărul este ca lumea si toate evenimentele sale nu sunt decât efectul, consecința, umbra ființei. Lumea este proiecția modului nostru de gândire si economie este reflexia valorilor si ideilor noastre.

Cel care nu da atenție ființei sale nu va putea prospera dar este destinat sa își piardă bunurile, tot ce are dar și tot ce doar „crede” că are.
Omul este făcut din straturi. El poate produce falsitate si durere la fel cum produce adevăr, frumusețe si bunătate. Trebuie sa-l învățam cum sa își aducă propria unicitate pe care lumea ca o consecința o va reflecta.
Doar individul poate schimba societatea. Revoluția este pur individuala deci este individul care trebuie sa înțeleagă, armonizeze si balanseze ființa sa.
ESE este dedicat individului, intelectului său si preparării umanitare, care-l pune la centrul fiecărei activități. ESE învață Revoluția Individuala si este dedicată pregătirii oamenilor care au omis din ființa lor egoismul, conflictul, sărăcia, prejudiciul si chiar ideea ca moartea este inevitabila. Este pentru aceste motive ca vor putea atrage și crea avere.

Omul este gata – inteligenta si dragostea sunt deja înăuntru. Este vizibil in fiecare student. Școala nu adaugă nimic, decât sa aducă la lumina originalitatea lor, si frumusețea unicității lor. Pentru acest motiv nu este nevoie de învățături externe. Rădăcina „educației” este „să scoți” : Ex-duco.
Acesta trebuie sa fie principalul principiu pentru o scoală a libertății, a autocunoașterii... o școală a integrității. Școala viitorului trebuie sa elimine mai mult decât sa adauge. Sa elimine structuri vechi, concepte ruginite, idei învechite, sa abandoneze noțiuni preconcepute, sentimente false, frici imaginare si identificare, sa distrugă emoții negative, gânduri distrugătoare si certitudinea morții care a fost însămânțată in fiecare om din copilărie.

Încearcă să păstrezi cel mai mare gând al tău. Pentru cat timp îl poți tine? Asta e măsura ființei tale, a responsabilității tale interioare, și extern, a destinului tău financiar.

Daca ar fi sa găsești un obiect... chiar daca ar fi o bijuterie împodobită cu diamante... primul tău gând ar fi sa o dai înapoi, sa o livrezi... imediat!
Acel obiect este acolo sa te măsoare pe tine... este un baston de măsurare a vieții tale, a valorii tale. Te cumpăra si te vinde... Doar o persoana necinstita sau pe cale sa devina o persoana necinstita poate găsi obiectul... Un om destinat sa devina bogat nu găsește nimic din întâmplare... Își construiește singur averea. Asta e economie.
Daca găsești un obiect nici sa nu te gândești să-l faci al tău pentru ca acel obiect te va distruge... o viată întreaga nu este de ajuns sa plătești pentru el. Doar cei care sunt echilibrați intre onestitate si delicventa pot găsi un obiect... sa se gândească de câteva ori, sa îi cântărească valoarea... deja este prea mult... Sa găsești un obiect, bani, este un truc sa te testeze, pentru ca nu te știi pe tine însuți... Acel obiect te-ar putea tenta... cumpăra... Chiar si doar gândindu-te sa-l faci al tău te-ar face sa cazi într-o zona de crima unde poți fi blocat pentru decenii.

Harvard, M.I.T, ei nu știu că asta e economie.

Cei care sunt meniți sa fie bogați ajung așa prin propriile lor eforturi... Chiar si cumpărând un bilet de loterie.. sau pariind doar odată la jocuri de noroc... înseamnă sa arăți semne de impotenta, de neîncredere in tine... înseamnă excluderea ta de la sănătate, de la prosperitate, de la putere... de la fericire. Te scoate din joc... Deja ai pierdut!... Ti-ai dat puterea imensa de a face lucrurile cu propria ta putere pentru falsa speranța de câștig. Asta te face sa intri într-un infern de adicție, de frica, de sărăcie... într-o zona a crimei, a nefericirii, a rușinii... Observai bine... Jucătorii sunt toți iresponsabili, dependenți. Un jucător este un angajat care nu are puterea sa suporte bogăția... Nu poate merita sa devina bogat. Totul merge mereu împotriva lui... Plasarea unui pariu este expunerea inabilității tale de a fi generos... de a fi responsabil.. de a iubi. Asta e economie.

Nu uita niciodată: cine găsește un obiect prețios este necinstit... acel obiect pe care tu crezi ca l-ai găsit din întâmplare este acolo sa te cumpere. Îți spune: Am să te cumpăr... Îți voi expune adevărata ta natura, aceea pe care nu o știi despre tine: că ești un criminal... că nu ești gata sa devii responsabil, independent, financiar bogat... Așa că ai grija...
O persoana care are încredere in sine, in capabilitățile sale, nu găsește niciodată nimic... chiar si găsindu-l înseamnă ca ești coruptibil.. înseamnă ca ești o persoana iresponsabila care se agata de alți... cine îl găsește este deja un hot... Chiar si doar gândind sa-l păstrezi deschide o rana care va continua sa sângereze si va lua ani sa se vindece... Nimeni nu îți poate spune asta. Oricine aplică aceste principii in propria viată creează bogăție si prosperitate... fără limite.

Realizarea interioara ca totul vine dinăuntru si trebuie sa aibă consimțământul tău să se manifeste, face ca toate evenimentele si circumstanțele să se întâmple doar pentru avantajul si creșterea ta. Din contra, dacă tu crezi că lumea ta este o entitate înafara ta, tu, ca miliarde de oameni, in eoni de timp, trebuie sa treceți prin toate problemele si dificultățile, îmbătrânire si boala, pentru ca într-o zi sa înțelegeți ca voi sunteți cei care emană aceasta lume care o credeți sa fie externă..

Pentru mii de ani ai trăit la mila zeilor mai mici, fie prin vocea profeților sau prin ideologii, fie prin aceea a oamenilor de știință, tehnocraților, oamenilor statului sau politicienilor. Însă nimic nu s-a schimbat. Pentru tine lumea rămâne fără speranță, conflictuală, violentă si mortală. Toate încercările de a evita prin dispozitive externe ca muzica, arta, poezia, politica și știință au fost in van. O altă putere, atunci, este necesara, care a fost îngropată din totdeauna in cele mai ascunse adâncituri ale ființei tale, capabile să sfideze legea gravitației, și să conteste legile bolii, îmbătrânirii, și morții – capabilă să conțină si să guverneze minunata imprevizibilitate a vieții.

"Viața adevărată nu este altundeva, în vreun loc distant, eteric dincolo, ci chiar aici, în acest corp care moare nu pentru consum, ci pentru lipsa de lumină."

Identificarea noastră face ca irealul să fie real.
"Acolo afară, ceea ce tu numești realitate este inofensiv, inexistent...
Protejează-te de tine însuți... Tu ești adevărata amenințare pentru tine. Adevăratul inamic e înăuntru.
tu... Lupta este doar cu tine însuți. Într-o zi vei descoperi că până și această luptă este o iluzie, o comedie pe care tu însuți ai pus-o. Acum, cu această inteligență, chiar și relele lumii vor fi rezolvate.

Doar un pic de atenție de sine ar fi de ajuns. Dar suntem mereu departe de casă. Când vom veni acasă o găsim devastată, goală, și dăm vina pe fantome.
Când te întorci spre tine însuți, când începi să-ți acorzi atenție ființei tale, durerea iese la suprafața și devine și mai intensă. Dar asta e bine.
E semnul unei munci interne, a unei lupte contra timpului, a irealității, al descrierii timpului. Imaginația viitorului și memoria trecutului sunt ireale - ceva inexistent care, cu toate acestea, guvernează viața ta și este la originea tuturor necazurilor tale.
Oricare ar fi starea ta de a fi în acest moment, acesta este trecutul și viitorul tău, întotdeauna și totdeauna. Cea mai mică schimbare în ființa ta proiectează o altă lume, o altă poveste și alt destin. Aceasta este cea mai mare libertate la care ai putea aspira.

Toată lumea spune "da" unei noi octave din viața lui, pentru a ajunge la o stare mai înaltă de a fi... Dar, de îndată ce posibilitatea de a intra în această lume se prezintă, faci pași înapoi. Pentru că nu e adevărat că vrei sa te schimbi. Mediocritatea a devenit casa ta - te protejează, te face să te simți în siguranță.
Dacă te asculți pe tine însuți, dacă înregistrezi ceea ce simți, ceea ce pare să se întâmple în interiorul tău în doar acest moment este de fapt ceea ce se întâmplă pe parcursul întregii zile, în fiecare zi a existenței tale... identificat așa cum ești cu lumea, cu superficialitate și cu tot ce te ține ocupat intens în fiecare zi... cu superficialitate si cu tot ce te tine intens ocupat in fiecare zi... nu poți sa realizezi ca aceste stări de a fi, că rar poți sa vezi in interiorul tău îți guvernează viața. Te întunecă si îndoaie prin mii de morți în fiecare zi pana te aduc la moarte fizica. De ce ar trebuie „să te oprești”? Să scoți la suprafață toata durerea din lume. Asta este sa faci. Ai impresia ca „faci”(faci ceva). Studiezi sau mergi la școală, muncești la calculator, călătorești, ții conferințe, dar sunteți somnambuli ca mii de alții... umbre.
Visătorul v-a dat roluri, v-a construit o școală, dar nu vă dă un alibi să vă ascundeți, să vă întoarceți în infernul vostru, în ghetoul vostru.
Să te uiți în interiorul tău este dureros... Ai vrea să stai pe lângă mine, să te bucuri de victorii și vindecare și să trăiești cu un picior înăuntru și unul afară.
Dacă ai putea să te „oprești” mai des și să realizezi în persoana, în corpul vostru că lumea este o proiecție, ceva de râs, haotic, dezordonat, ți-ai dedica fiecare suflare să evadezi.

Aceasta dezordine, îți apare ție ca viață... să fii aruncat de colo colo de lume te face să te simți ocupat și folositor.
Dar întreabă-te asta: cum poate ceva ce este virtual si inexistent sa îți ofere securitate, sa îți ofere un serviciu, sa te facă fericit, sa îți dea viață?
Ceva plânge în interiorul tău și tu nu asculți... Rolurile exterioare te țin ocupat, te satisfac, dar asta nu e viață... poți sa continui pentru încă câteva sute de ani...
Înainte să poată scăpa din închisoarea rolurilor, un om trebuie sa simtă dezamăgire pentru repetitivitatea sterila a evenimentelor si circumstanțelor din propria viață.
Nu este nici unul din voi care se trezește dimineața și vede mâzga care va poluează și guvernează înăuntrul... și lipsind de la acest servici, știu că va duceți în lume și vă pierdeți în umbre... uitați.. Pentru că poți să îți amintești doar ce este la nivelul tău... memoria verticala despre care visătorul vorbește este ceva cu totul diferit.
Faptul ca exista nu o realitate interioara si una exterioara---ci doar o singura realitate. Mergi in lume si te implori pentru un servici, ceva satisfacere, ceva sex.... ești fără demnitate – demnitatea de a fii un războinic care nu se lasă plecat în fața nimănui și nu vrea nimeni să se plece în fața lui. Dar voi nu știți despre ce vorbesc. Voi sunteți umbre și vreți să rămâneți așa. Ceva îmi spune: Lasă-i cu ei înșiși... daca vor să fie pierduți... lasă-i.

Există o voință involuntara care împinge fiecare om să rămână în acel infern.
Nu este nici o realitate externă. Lumea își primește ordine de ”aici”. Dizolvă rolurile, abandonează această dependență hipnotică de lume, totul va căpăta semnificație... Bogăție, prosperitate, și ordine ți-ar aparține, infailibil, fără efort. Corpul tău ar crea și emite libertate.
Dar tu vrei ca lucrurile sa rămână așa cum sunt si eu nu pot sa permit asta. Eu nu pot sa mă opresc și să te aștept, nu mai. „Aici”, va rămâne doar pentru cei care au puterea să mă urmeze, să fuga.

Visătorul folosește jocurile vieții pentru ați permite să te întorci la viață și integritatea voastră interioară. El folosește religia, politica, sistemele educaționale, comunicarea și media, și toate tipurile de afaceri, relații ca o oglindă si reflexie a tine însuți, că să îți amintești de sursa tuturor. Visătorul folosește de asemenea crimele umane și dezastrele naturale și tot ce poți crede greșit că vine din lumea exterioara, ca o școală a Ființei, și asta pentru singurul motiv de a te trezi la un nou adevăr, la o noua viață.

Q. După cum știți, în întreaga lume există fabrici de armamente care sunt produse și stocate pentru a provoca daune sau chiar distruge umanitatea, cum putem contracara sau proteja pe noi înșine de la o astfel de putere distructivă?

A. Scoțându-te de sub influența oricărei forme de hipnotism, dependență, superstiție sau identificare cu lumea exterioară.

Nu vă bazați pe cunoștințele, fantezia sau profeția nimănui. Să știți că nu există nici o putere "undeva acolo" care te poate distruge. "Undeva acolo" nimic nu se poate întâmpla fără consimțământul tău, aprobarea interioară sau intenție. Fii vigilent! Alungă-ți toată ignoranța și întunericul. Viziunea ta este cea care are nevoie de ajustare și nu umanitatea. Dacă te integrezi, dacă devii o unitate, atunci lumea este în siguranță. În lumea dualității totul este perfect echilibrat – o perioadă de obscuritate și distrugere inevitabil alternează cu o perioadă de creativitate și constructivitate, dar numai ca o oglindă a stărilor tale interioare. Așa că nu-ți face griji pentru lume, fă- ți griji doar pentru tine – asta e singurul mod in care poți ajuta. Lumea evenimentelor și circumstanțelor depinde în totalitate de tine. Condițiile lumii corespunde exact stărilor tale interioare. Amintește-ți! Nimeni și nimic nu poate face nimic daca nu este comandat și regizat de propriul tău vis.
Nici un război înăuntru, nici un război înafara - aceasta este Legea.

Poți să supraviețuiești doar daca îți joci rolul, necesar circumstanțelor, impecabil.
„Când te oprești din a juca, ești mort”

A juca un rol intenționat este mai real decât realitatea care te-au învățat să o crezi.
Credința unui om obișnuit este total identificare. Nu contează daca te identifici cu un obiect sau cu Dumnezeu. Identificarea este întotdeauna moarte. Un om de integritate își joacă rolul intenționat și impecabil, asta înseamnă să crezi fără să crezi.
Doar un om liber de identificare poate sta viu într-o lume care îi cere implicarea sa totală.
Joacă-ți rolul in viață cum un mare actor face pe scena... întotdeauna.

Q. Poți să explici diferența dintre angajament si identificare?

A. Poți să ai angajament fără identificare. Asta e calea unui om de integritate. Poți fii identificat fără angajament și asta e calea marii majorități a oamenilor pe pământ. Angajamentul este o cale verticala, o nouă viață care se transcende pe sine la nesfârșit.
Identificarea este un cerc vicios în care te pierzi si mori. Identificarea este o simplă reacție la ceva pe care crezi că deja s-a întâmplat.
Angajamentul este puterea creativă care proiectează ce se va întâmpla.
Identificarea este o închisoare auto-creată.
Angajamentul este libertate.

Q. Ce legătură are afacerea cu autocunoașterea?

A. În momentul unei mari crize financiare, mulți bancheri, oameni de afaceri si brokeri se prăbușesc, de asemenea, pentru că se identifica total cu economia aflata in eșec.
În ceea ce ar trebui să fie un joc minunat de creativitate și intuiție, ei sunt în schimb hipnotizați la punctul că nu își mai dau seama să fie jucători și nu pioni, observatorii și nu observații, visătorii și nu cei visați. Aceștia depind de condițiile externe pentru a-și planifica strategiile și se bazează pe bugete, rapoarte și previziuni financiare pentru a construi inconștient nimic mai mult decât o casă de cărți de joc.
Dar ce se întâmplă atunci, când cel mai mic tremur vine în mod neașteptat doborând totul la pământ? Autocunoașterea înseamnă eliberarea de orice condiționare sau identificare cu lumea din jur. Autocunoașterea pune armonie, ordine și dreptate în fiecare atom al lumii tale interioare. Puterea sa se răspândește în toate direcțiile creând o nouă istorie și un nou destin, un nou trecut și un nou viitor, o viață nouă și un om nou. Autocunoașterea este însăși baza succesului în orice domeniu al vieții.

Un om care se cunoaște cu adevărat, liber de orice condiționare externă își dezvăluie integritatea interioară și proiectează lumea infailibilă a visului său.

Autoguvernarea este singurul mod de a guverna lumea. Autoguvernarea este adevăratul guvern. Puterea voinței, odată dezgropata din cele mai ascunse adâncituri ale ființei tale, proiectează un loc unde nu există diviziuni, limite, conflicte între tine și ceilalți. Unde suferința este, orbirea ta interioara este chiar cauza, si unde conflictul este, suferința ta este chiar rădăcina.
Vindecarea ta este vindecarea lor și victoria ta interioara, mântuirea întregii lumi.

Când înțelegi că tu ești cauza tuturor lucrurilor, un sentiment atât de profund de singurătate vine și îți apucă sufletul. Ești singur înfruntând abisul sinelui tău și simțul de responsabilitate care te apasă pe umeri. Și totusi, intr-un moment de sinceritate incepi sa vezi lumea exterioara ca ceva care este in mod profund o parte din tine, care reflectă și amplifică viziunea tuturor stărilor ființei tale.

Ești obișnuit să te miști in lume in căutarea de experiențe, cu o convingere clară ca este terenul tău de vânătoare. Când te întâlnești cu alții, când te duci la muncă sau la școală, când te amuzi singur în orice îți place, nu te uiți la lume ca reflexia ta distorsionată de timp dar cu convingerea că este ceva de luat din lumea exterioară – o convingere care te-a costat integritatea, si chiar libertatea.
Pe măsură ce citești, s-ar putea să pară că înțelegi totul, dar este doar un moment trecător. Trece și când te întorci la realitatea care îți aparține, nu poți să faci nimic decât să uiți acel moment și să continui să hrănești realitatea ta așa cum e, recreând-o cu fiecare suflare pe care o iei.
Adevărul este că lumea este așa pentru că tu ești așa.

Marcați trecerea timpului in ore, luni si ani și acesta este primul pas a călătoriei tale prin pădurea identificării. La ora socotelilor realizezi că ceva nu se adaugă – că timpul te-a păcălit.

Ești aici pentru că ești in durere. Trezește-te! Cunoaște-te! Fii tu însuți! Sfârșitul durerii nu este în plăcere. Amintește-ți! Ești dincolo de durere și plăcere, distanțat și inatacabil, dincolo de căutarea fericirii și a tristeții rezultate. În starea supremă nu poate exista nici fericire, nici tristețe, doar libertate.
De aceea ești ceea ce ești, pentru că tot cazi în această uitare și lumea este oglindă fidelă a acestei amnezii. Te micșorezi și îneci în lacul propriilor tale lacrimi, dai în chemarea auto compătimirii până când ești mic cât o insectă, pierdut cu celelalte milioane de insecte.
Te transformi într-un pion într-un joc care tu la-i inventat, ești ca un robot. Dorința ta de a te pierde în lucruri este așa de puternică de reușești să concepi un sistem de guvernare care chiar te poate înrobi.

Q. Când spui că lumea exterioară este doar „aparentă”, vrei să spui că nu există nimic ca durere, suferință și război – că asta este o lume minunată? Când îți i-au serviciul sau ești plin de suferință și nu ai mâncare pentru familia ta sau când fiul tău moare într-un război absurd, spui că asta nu este real?

A. Da, acesta este doar un concept ideologic imaginativ pe care îl credeți adevărat – doar o lume a teoriilor, o simplă descriere a realității și nu realitatea în sine. Violență, frică, singurătate, durere, război, nașterea și moartea sunt doar concepte generate de memoria și imaginația voastră, care sunt la rândul lor doar umbre si nu adevăruri.


Q. Care sunt adevărurile?

A. Ceea ce tu însuți ești în acest moment precis este un adevăr. Tu însuți liber de toate temerile este un adevăr. tu liber de acel pachet de minciuni care constituie istorie, tradiție, cunoaștere, religie, cultură, și experiență, este un adevăr.
Atemporalul tu este un adevăr. Și tot ceea ce se pare că există în timp și pe care crezi a fi externe, vă va reduce la plictiseală și impotență. Amintiți-vă! Doar ceea ce a fost "făcut" în interior este real și poate fi permanent, restul este doar un scurtmetraj care se dezintegrează in timp ce este făcut.
Legile vieții reflectă legi mai subtile și invizibile și, în realitate, este un joc care trebuie jucat dacă ești conștient de aceasta - altfel ești propria ta victimă.
De fiecare dată când vă întâlniți cu conflicte, dispute sau un accident, este un semnal că trebuie să te întorci la tine însuți, amintește-ți că tu proiectezi acel eveniment care este materializarea propriului conflict intern.

Dacă te afli în război, trebuie să-l fi legănat în secret în sânul tău. Cu toate asta, acesta este adevăratul nod, asta este ceea ce nu vrei să recunoști și asta este ceea ce te deranjează - acceptarea faptul că ceea ce te înconjoară este ceea ce vrei cu adevărat. Îl ai pentru că îți place!
Cum este posibil să visezi la un companion care te face să suferi sau un conflict de familie sau chiar rivalitate între frate? Și, mai presus de toate, cum poți accepta că ești atât producătorul, cât și directorul acestui film de groază pe care îl numești viață?

Creștinismul a placat cu aur cuvintele lui Isus, promițând un paradis imaginar care va veni la "cei buni" și pedepse veșnice pentru așa-zișii păcătoși, iar viața pământească este descrisă ca fiind partea greșită a unei broderie a cărei frumusețe poate fi admirată doar după ce am dispărut.. Legănat de aceste cuvinte te condamni inconștient la un destin predeterminat, te afli într-o vale de lacrimi unde suferința este corectă - într-adevăr, cu cât suferi mai mult, cu atât mai mare va fi răsplata ta.
Dar ai uitat de Revoluția Individualului!

Puterea mesajului pe care Visătorul l-a dezvăluit este în acest sens: Dacă doriți cu adevărat să faceți un paradis pe pământ și o capodoperă a vieții tale, nu există nici o altă cale. Acum, imediat, ia responsabilitatea pentru fiecare eveniment care se întâmplă. Aceasta „mea culpa" este puterea de a ieși din aceste evenimente. Este amintirea simultană a capacității tale de a visa, și este posibilitatea de a visa mii de vise diferite.

Q. Care este diferența dintre călătoria interioară curajoasă și aventuroasă și călătoria exterioară empirică, științifică.

A. Niciuna. Tu vezi diferențe doar pentru că ești un copil al timpului. Călătoria interioara se face prin atemporal care este la rândul lui creatorul a tot ce există în timp.

Fiecare dintre voi crede că viața lui are un 'viitor' plin de evenimente și circumstanțe care se vor, 'în timp" se desfășura. Sunteți convins că aceste circumstanțe vă vor înconjura și vă vor reține, și că ele sunt "acolo afară așteptându-te pe tine ... evenimente pe care fie le vom rezolva, fie te vor absorbi. Tu ești instruit să fii proiectat în timp - nu să trăiești în moment.

Nici o țară, nici o școală nu-i spune omului să trăiască în absența timpului, pentru că el crede că este un corp al timpului. Că el "este" această paranteză pe care o numește viață - un organism care are un început și un sfârșit, și că el este capturat între o naștere și moarte imaginară. Nimeni nu vede acest moment ca fiind singurul care există.
Și astfel pierzi momentul pentru că nu ai o disciplină de adoptat - nici o formare care să te aducă înapoi la timpul real – singurul timp - deci este un efort atât de dureros în fiecare seară să te oprești chiar si pentru câteva minute pentru a fi în absența timpului. Dacă nu există o stare de dezamăgire, nu vei căuta aceste momente pentru tine. Îți vei trăi viața în ghearele timpului – strangulat de acest corpul al timpului pe care îl locuiesc acum ca și cum ar fi tot ce ai, și vei privi înapoi peste viața ta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În realitate - nimic nu s-a întâmplat! Te vei găsi uitându-te la toate fotografiile tale, spunând povești în speranța că ți-ai construit ceva pentru tine, pe când în spatele măștii timpului nu este nimic. Nimic nu s-a schimbat și nimic nu a rămas.

Te vei uita peste acele imagini și vei simți ca a fost totul ireal. Oamenii care te vedeau doar se proiectau pe tine, dar tu nu erai acel personaj. Poți simți asta, dar nu ai nici o idee despre ceea ce ești cu adevărat, Simți falsitatea, dar nu te-ai oprit niciodată suficient de mult în interiorul tău pentru a atinge "adevărul" - esența ta reală.
Corpul vostru temporal este cel pe care lumea îl vede, iar acesta este o linie care se curbează asupra sa la nesfârșit devenind din ce in ce mai greu să evadezi de fiecare dată că urmele sunt înscrise din nou și din nou, mai profund și mai profund. Aveți flash-uri de un alt nivel de a fi - de o existență paralelă - a unui mod de viață care creste vertical ca un copac de pe acel plan plat pe care locuiți de la o zi la alta - dar le ignorați și vă mulțumiți să trăiți în umbre zi de zi.

Visătorul și-a dat seama că în lumea evenimentelor totul se repetă - puteți depăși această repetiție - momentul îți spune cum dacă doar înveți să-l asculți! Puteți părăsi jocul de contraste, lumina și întunericul de cunoscute și necunoscute - puteți merge dincolo către neconceput. Este la îndemână. Se numește "de neconceput" pentru că ajută la conceperea a ceva ce nu poate fi explicat. "Necunoscutul" este o ușă ușoară. Multe școli cred că au cucerit o descrierea a existenței și oferă explicații și hărți către necunoscut ca și cum ar fi începutul și sfârșitul tuturor - dar acest lucru nu este totul. Ce este cunoscut este trecut. Este opusul - la fel de fals și imaginar - este viitorul sau ceea ce se numește în mod tradițional "necunoscut".

Copacul care crește din aceasta este de neconceput - arborele vertical, este singura modalitate pentru om de a urca. Este predarea de a trăi în acest moment, distrugerea de descrieri cu un suflu care primește și face loc pentru ceea ce nu a fost niciodată atins în sine - acesta este neconceputul.
Fiecare om are o linie orizontală de lucru de făcut, dar totul este inutil dacă nu există această mișcare "verticală". Frica este doar "frică" atunci când nu știi că o ai – conștientizeaz-o – uită-te la ea pentru a o face să dispară! Conștientizarea acestei căi profund purtate în interiorul tău te eliberează de ea. Te schimbi de la o personalitate la alta - pare ca nebunie văzută din exterior, dar este singura cale de a supraviețui într-o lume plată. Dacă știți că "jucați" rolul unei persoane care trăiește într-un infern nu mai este iad pentru tine. Puteți purta multe măști - este un joc frumos pe care l-ai creat pentru tine.
Cum te poți plictisi? Vă deteriorați imediat ce vă distanțați de acest moment — de acest parfum a propriei tale esențe. Cum poți exista chiar și o secundă fără să simți vibrația propriului corp? Acest lucru nu se schimbă niciodată decât prin propria neglijare, și energia care vibrează în tine vine nu de la corpul tău, ci din ceva și mai profund. Este chiar mișcarea ființei tale - este respirația de viață pe care o percepi prin fiori prin corpul tău ca valuri pe suprafața unei mări adânci. Simțiți perfecțiunea corpului vostru - când ești conștient de ea, devine și mai perfectă.

Nu pierde timpul.

Corpul tău vrea să povestească o poveste pe care o găsește în gând trecător - ca obiectele pescuite dintr-un râu și luate ca ale tale, ca un om care se simte "înfometat" și așa în disperare își mănâncă propria limbă să satisfacă o sugestie mintea lui a făcut pentru el în loc să aștepte cina. Corpul tău "te narează” cu povești despre părinți, despre naștere, despre o "viață" ale cărei descrieri sunt doar catargele propriilor noastre limite. În istorie există povești despre oameni mari, JFK, Martin Luther King, Lenin, Platon, Einstein.. chiar și Buddha... toate acestea se întâmplă într-un corp-timp . Au fost văzuți ca rebeli, și sunt amintiți ca atare, dar au fost doar oameni care au simțit această sufocare a propriilor descrieri ale vieții. Și tu ar trebui să fii rebel, dar intenționat. Ghidat de frânturi de lumină. Poți scăpa din închisoare ta numai dacă te miști într-o direcție verticală către tot ce "se întâmplă". Evadarea mecanicității se poate întâmpla numai în acest moment, în absența ignoranței. Numai în acest moment puteți merge dincolo de - stop pierderii, stop morții. Teroarea există doar în sine - atunci când ești liber de identificare totul se supune poruncii ființei tale.