In lectia precedenta ati invatat despre comenzile formale, care sunt folosite cand ordonam, sau spunem cuiva sa faca ceva. Aceasta, de cele mai multe ori face referinta la forma de "imperativ" a verbului.
Stiti deja ca in spaniola exista stiliul formal si familiar (Ud. / tú). Deosebirile se aplica si comenzilor.
Vorbirea informala, sau familiara, e folosita cu prietenii, colaboratorii, sau cand ne adresam unui copil. Vorbirea formala este in general folosita pentru a fi politicosi, pentru a exprima respect. Comenzile formale fac deseori referire la comenzi politicoase.
Comenzile afirmative informale (tú) sunt formate in acelasi mod ca si indicativul prezent Ud. (persoana a III-a singular):
Retineti ca aceste comenzi nu se aplica cu forma Usted!
Urmatoarele exemple folosesc cele trei verbe regulate: hablar, comer, si escribir.
Observati ca forma negativa a comenzilor informale foloseste forma tú a subjunctivului prezent.
Comparati comenzile afirmative informale (tú) cu cele negative informale (tú):
<table></tr> <td>Cell-1</td><td>Cell-2</td> </tr></table>
h3 { background-image: url("image.jpg"); }
var arr = [1, "ab", "CoursesWeb.net"]; for(var i=0; i< arr.length; i++) { alert(arr[i]); };
$arr =["k1"=>"v1", "k2"=>"v2", "k3"=>"v3"); foreach($arr AS $k => $v) { echo "<br/>". $k ." - ". $v; }
He is so kind and meek. - El este atat de amabil si bland.
Tu padre tiene un carácter muy manso. - Tatal tau are un caracter foarte bland.