"Pacea fie cu voi", spuse Fratele Mai Mare salutându-i pe Fratii care se adunasera pentru învataturi.
"Pacea fie cu tine", raspunsera ei; si au mers împreuna de-a lungul malului râului, caci acesta era obiceiul lor când un Frate Mai Mare îi învata pe Frati, ca ei sa poate împartasi învataturile cu îngerii Mamei Natura: al aerului, al soarelui, al apei, al pamântului, al vietii, si al bucuriei.
Si Fratele Mai Mare spuse Fratilor: "V-as vorbi despre pace, caci dintre toti îngerii Tatalui Ceresc, pacea este cea careia lumea se supune cel mai mult, asa cum un prunc obosit tânjeste sa îsi puna capul la sânul mamei. Lipsa pacii este cea care tulbura împaratiile, chiar si când nu sunt în razboi. Caci violenta si ostilitatile pot domni intr-o împaratie chiar si când nu se aud sunetele de sabii lovite. Desi armatele nu marsaluiesc una împotriva celeilalte, tot nu este pace când Fiii Oamenilor nu se alatura îngerilor lui Dumnezeu.
Adevarat va spun, multi sunt cei care nu cunosc pacea; caci ei fac razboi cu propriul lor trup; fac razboi cu propriile lor gânduri; ei nu au pace cu tatii lor, cu mamele lor, cu copiii lor; nu au pace cu prietenii si vecinii lor; ei nu cunosc frumusetea Sfintelor Scripturi; ei nu muncesc ziua în împaratia Mamei lor Natura, nici nu dorm noaptea în bratele Tatalui lor Ceresc. Pacea nu domneste în ei, ei sunt vesnic însetati de ceea ce pe urma le aduce doar mizerie si durere, chiar si acele capcane ale bogatiei si faimei cu care Satan îi tenteaza pe Fiii Oamenilor; si ei traiesc ignorând Legea, chiar acea Lege Sfânta prin care traim: calea îngerilor mamei Natura si ai Tatalui Ceresc.
Cum putem atunci sa aducem pace fratilor nostri, Învatatorule?" au întrebat câtiva dintre Fratii Mai Mari, "caci am vrea ca toti Fiii oamenilor sa împartaseasca binecuvântarile îngerului pacii."
Si El a raspuns: "Adevarat, doar cel ce este împacat cu toti îngerii poate raspândi lumina pacii catre altii. Asadar, mai întâi fiti împacati cu toti îngerii Mamei Natura si ai Tatalui Ceresc. Caci vânturile unei furtuni agita si necajesc apele râului, si doar calmul care urmeaza le pot linisti iar. Aveti grija când fratele vostru cere pâine sa nu îi dati pietre. Traiti mai întâi în pace cu toti îngerii, caci atunci pacea voastra va fi ca o fântâna care se umple iar si iar prin ceea ce da, si cu cât dati mai mult, cu atât mai mult vi se va da, caci astfel este Legea.
Trei sunt lucrarile Fiului Omului, si nimeni nu poate veni în fata lui Dumnezeu fara sa-l cunoasca pe îngerul Pacii în fiecare din cele trei. acestea sunt trupul sau, gândurile sale, si sentimentele sale.
Când îngerul Întelepciunii îi calauzeste gândurile, când îngerul Iubirii îi purifica sentimentele, si când faptele trupului sau reflecta si Iubirea si Întelepciunea, atunci îngerul pacii îl conduce negresit catre tronul Tatalui Ceresc. Si ar trebui sa se roage fara încetare ca puterea lui Satan cu toate bolile si necurateniile ei sa fie aruncata din aceste trei lucrari; acea Putere si Întelepciune pot domni în trupul, gândurile si în sentimentele sale.
"Mai întâi Fiul Omului va cauta pacea cu propriul trup; caci trupul sau este ca un lac de munte care reflecta soarele atunci când este linistit si clar, dar când este plin de noroi si pietre nu reflecta nimic. Mai întâi trebuie aruncat Satan din trup, ca îngerii lui Dumnezeu sa poata intra din nou si locui acolo înauntru. Adevarat, pacea nu poate domni în trup daca acesta nu este un templu al Legii Sfinte. Asadar, când cel ce sufera în dureri si rani amarnice va cere ajutorul, spuneti-i sa se reînnoiasca prin post si rugaciune. Spuneti-i sa invoce îngerul soarelui, îngerul apei si îngerul aerului, ca ei sa poata intra în trupul sau si sa-l scape de puterea lui Satan.
Aratati-i botezul pe dinauntru si botezul pe dinafara. Spuneti-i sa manânce mereu la masa Mamei noastre Natura, asternuta cu darurile sale: fructele copacilor, ierburile câmpiilor, laptele bun de baut al dobitoacelor si mierea albinelor. Nu va invoca puterea lui Satan mâncând carnea dobitoacelor, caci cel ce ucide, îsi ucide fratele, si astfel cine manânca carnea dobitoacelor ucise, manânca trupul mortii. Spuneti-i sa-si prepare mâncarea la focul vietii, si nu la focul mortii, caci îngerii lui Dumnezeu servesc doar oameni vii. "Si chiar daca nu îi vede, si nu îi aude, si nu-i atinge, el tot este înconjurat de puterea îngerilor lui Dumnezeu. În timp ce ochii si urechile lui sunt închise de ignoranta fata de Lege si însetate de placerile lui Satan, el nu îi va vedea, nici nu-i va auzi, nici nu-i va atinge. Dar când posteste si se roaga Dumnezeului cel viu sa-i alunge toate bolile si necurateniile lui Satan, atunci ochii si urechile lui se vor deschide, si va gasi pacea.
"Pentru ca nu sufera numai cel ce gazduieste bolile lui Satan înauntrul sau, dar si mama lui, tatal lui, sotia lui, copiii lui, tovarasii lui sufera de asemenea, caci nici un om nu este o insula izolata si puterile ce curg prin el, fie ca sunt ale îngerilor sau ale lui Satan, adevarat aceste puteri fac bine sau rau celorlalti.
"Dupa aceasta purtare, asadar, rugati-va Tatalui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiaza: "Tatal nostru care esti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tau înger al Pacii; si trimite-l pe îngerul Vietii în trupul nostru sa locuiasca acolo vesnic.
"Apoi Fiul Omului va cauta pace cu propriile gânduri, ca îngerul Întelepciunii sa-l poata calauzi. Caci adevarat va spun, nu exista putere mai mare în cer si pe pamânt decât gândurile Fiului Omului.
Desi nevazute de ochii trupului, totusi fiecare gând are putere de poate zdruncina cerurile.
"Caci nici unei alte creaturi din împaratia Mamei Natura nu-i este data puterea gândului, caci toate creaturile ce se târasc si pasarile ce zboara, nu traiesc din propria lor gândire ci din a Legii ce le stapâneste pe toate. Doar Fiilor Oamenilor le este data puterea gândului, chiar a acelui gând ce poate sfarâma hotarele mortii. Nu gânditi ca gândul nu are nici o putere pentru ca nu poate fi vazut.
Adevarat va spun, fulgerul ce despica puternicul stejar, sau cutremurul ce deschide crapaturi în pamânt, acestea sunt joaca de copil pe lânga puterea gândului. Adevarat, fiecare gând întunecat, fie ca este de rautate, de mânie, sau razbunare, acestea raspândesc distrugere ca aceea a focului maturând prin aprindere uscata sub cerul fara vânt. Dar omul nu vede macelul, nici nu aude strigatele de îndurare ale victimelor sale, caci el e orb fata de lumea spiritului.
"Dar când puterea aceasta este calauzita de sfânta Întelepciune, atunci gândurile Fiului Omului îl conduc spre împaratiile ceresti si astfel paradisul este construit pe pamânt; atunci gândurile voastre sunt cele ce înalta sufletele oamenilor, asa cum apele reci ale unui curent repede va revigoreaza trupul în arsita verii.
"Când un pui de pasare încearca sa zboare, aripile sale nu îl pot sustine, si el cade iar si iar pe pamânt. Dar încearca din nou si într-o zi se ridica plutind, lasând pamântul si cuibul sau departe în urma.
Asa este si cu gândurile Fiilor Oamenilor. Cu cât merge mai mult împreuna cu îngerii si le respecta legile, cu atât mai puternice îi devin gândurile în Sfânta Întelepciune. Si adevarat va spun, acea zi va veni când gândurile sale vor învinge chiar si împaratia mortii si se vor avânta catre viata vesnica în împaratiile ceresti; caci cu gândurile lor calauzite de Sfânta Întelepciune Fiii Oamenilor construiesc un pod de lumina în apropiere pentru a ajunge la Dumnezeu.
"Dupa aceasta purtare, asadar, rugati-va Tatalui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiaza: "Tatal nostru care esti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tau înger al Pacii; si trimite-l gândurilor noastre pe îngerul Puterii, ca sa putem sfarâma hotarele mortii.
"Apoi Fiul Omului va cauta pace cu propriile lui sentimente; ca familia sa sa se poata bucura de blândetea lui iubitoare, chiar si tatal sau, mama sa, copiii sai si copiii copiilor sai. Caci Tatal Ceresc este de o suta de ori mai maret decât toti tatii dupa samânta si sânge iar Mama Natura este de o suta de ori mai mareata decât toate mamele dupa trup, si fratii vostri adevarati sunt cei ce împlinesc voia Tatalui vostru Ceresc si a Mamei voastre Natura, si nu fratii vostri de sânge.
Chiar asa, îl veti vedea voi pe Tatal Ceresc în tatal vostru dupa samânta, si pe Mama Natura în mama voastra dupa trup, caci nu sunt oare acestia tot copii ai Tatalui Ceresc si ai Mamei Natura? Chiar asa îi veti iubi voi oare pe fratii vostri de sânge asa cum îi iubiti pe toti tatii vostri adevarati care merg împreuna cu îngerii, caci nu sunt oare si acestia copii ai Tatalui Ceresc si ai Mamei Natura? Adevarat va spun, este mai usor sa-i iubiti pe cei nou întâlniti, decât pe cei din propria voastra casa, care ne-au cunoscut slabiciunile si ne-au auzit cuvintele de mânie, si ne-au vazut dezbracati, caci ei ne cunosc asa cum ne cunoastem noi însine, si ne este rusine. Atunci îl vom chema pe îngerul Iubirii sa ne intre în sentimente, ca ele sa fie purificate. Si tot ceea ce înainte era nerabdare si discordie, se va transforma în armonie si pace, asa cum pamântul uscat bea din blânda ploaie si devine verde si moale, fraged cu viata noua.
"Caci multe si dureroase sunt suferintele Fiilor Oamenilor când ei nu adera la îngerul Iubirii. Adevarat, un om fara iubire arunca o umbra întunecata pe oricine întâlneste, pe mai toti cei împreuna cu care traieste; cuvintele lui aspre si mânioase cad pe fratii sai ca aerul fetid dintr-o balta statuta. Si cel mai mult sufera cei cu care vorbeste, caci întunericul ce-l înconjoara îl invita pe Satan si devasii lui.
"Dar când îl cheama pe îngerul Iubirii, atunci întunericul se împrastie, si lumina soarelui izvoraste din el, si culorile curcubeului se învârtesc în jurul capului sau, si o ploaie blânda cade din degetele sale, si el aduce pace si putere tuturor celor ce stau lânga el.
"Dupa aceasta purtare, asadar, rugati-va Tatalui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiaza: "Tatal nostru care esti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tau înger al Pacii; si trimite-l pe îngerul Iubirii tuturor celor de-un neam si sânge cu noi, ca pacea si armonia sa poata locui vesnic în casa noastra.
"Atunci Fiul Omului va cauta pacea cu alti Fii ai Oamenilor, chiar si cu fariseii si preotii, chiar si cu cersetorii si vagabonzii, chiar si cu regii si guvernatorii. Caci toti sunt Fii ai Oamenilor, oricare ar fi pozitia lor, oricare ar fi titlul lor, chiar daca ochii lor sunt deschisi sa vada împaratiile ceresti, sau daca înca mai bâjbâie în bezna si ignoranta.
"Caci dreptatea oamenilor poate rasplati pe cel ce nu merita si poate pedepsi pe cel nevinovat, dar Legea Sfânta este aceeasi pentru toti, fie cersetor sau rege, fie pastor sau preot.
"Cautati pace cu toti Fiii Oamenilor, si faceti cunoscut Fratilor Luminii, ca noi am trait dupa Legea Sfânta înca din vremea lui Enoh din vechime, si chiar dinainte. Caci nu suntem nici bogati, nici saraci. Si împartim toate lucrurile, chiar si vesmintele noastre, si uneltele ce le folosim sa ne cultivam pamântul. Si împreuna muncim cu toti îngerii, aducând tuturor sa manânce darurile Mamei Natura. "Caci cel mai puternic dintre îngerii Tatalui Ceresc, îngerul Muncii, îl binecuvânteaza pe fiecare om ce munceste în felul cel mai bun pentru el, caci atunci nu vom cunoaste nevoia nici excesul. Adevarat, exista abundenta pentru toti oamenii în împaratiile Mamei Natura si a Tatalui Ceresc când fiecare om lucreaza la sarcina lui; caci când un om se sustrage de la sarcina lui atunci altul trebuie sa o preia, caci toate lucrurile ni se dau în împaratiile cerului si pamântului la pretul muncii.
"Dintotdeauna au trait Fratii Luminii acolo unde se bucura îngerii Mamei Natura: lânga râuri, lânga copaci, lânga flori, lânga muzica pasarilor; unde soarele si ploaia pot îmbratisa trupul, care este templul spiritului. Nici nu trebuie sa avem de-a face cu edictele conducatorilor, nici sa nu le sustinem, caci legea noastra este Legea Tatalui Ceresc si a Mamei Natura, nici sa ne supunem, caci nimeni nu conduce fara voia Domnului. Mai degraba sa ne straduim sa traim dupa Legea Sfânta si mereu sa întarim ce este bine în toate lucrurile; atunci împaratia întunericului va fi schimbata cu împaratia luminii: caci cum poate ramâne întunericul acolo unde este lumina?
"Dupa aceasta purtare, asadar, rugati-va Tatalui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiaza: "Tatal nostru care esti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tau înger al Pacii; si trimite-l întregii omeniri pe îngerul Muncii, caci având o sarcina sfânta nu ar trebui sa cerem nici o alta binecuvântare.
"Apoi Fiul Omului va cauta pace cu cunoasterea vremurilor trecute; caci adevarat va spun, în Scripturile Sfinte este o comoara de o suta de ori mai mare decât bijuteriile si aurul din cea mai bogata împaratie, si chiar mai pretioasa, caci cu siguranta ele contin toata întelepciunea revelata de Dumnezeu Fiilor Luminii, chiar si acele traditii care au ajuns la noi prin Enoh din vechime, si înaintea lui pe o cale nesfârsita în trecut, învataturile Celor Mari. Si acestea sunt mostenirea noastra, chiar asa cum fiul mosteneste toate posesiunile tatalui sau când se arata vrednic de binecuvântarea tatalui sau. Adevarat, studiind învataturile întelepciunii fara vârsta ajungem sa îl cunoastem pe Dumnezeu, caci adevarat va spun, Cei Mari au vazut pe Dumnezeu fata în fata; chiar asa, când citim Sfintele Scripturi atingem picioarele lui Dumnezeu.
"Si când odata vedem cu ochii întelepciunii si auzim cu urechile întelegerii vesnicele adevaruri, atunci trebuie sa mergem printre Fiii Oamenilor si sa-i învatam, caci daca ascundem cunoasterea sfânta cu gelozie, pretinzând ca ne apartine, atunci suntem ca cel ce gaseste un izvor sus în munti, si decât sa-l lase sa curga în vale sa potoleasca setea omului si a animalului, îl îngroapa sub stânci si noroi, prin aceasta totodata jefuindu-se si pe el însusi de apa.
Mergeti între Fiii Oamenilor si spuneti-le Legea Sfânta, ca si ei sa se salveze si sa intre în împaratiile ceresti. Dar spuneti-le în cuvinte pe care sa le înteleaga, în parabole din natura ce vorbesc din inima, caci fapta trebuie mai întâi sa fiinteze în inima trezita.
"Dupa aceasta purtare, asadar, rugati-va Tatalui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiaza: "Tatal nostru care esti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor Oamenilor pe al tau înger al Pacii; si trimite constiintei noastre pe îngerul Întelepciunii, ca noi sa putem merge pe caile Celor Mari care au vazut fata lui Dumnezeu.
"Apoi Fiul Omului va cauta pace cu împaratia Mamei sale Natura, caci nimeni nu poate trai mult, nici nu poate fi fericit, decât cel ce îsi cinsteste Mama Natura si îi împlineste legile. Caci suflarea voastra este suflarea ei; sângele vostru este sângele ei; oasele voastre – oasele ei; carnea voastra – carnea ei; maruntaiele voastre – maruntaiele ei; ochii vostri si urechile voastre sunt ochii si urechile ei.
"Adevarat va spun, sunteti una cu Mama Natura; ea este în voi, si voi în ea. Din ea ati fost nascuti, în ea traiti, si în ea va veti întoarce iar. Sângele Mamei noastre Natura este cel ce cade din nori si curge în râuri; suflarea Mamei noastre Natura este cea care sopteste în frunzele padurii si sufla cu vânt puternic dinspre munti; dulce si tare este carnea Mamei noastre Natura în fructele copacilor; puternice si neclintite sunt oasele Mamei noastre Natura în giganticele roci si pietre ce stau ca santinele ale vremurilor apuse; adevarat, una suntem cu Mama noastra Natura, si cel ce se ataseaza de legile mamei sale, si mama sa se va atasa de el.
"Dar va veni o zi când Fiul Omului îsi va întoarce fata de la Mama sa Natura si o va trada, chiar negându-si Mama si dreptul din nastere. Atunci el o va vinde în sclavie, si carnea ei va fi ravasita, sângele ei poluat, si suflarea ei înabusita; el va aduce focul mortii în toata împaratia ei, si foamea lui va devora toate darurile ei si va lasa doar pustiu în locul lor.
"Toate aceste lucruri le va face ignorând Legea, si asa cum un om ce moare încet nu îsi mai poate mirosi propria duhoare, asa va fi si Fiul Omului orb fata de adevar; caci asa cum el îsi jefuieste si devasteaza si distruge Mama Natura, tot asa se jefuieste si se devasteaza si se distruge pe el însusi. Caci a fost nascut din Mama Natura, si una este cu ea, si tot ceea ce face Mamei Natura îsi face chiar lui însusi.
"Demult, înainte de Marele Potop, Cei Mari umblau pe pamânt, si copacii giganti, chiar aceia ce astazi sunt doar legenda, erau casa si împaratia lor. Ei traiau pe parcursul a multe generatii, caci ei mâncau de la masa Mamei Natura, si dormeau în bratele Tatalui Ceresc, si nu cunosteau boala, batrânetea sau moartea. Fiilor Oamenilor li s-a lasat prin testament toata gloria împaratiilor lor, chiar si cunoasterea tainica a Copacului Vietii care sta în mijlocul Marii Eterne. Dar ochii Fiilor Oamenilor fura orbiti de viziunile lui Satan, si de promisiuni de putere, chiar si acea putere care cucereste prin forta si sânge. Si atunci Fiul Omului a rupt firele de aur ce îl legau de Mama Natura si de Tatal Ceresc; el se îndeparta din Curentul Sfânt al Vietii unde trupul sau, gândurile sale si sentimentele sale erau una cu Legea, si începu sa îsi foloseasca propriile gânduri, propriile sentimente, si propriile fapte, facând sute de legi, pe când înainte era doar Una.
"Si asa Fiii Oamenilor s-au exilat singuri de la ei de acasa, si de atunci ei s-au îngramadit în spatele zidurilor lor de piatra, neauzind suspinul vântului în copacii înalti ai padurilor de dincolo de orasele lor.
"Adevarat va spun, Cartea Naturii este o Scriptura Sfânta, si daca doriti ca Fiii Oamenilor sa se salveze si sa afle viata vesnica, învatati-i înca odata cum sa citeasca din paginile vii ale Mamei Natura. Caci Legea e scrisa în tot ce este viata. Este scrisa în iarba, în copaci, în râuri, munti, în pasarile cerului si în pestii marii; doar atunci întunecata viziunea viitorului ajunge sa nu se împlineasca.
"Dupa aceasta purtare, asadar, rugati-va Tatalui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiaza: "Tatal nostru care esti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tau înger al Pacii; si trimite în împaratia Mamei Natura pe îngerul Bucuriei, ca inimile noastre sa fie pline de cântec si bucurie când ne cuibarim în bratele Mamei noastre.
"În sfârsit, Fiul Omului va cauta pace cu împaratia Tatalui Ceresc; caci într-adevar, Fiul Omului este doar nascut din samânta tatalui sau si din trupul mamei sale, ca sa-si poata gasi adevarata mostenire, si sa afle în sfârsit ca el este fiul Regelui.
"Tatal Ceresc este Unica Lege, care a dat forma stelelor, soarelui, luminii si întunericului, ca si Legii Sacre din sufletele noastre. Caderea frunzelor, curgerea râurilor, muzica nocturna a insectelor, toate acestea sunt guvernate de Lege.
"Pe tarâmul Tatalui Ceresc sunt multe case, si multe sunt lucrurile tainice pe care nu le cunoasteti înca. Adevarat va spun, împaratia Tatalui nostru Ceresc este vasta, atât de vasta încât nici un om nu-i poate cunoaste limitele, caci nu exista. Totusi întreaga împaratie poate fi gasita în cea mai mica picatura de roua de pe o floare salbatica, sau în parfumul ierbii proaspat cosite pe câmpie sub soarele de vara. Adevarat, nu exista cuvinte de a descrie împaratia Tatalui Ceresc.
"Glorioasa este, într-adevar, mostenirea Fiului Omului, caci îi este dat doar sa intre în Curentul Vietii ce îl conduce în împaratia Tatalui sau Ceresc. Dar mai întâi sa caute si sa gaseasca pacea cu trupul sau, cu gândurile sale, cu sentimentele sale, cu Fiii Oamenilor, cu cunoasterea sacra, si cu împaratia Mamei Natura. Caci adevarat va spun, acesta este vasul ce îl va duce pe Fiul Omului pe Curentul Vietii la Tatal sau Ceresc. Trebuie sa aiba pacea care este înseptita înainte sa cunoasca acea pace care depaseste întelegerea, chiar aceea a Tatalui sau Ceresc.
"Dupa aceasta purtare, asadar, rugati-va Tatalui vostru Ceresc, când soarele e sus la amiaza: "Tatal nostru care esti în Ceruri, trimite tuturor Fiilor oamenilor pe al tau înger al Pacii; si trimite în împaratia ta, Tata Ceresc al nostru, pe îngerul Vietii Vesnice, ca noi sa putem zbura sub stele si sa traim vesnic.
Si atunci Cel Mare a tacut, si o mare tacere i-a cuprins pe Frati, si nici unul nu a dorit sa vorbeasca. Umbrele târziei dupa-amiezi se jucau pe suprafata râului, nemiscata si argintie ca oglinda, iar pe cerul ce se întuneca se putea zari filigranul lunii crescânde a pacii. Si marea pace a Tatalui Ceresc i-a învaluit pe toti în iubire nemuritoare.