Curs de Miracole

... Noul accent va fi pus pe vindecare. Miracolul este mijlocul (metoda), Ispasirea /Mantuirea e principiu, iar Vindecarea e rezultatul. Vindecarea Nu e miracol. Mantuirea, sau miracolul final, este Remediul. Miracolul e doar mijlocul, pe cand orice fel de vindecare e rezultatul.
Ordinea erorii la care Ispasirea e aplicata este irelevanta.
Esential, toata vindecarea este eliberarea de frica. Dar ca sa indeplinesti asta, nu poti fi temator de tine insuti.
Nu intelegi vindecarea din cauza propriei frici. Presupui ca trebuie sa-i vindeci /corectezi pe altii. Dar vindecarea lor doar o reflecta si atesta pe a ta.
Un pas important in planul de Mantuire este anularea erorii la toate nivelele.
Boala, care e de fapt "neperceptia corecta", e rezultatul confuziei nivelului in sensul ca rezida in credinta-falsa ca ceea ce este in neregula la un nivel poate afecta pe altul.
In realitate, toate erorile trebuie corectate la nivelul la care se produc. Numai mintea e capabila de eroare. Trupul poate doar Actiona eronat, asta doar fiindca a raspuns la ne-gandire.
Trupul nu poate crea; iar credinta ca poate, este eroarea ce produce toate sintomele fizice.
Toate bolile fizice reprezinta o credinta in magie. Intreaga distorsiune pe care a creat-o magia rezida in credinta ca materia poate crea si controla mintea. Aceasta eroare poate lucra in ambele sensuri, poate fi crezut gresit ca mintea poate deforma in trup, sau ca trupul poate deforma mintea. Daca poate fi inteles clar ca mintea, care e singurul nivel de creare, nu poate crea dincolo de ea, nu mai apare nici una din confuzii.
Motivul de ce doar mintea poate crea este mai evident decat poate fi imediat aparent. Sufletul a fost creat. Corpul e un dispozitiv de invatare pentru minte. Instrumentele de invatare nu sunt ele insele lectii. Scopul lor e acela de a facilita gandirea celui ce invata.
Singurul lucru pe care utilizarea gresita a unui instrument de invatare il poate face este sa nu reuseasca sa faciliteze. Nu are putere de a introduce eroare de invatare.
Corpul, daca e inteles corect, impartaseste invulnerabilitatea Mantuirii. Asta nu pentru ca trupul e un miracol, ci fiindca nu e in mod inerent deschis la interpretari eronate.
Corpul e doar un fapt. Abilitatea lui poate fi frecvent supraevaluata. Oricum, este aproape imposibil sa-i negi existenta.
Cei care fac asa, se angajeaza intr-o forma nedemna de negare; in sensul ca nu este necesar sa protejezi mintea negand ne-constientul. Exista o oarecare indoiala ca mintea poate crea gresit. Daca cineva neaga acest neplacut aspect al puterii lui, isi neaga deasemenea propria putere.
Toate mijloacele materiale pe care omul le accepta ca remediu pentru boala sunt doar restabilirea principiului magic. A fost primul nivel de eroare sa crezi ca trupul a creat propria boala. Dupa aceea, al doilea pas gresit e incercarea de a vindeca prin ceea ce nu poate crea.
Totusi, nu inseamna ca aplicarea acestor foarte slabe instrumente de corectare sunt rele. Uneori, boala afecteaza suficient de mult mintea individului ca sa-l faca inaccesibil Ispasirii. In acest caz, poate fi intelept sa utilizeze o abordare de compromis a mintii si trupului, in care la ceva din Exterior i-se acorda temporar credinta de vindecare. Asta pentru a evita o minte ne-corecta (sau bolnava) de o crestere a fricii. Ei sunt deja intr-o stare slabita de frica. Daca sunt expusi nepotrivit direct la miracol, se pot precipita in panica. Acest fapt e probabil sa apara cand perceptia "rasturnata" a indus credinta ca miracolul e infricosator.
Valoarea Ispasirii nu sta in felul in care este exprimata. De fapt, daca e cu adevarat utilizata va fi inevitabil exprimata in oricare mod e cel mai de folos primiitorului, nu celui care da.
Asta inseamna ca, un miracol ca sa-si atinga eficienta maxima, Trebuie exprimat intr-un mod pe care primitorul il poate intelege fara frica.
Asta nu inseamna ca acesta e nivelul cel mai inalt de comunicare de care e capabil. Dar inseamna ca e cel mai inalt nivel de comunicare de care e capabil Acum.
Intreaga tinta a miracolului e sa Ridice /Creasca nivelul de comunicare; nu sa impunna regresie asupra lui. Inainte de a fi sigur in a lasa lucratorii miracolului in aceasta lume, este esential ca ei sa inteleaga pe deplin teama de eliberare. Altfel, ei pot promova fara sa vrea credinta gresita ca eliberarea este inchisoare.
Aceasta perceptie gresita a aparut din incercarea dispozitivului de protectie (sau aparare) ca daunele se limiteaza la trup. Asta din cauza marii frici (care contraataca) ca mintea se poate rani pe ea insasi.
Nici o eroare nu este cu adevarat semnificativa, deoarece reactii gresite ale mintii nu exista cu adevarat; sunt doar iluzii, impresii. Aceasta recunoastere e cel mai bun instrument de protectie fiindca introduce corectie la nivelul erorii.
Este esential de reamintit ca Numai mintea poate crea la tot ce ramane cu tine. In acest sens e de inteles ca corectia apartine la nivelul gandirii, si nu la vreun oricare nivel unde crearea e inaplicabila. Trupul nu exista cu adevarat, decat ca un dispozitiv de invatare pentru minte. Acest obiect de invatare nu e subiect de erori pentru el insusi, fiindca a fost creat, dar nu afecteaza.
Astfel este evident ca corectand creatorul (pe inducerea de renuntare la creatie gresita) este singura aplicare a creatiei, care este in mod inerent semnificativa la toate.
Am spus mai inainte ca magia este in esenta lipsita de ratiune, sau distructiva (diforma) utilizare a mintii. Medicamente fizice sunt o forma de "vraji". Intr-un fel, ele sunt o forma mai benigna, prin aceea ca nu determina falsitatea posesiei, care intra atunci cand o minte considera ca poate avea o alta. Intrucat medicamentul este considerabil mai putin periculos, desi inca incorect, are avantajele sale. Este util pentru terapeutul care vrea cu adevarat sa vindece, dar este inca temator el insusi. Prin utilizarea mijloacelor fizice ca sa vindece, el nu se angajaza la nici o forma de sclavie, chiar daca nu aplica ispasirea. Acest lucru inseamna ca mintea lui este slabita de frica, dar nu este implicata in mod activ in distorsiune.
Cei care se tem de folosirea mintii pentru a vindeca au dreptate in a evita aceasta, pentru ca insusi faptul ca le este teama i-a facut vulnerabili la creare eronata. Ei sunt, prin urmare, susceptibili de a intelege gresit orice vindecare ar putea induce, si, pentru ca egocentrismul si frica, de obicei, apar impreuna, pot fi in imposibilitatea de a accepta sursa reala de vindecare. In aceste conditii, este mai sigur pentru ei sa se bazeze temporar pe dispozitive fizice de vindecare, pentru ca nu le pot considera gresit ca propriile lor creatii. Atata timp cat propria lor vulnerabilitate persista, este esential sa se fereasca chiar si de incercarea de minuni.

Ca un act de creatie, miracolul nu trebuie sa astepte mintea-corecta a primitorului. De fapt, scopul sau este de a-i restabili in mintea lui perceptia corecta. Dar este esential ca cel care transmite miracolul sa aibe el insusi mintea si perceptia corecte.
Vindecatorul care se bazeaza pe propria pregatire pune in pericol propria intelegere. El este perfect in siguranta atata timp cat este complet detasat de voia sa, dar mentine o incredere constanta in Adevaratul-Sine.

Pentru toate procesele de corectare, primul pas e sa stii ca aceea e frica. Daca frica nu aparea, procedura de corectare nu ar fi fost necesara. Daca inclinatiile facatoare de minuni nu functioneaza, e mereu din cauza ca frica a intrat in mintea-corecta, si literalmente a "afectat-o".
Toate formele de minte sau perceptie incorecta sunt rezultatul refuzului de a accepta Ispasirea pentru sine insusi. Daca facatorul de miracole o accepta, se plaseaza el insusi in pozitia de a recunoaste ca cei care au nevoie de vindecare sunt simplu aceia care inca nu au acceptat-o. Motivul pentru care ai simtit vasta gama de radiatii de iluminare interioara este pentru ca erai constient ca perceptia mintii corecte se vindeca.
Responsabilitatea exclusiva a facatorului de miracol este de a accepta Ispasirea el insusi.
Asta inseamna ca el cunoaste faptul ca mintea e singurul nivel (loc) de creatie, si ca erorile ei sunt vindecate de Mantuire. Odata ce el accepta acest lucru, mintea lui poate doar vindeca. Prin negarea in mintea lui a oricarui potential distructiv, si restabilirea puterilor sale pur constructive, el sa plasat intr-o pozitie in care poate anula nivelul de confuzie al altora. Mesajul pe care el da apoi la altii este adevarul ca felul lor e la fel de constructiv, si ca propriile lor creatii eronate nu ii pot afecta. Afirmand asta, facatorul de miracol elibereaza mintea de a supra-evalua propriul dispozitiv de invatare (corpul) si restabileste mintea la adevarata ei pozitie de elev.
Ar trebui re-subliniat ca trupul nu invata nimic mai mult decat se creaza. Ca un dispozitiv de invatare, corpul doar urmeaza elevul, dar in cazul in care este in mod fals dotat cu initiativa de sine, devine un obstacol in procesul de invatare pe care ar trebui sa-l faciliteze.
Numai mintea este capabila de iluminare. Sufletul este deja iluminat, iar corpul in sine este prea dens. Mintea, totusi, poate aduce propria iluminare la corp prin recunoasterea faptului ca densitatea este opusul inteligentei, si, prin urmare, nemaleabila la invatarea independenta. Dar, acesta este usor de pus In aliniere cu o minte care a invatat sa priveasca dincolo de densitate, catre lumina.
Invatare de corectare incepe intotdeauna cu trezirea ochiul spiritual, si renuntarea la credinta in forma fizica. Motivul pentru care acest lucru implica frica este ca omul se teme de ceea ce ochiul sau spiritual va vedea, de aceea la inchis la inceput. Am spus inainte ca ochiul spiritual nu poate vedea eroare, si este capabil numai de a privi dincolo de ea, la sensul ispasirii. Nu exista nici o indoiala ca ochiul spiritual produce disconfort extrem prin ceea ce vede. Lucru pe care omul uita este ca disconfortul nu este rezultatul final al perceptiei sale. Atunci cand ochiului spiritual i-se permite sa se uite la intinarea altarului, el se uita imediat spre Ispasire. Nimic din ceea ce percepe ochiul spiritual nu poate induce frica. Tot ceea ce rezulta din constientizarea spirituala pur si simplu e canalizat spre corectare. Disconfortul e starnit doar pentru a aduce necesitatea de a corecta fortat in constientizare.
Ceea ce ochiul fizic vede nu este corectare, nici nu poate fi corectat de catre vreun lucru care poate fi vazut fizic. Atata timp cat un om crede in ceea ce ochiul fizic ii arata, tot comportamentul lui de corectare va fi directionat gresit. Motivul pentru care viziunea reala este ascunsa e ca omul nu poate suporta sa vada propriul sau altar pangarit. Dar din moment ce altarul a fost pangarit, acest fapt devine de doua ori periculos, cu exceptia cazului in care este perceput adevarul ca e doar o impresie /iluzie.
Aceasta perceptie este total ne-pericol datorita ispasirii.
Teama de vindecare apare de la refuzul de a accepta faptul fara echivoc ca vindecarea este necesara. Teama apare din cauza dorintei necesare de a se uite la ceea ce omul si-a facut el insusi.
Vindecarea a fost o abilitate data omului dupa separare, inainte de care era complet inutila. La fel ca toate aspectele legate de credinta spatiu-timp, capacitatea de vindecare este temporara. Cu toate acestea, cat timpul persista, vindecare ramane una dintre masurile de protectie umane puternice.
Acest lucru se datoreaza faptului ca vindecarea se bazeaza intotdeauna pe caritate, si caritatea este un mod de a percepe adevarata perfectiune a celuilalt, chiar daca el nu si-o poate percepe. Cele mai multe dintre conceptele inalte de care omul este capabil acum sunt dependente de timp. Caritate este de fapt o reflexie mai slaba a unei mult mai puternice compasiune-iubire, care este cu mult dincolo de orice forma de caritate pe care omul o poate concepe inca. Caritate este esentiala pentru mintea corecta, in sensul limitat la care mintea-corecta poate fi atins acum. Caritate este un mod de a privi pe celalalt ca si cum a trecut deja dincolo de realizarea lui actuala in timp. Din moment ce propria sa gandire este defectuoasa, el nu poate vedea ispasirea lui insusi, altfel nu ar avea nevoie de caritate.
Caritate este atat o recunoastere a faptului ca el e slab, cat si o recunoastere a faptului ca ar putea fi mai puternic. Pasul de la o stare la cealalta implica timp.
Numai Revelatia transcede timpul.
Miracolul, ca o expresie adevarata a caritatii umane, il poate doar scurta cat mai bine posibil. Trebuie totusi inteles ca de fiecare data cand un om ofera un miracol (o perceptie corecta) altuia, el scurteaza suferinta la amandoi. Asta introduce o corectie in Inregistrare, care corecteaza retroactiv, precum si progresiv ...

Nu poti sa cutreieri lumea separat de Dumnezeu, pentru ca nu ai putea sa existi fara El. El e ce e viata ta. Unde esti tu este si El. Exista o singura viata. Si pe aceasta o impartasesti cu El. Nimic nu poate sa fie separat de El si sa existe cu adevarat.
Dar, unde este El, trebuie sa fie atat sfintenie, cat si viata. Nici un atribut de-al Lui nu ramane neImpartasit de tot ce are viata. Ce are viata e la fel de sfant ca El, caci ce Impartaseste viata Lui face parte din Sfintenie si nu poate sa fie pacatos, asa cum nici soarele nu poate hotarI sa fie de gheata, nici marea sa se separe de apa, nici iarba sa creasca cu radacinile suspendate In aer.

Exista In tine o lumina care nu poate muri; a carei prezenta e atat de sfanta, Incat lumea e sfintita datorita tie. Toate fapturile Iti aduc daruri, punandu-ti-Ie cu recunostinta si cu bucurie la picioare. Mireasma florilor e darul pe care ti-l aduc ele. Valurile se Inchina In fata ta, pomii Isi Intind bratele sa te fereasca de caldura si Isi astern frunzele pe pamantul dinaintea ta sa Iti fie moale sub picior, In timp ce vantul abia adie, ca o soapta In jurul capului tau sfant.
Lumina din tine e cea pe care tanjeste sa o vada universul. Toate fapturile stau linistite Inaintea ta, caci recunosc Cine merge cu tine. Lumina pe care o porti e propria lor lumina. Asa ca In tine Isi vad sfintenia, salutandu-te ca fiu a lui Dumnezeu, asemeni lui insusi. Accepta-le reventa, caci se datoreaza Sfinteniei Insasi, care merge cu tine, transformand - In blanda Ei lumina - lucrurile toate In asemanarea Ei si puritatea Ei.
Cand te dai la o parte, lumina din tine o ia Inainte si cuprinde lumea.

Nu esti acasa In lumea aceasta In care pari sa traiesti. Undeva In mintea ta stii ca asta e adevarat. Te tot bantuie amintirea locului de acasa, ca si cand ar exista un loc care te cheama sa revii, desi nu recunosti nici vocea, nici de ce anume Iti aminteste. Si totusi, aici te simti chiar un strain, venit de undeva total necunoscut. Nimic atat de deslusit sa poti sa spui cu certitudine ca esti un exilat aici. Doar un sentiment staruitor, uneori un mic fior, alteori o slaba amintire, pe care o alungi din rasputeri, dar care Iti va reveni cu siguranta In minte.

Vorbim astazi pentru toti care cutreiera aceasta lume, caci nicicare nu este acasa.
Cautand la nesfarsit In bezna, fiecare umbla la voia Intamplarii dupa ce nu poate sa gaseasca, si nu realizeaza ce anume cauta. Isi face o mie de case unde sa se simta ca acasa, daar niciuna nu Ii satisface mintea plina de neliniste. Nu Intelege ca cladeste In zadar. Casa pe care o cauta nu si-o poate face el. Nu exista substitut pentru Cer.

Poate crezi ca vrei sa regasesti casa copilariei. Copilaria trupului tau si locul In care s-a adapostit sunt acum o amintire atat de distorsionata, Incat nu ai In fata ta decat imaginea unui trecut ce nu s-a Intamplat. Exista Insa In tine un Copil Care cauta casa Tatalui Sau si stie ca e un strain aici. Copilaria aceasta e vesnica, de o inocenta care va dainui de-a pururi. Unde va merge acest Copil este pamant sfant. Tocmai sfintenia Lui lumineaza Cerul si aduce pe pamant pura reflectie a luminii de sus, In care pamantul si Cerul sunt un tot unitar.
Tocmai pe acest Copil din tine Il stie Tatal tau de Fiu. Tocmai acest Copil Isi cunoaste Tatal. EI vrea sa Se Intoarca acasa atat de profund si de necontenit, Incat vocea Lui te implora sa Il lasi sa Se odihneasca un pic. Nu Iti cere decat cateva clipe de ragaz, un interval In care sa Se poata Intoarce sa respire din nou aerul sfant care umple casa Tatalui Sau. Si tu esti casa Lui. Si Se va Intoarce. El stie ca In tine continua sa Isi aiba locul singura Lui protectie. Nu Ii vei Insela asteptarile. Va merge acasa, si tu odata cu El.
Acest Copil este neapararea ta, puterea ta. Are Incredere In tine. A venit pentru ca stia ca nu vei da gres. Iti sopteste neIncetat de casa Lui. Caci vrea sa te duca Inapoi cu El, in sfintenie, pace si bucurie; ca El Insusi sa ramana.

Cand vei sta linistit o clipa, cand lumea se va retrage de la tine, cand ideile fara valoare vor Inceta sa aiba valoare In mintea ta nelinistita, vei auzi Vocea Lui. In clipa aceea, te va lua la casa Lui, si vei sta cu El In liniste deplina, tacut si Impacat, dincolo de toate cuvintele, neatins de frica si Indoiala, cu certitudinea si pace sublima ca esti la casa ta.
Odihneste-te astazi cat de des cu El. Caci a fost dispus sa devina un Copilas, ca sa poti Invata de la El cat de puternic este cel ce vine fara mecanisme de aparare, oferind numai mesajele iubirii.

El conduce universul, si totusi, te roaga neIncetat sa te Intorci cu El si sa nu Iti mai iei iluziile drept dumnezei. Nu ti-ai pierdut inocenta. Dupa asta tanjesti.
Asta e dorinta inimii tale. Asta e vocea pe care o auzi si, tot asta, chemarea care nu poate fi tagaduita. Copilul sfant ramane cu tine. Casa Lui este a ta.

Simpla rostire a acestor cuvinte nu e nimic. Dar rostirea lor cu toata convingerea e totul. Daca ai putea sa le spui cu toata convingerea chiar si o clipa, nu ar mai fi posibil sa fii Intristat, sub nici o forma, niciunde si nicicand. Cerul ar fi complet redat constientei depline; amintirea lui Dumnezeu, total restabilita; Invierea Intregii creatii, pe deplin recunoscuta.

Nimeni nu poate sa rosteasca cuvintele acestea cu toata convingerea si sa nu se vindece. Vrea pacea lui Dumnezeu, si i se da. Caci este tot ce vrea si tot ce va primi. Lumea ar fi complet schimbata, daca s-ar Intampla sa cada doi la Invoiala ca afirmatia aceasta exprima singurul lucru pe care Il vor. Doua minti cu un singur tel devin atat de puternice, Incat ce voiesc ele devine Voia lui Dumnezeu. Caci mintile pot fi Ingemanate numai In adevar.

Sa spui cu toata convingerea ca vrei pacea lui Dumnezeu Inseamna sa renunti la toate visele.

Mintea care crede cu convingere ca tot ce vrea e pace trebuie sa se uneasca cu alte minti, caci asa se obtine pacea. Iar, cand dorinta de pace e autentica, mijloacele de-a o gasi se dau Intr-o forma pe care o poate Intelege, cu toata sinceritatea, fiecare minte care o cauta. Indiferent ce forma ia lectia, e conceputa pentru el In asa fel Incat sa nu o poata interpreta gresit, daca cere cu sinceritate.

Noi vrem pacea lui Dumnezeu. Nu e o dorinta desarta. Cuvintele acestea nu cer sa ni se dea alt vis.
Rostirea acestor cuvinte cu toata convingerea adevereste ca iluziile sunt In zadar, cerand vesnicul In locul viselor labile care par sa ofere fiecare altceva, dar sunt totuna: nimic.

Uita cuvintele pe care le folosesti la formularea cerintelor. Gandeste-te doar la ce crezi ca te va alina si Iti va aduce fericire. Nu lasa unele vise sa fie mai acceptabile. Ele sunt una. Si, una fiind, ar trebui sa li se puna tuturor o singura Intrebare: "Oare asta vreau sa am In loc de Cer si de pacea lui Dumnezeu?"

Iata alegerea pe care o faci. Nu te amagi ca ar fi altfel. In asta, niciun compromis nu e posibil. Alegi pacea lui Dumnezeu sau ai cerut vise. Iar visele vor veni asa cum le-ai cerut. Dar pacea lui Dumnezeu va veni la fel de sigur, ca sa ramana cu tine de-a pururi.

Cine cauta cu adevarat pacea lui Dumnezeu nu poate sa nu o gaseasca. Caci cere doar sa nu se mai amageasca negandu-si ce e Voia lui Dumnezeu. Cine poate ramane nesatisfacut cerand ce are deja? Cine ar putea ramane fara raspuns cerand un raspuns pe care Il are sa Il dea? Pacea lui Dumnezeu este a ta.
Pentru tine a fost creata pacea, data tie de Creatorul ei si instituita ca Propriul Lui dar vesnic.
Niciun dar dumnezeiesc nu poate fi neImpartasit. Nimeni nu poate sa piarda si toti trebuie sa castige ori de cate ori s-a cerut si s-a primit un dar dumnezeiesc. Dumnezeu da doar ca sa uneasca.

Exista o lumina In tine pe care lumea nu o poate percepe. Si, cu ochii ei, nu vei vedea lumina aceasta, caci lumea te orbeste. Dar ai ochi sa o vezi. E acolo ca sa te iuti la ea. Nu a fost pusa In tine pentru a o feri de privirea ta. Lumina aceasta e o reflectie a gandului pe care Il exersam acum. Sa simti Iubirea lui Dumnezeu In tine Inseamna sa vezi lumea cu alti ochi, sa o vezi sclipind de inocenta, vibrand de speranta, si binecuvantata cu desavarsita milostivire si iubire.
Cui i-ar putea fi frica Intr-o lume ca aceasta? Ea te Intampina cu caldura, se bucura ca ai venit si te ridica In slava In timp ce te fereste de orice forma de pericol si durere. Iti ofera o casa calda si placuta In care sa stai o vreme. Te binecuvanteaza toata ziua si te vegheaza noaptea toata, paznic silentios al sfantului tau somn. Ea vede mantuirea In tine si ocroteste lumina din tine, In care si-o vede pe a ei. Iti ofera florile ei si zapada ei, ca recunostinta pentru marinimia de care dai dovada.
Iata lumea pe care ti-o dezvaluie Iubirea lui Dumnezeu.

Ce vrei sa vezi? ?i s-a dat de ales. Dar Invata si nu Iti lasa mintea sa uite aceasta lege a vederii: vei vedea ce simti In interior. Daca simti In tine Iubirea lui Dumnezeu, vei vedea In afara o lume a Indurarii si a iubirii.

Fa doar atat: opreste-te si leapada-ti toate gandurile despre ce esti si ce e Dumnezeu, toate conceptele pe care le-ai Invatat despre lume, toate imaginile pe care le detii despre tine Insuti. Goleste-ti mintea de tot ce crede ca e adevarat sau fals, sau bun sau rau, de fiecare gand pe care Il judeca valoros si de toate ideile de care Ii e rusine. Nu te agata de nimic. Nu adu cu tine niciun gand Invatat din trecut, nicio convingere dinainte Invatata din orice. Uita de lumea aceasta, uita de cursul acesta si vino cu mainile Intru totul goale la Dumnezeul tau.

Oare nu El e Cel Ce stie cum sa ajunga la tine? Nu e nevoie sa stii cum sa ajungi la El. Rolul tau e doar acela de-a lasa sa fie Inlaturate - In liniste si pentru totdeauna - toate obstacolele pe care le-ai ridicat Intre Fiu si Dumnezeu Tatal. Ca raspuns voios si imediat, Dumnezeu Isi va Indeplini Propriul rol. Cere si vei primi. Dar sa nu Ii impui nimic si sa nu Ii indici lui Dumnezeu pe ce drum sa Iti apara. Modul de-a ajunge la El e pur si simplu acela de-a-L lasa sa fie. Caci asa se proclama si realitatea ta.
Iubirea Lui Isi va croi singura drum.