În mod obișnuit, imprimantele 3D de modelare cu depunere prin fuziune (FDM) creează articole extrudând straturi succesive de plastic topit. Odată ce straturile de plastic depuse s-au răcit și s-au contopit, formează un obiect solid întărit.
Uneori - din cauza unei defecțiuni a imprimantei sau a programării - nu este extrudat suficient material plastic. Acest lucru este cunoscut sub numele de sub-extrudare și are ca rezultat un produsul finit plin de mici goluri.
Studentul de la MIT Media Lab, Jack Forman, a decis să folosească acea eroare, creând un program care face ca imprimante FDM ieftine să fie extrudate sub un model precis și controlat "glob-stretch", alcătuit de stâlpi mici din plastic polimeric legați între ei de fire subțiri de polimer.
Materialele "DefeXtiles" rezultate au o calitate asemănătoare cu cele din tul (tesătură foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale), prin aceea că iau forma unei plase fine și flexibile.
Printre altele, Forman și colegii săi au folosit tehnologia pentru a crea articole precum fuste de dimensiuni mari, foi de dantelă translucide, o rolă de țesătură suficient de lungă pentru a se întinde pe un teren de baseball și un abajur conductiv electronic cu pliuri care pot fi indoite pentru a aprinde lampa.
Alte aplicații ar putea include crearea de masti chirurgicale cu proprietăți mecanice reglabile, împreună cu prototipare și personalizare în industria modei.
