Paralela intre manifestarea aburului si faptele omului

[MarPlo]

- Pentru cei care din ne-constientizarea adevarului vor sa-si asume meritul sau cauza faptelor; in special in aceasta perioada de sarbatori.

Apa cand e incalzita pe foc face aburi prin care se incalzeste aerul din jurul lor si obiectele pe care le ating.
Daca aburul ar spune: "Eu am incalzit acel obiect, vreau sa-mi fie recunoscator." sau s-ar invinovati: "Eu sunt de vina ca am incalzit acel lucru."; Greseste, deoarece Nu apa /aburul, incalzeste obiectul atins, ci caldura de la foc care este in el, care l-a transformat, a devenit una cu el si l-a ridicat prin natura si tendinta caldurii de a se inalta si incalzi.

La fel si cu noi oamenii, care din ce stim suntem 70% apa. Daca omul face un dar, un bine, o bucurie cuiva si apoi gandeste: "Eu am facut asta, eu am daruit. Trebuie sa-mi fie recunoscator, sa ma tina minte.", acel om greseste. La fel daca se face ceva considerat gresitt si omul se acuza de acel lucru, greseste.
Cel care a facut fapta e 'caldura focului' care l-a facut sa fie om (uman), si a devenit una cu el. Acea caldura denumita Iubire este cea care daruieste, care Iarta si face faptele pe care omul considera ca el le face. Fiindca este in insasi natura si tendinta iubirii sa daruiasca, sa ierte, sa bucure si sa se bucure.

- La fel si cel care primeste darul, iertarea si bucuria; ar trebui sa stie si sa multumeasca in primul rand iubirii din om.
- Nu apa incalzeste, ci caldura din ea care a facut-o sa fie abur. Nu persoana daruieste, ci iubirea care l-a adus la fiintare devenind una cu el.

Poate ca majoritatea simt ca in perioada sarbatorilor de iarna se "resimte in aer" o atmosfera de daruire, compasiune si iubire intre oameni. Este dovada si adevarul care marturiseste despre "focul /caldura iubirii" ce se resimte mai intens in viata din jurul oamenilor precum caldura in jurul aburilor.

Cel care mentine mereu intensa aceasta caldura a iubirii in toata viata lor (nu doar in perioada sarbatorilor) prin daruire Dezinteresata, iertare, compasiune si bucurie, va continua sa se inalte spre "Ceruri"; precum aburul care se inalta spre cer cat timp este cald.

- De aceea, cel care daruieste ar trebui sa nu astepte vreo rasplata sau multumire, ci si el sa multumeasca in sinea lui iubirii din el pentru faptele implinite, fiindca ii adevereste ca este una cu el si ii inalta fiinta spre Ceruri.