Anandaloy, care înseamnă "locul bucuriei profunde" din Bangla, măsoară o suprafață de 253 mp patrati, pe două etaje.
"Lutul nu este murdărie - este un adevărat material de construcție de înaltă calitate pe care îl puteți folosi pentru a construi structuri exacte, structuri mari de inginerie și chiar clădiri publice. Este sarcina noastră creativă să facem dintr-un material vechi ceva modern și adecvat utilizărilor, nevoilor și aspirațiilor contemporane. Clădirile cu noroi pot fi sănătoase, durabile, umane și frumoase", explică Anna Heringer.
Anandaloy este câștigătorul celui de-al doilea Premiu Obel, care este un premiu anual de arhitectură creat în 2019 care are ca scop sărbătorirea lucrărilor care "testează limitele arhitecturii caare transcende epoca în care e creata".
O ceremonie de premiere a avut loc pe 21 octombrie și, pentru eforturile sale, Heringer a primit un premiu de 100.000 EUR, plus o operă de artă a artistului argentinian Tomás Saraceno.