Calculatoarele tradiționale procesează date într-o zonă - CPU - apoi le transmit unei alte secțiuni, cum ar fi un hard disk sau o unitate SSD, pentru stocare; dar nu este un mod chiar eficient.
În creier, neuronii au capacitatea de a procesa și stoca informații. Inginerii au încercat să imite această funcționalitate, creând cipuri cu arhitectură logică-în-memorie, cunoscute uneori ca "memristori'. Ideea este că, fără a fi nevoie să transferăm date în jurul mai multor dispozitive, am putea produce dispozitive mai mici și mai rapide, care consumă mai puțină energie.
Noul cip de computer EPFL este realizat cu o foaie bidimensională de disulfură de molibden (MoS2) cu o grosime de doar trei atomi. Nu numai că dimensiunea ultra-subțire a acestui material este perfectă pentru micșorarea dispozitivelor, dar e și un semiconductor excelent.
Noul cip este ceea ce e cunoscut sub numele de "tranzistor cu efect de câmp cu poartă plutitoare" (FGFET). De obicei utilizate în sistemele de memorie flash, cum ar fi cardurile SD, aceste tranzistoare sunt bune pentru a reține încărcăturile electrice pentru perioade lungi de timp. MoS2 este deosebit de sensibil la aceste încărcări stocate, permițându-i să îndeplinească atât funcții logice, cât și funcții de memorie.
"Arhitectura circuitului nostru poate reduce pierderile de energie asociate cu transferul de date între unitățile de memorie și procesoare, poate reduce timpul necesar operațiunilor de calcul și poate micșora spațiul necesar. Asta deschide calea către dispozitive mai mici, mai puternice și mai eficiente din punct de vedere energetic", spune Andras Kis, autorul principal al studiului.